Georgescu Dragos
Războiul din Iran intră într-o nouă etapă periculoasă, după un schimb de lovituri între Statele Unite și Teheran. Armata americană a anunțat distrugerea a cinci petroliere iraniene, operațiunea fiind prezentată drept un răspuns la tentativele Gardienilor Revoluției de a ataca o navă militară americană cu rachete balistice.
E din nou război în Golf. Iranul a atacat o nouă țară cu zeci de rachete după ce SUA a bombardat mai multe petroliere
Replica Iranului a venit rapid. Teheranul a lansat rachete balistice către o bază din Iordania folosită de forțele americane, iar autoritățile de la Amman au activat sistemele de apărare antiaeriană. Potrivit armatei iordaniene, 18 dintre cele 20 de rachete au fost interceptate, în timp ce două au căzut în zone nelocuite. Nu au fost raportate victime.
Noua escaladare vine după o perioadă de relativă acalmie și readuce în prim-plan riscul extinderii conflictului în Orientul Mijlociu. În centrul confruntării se află și Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute pentru transportul mondial de petrol.
Statele Unite au lovit cinci petroliere iraniene
Comandamentul Central al SUA, CENTCOM, a anunțat că forțele americane au atacat cinci petroliere iraniene.
Patru dintre nave se aflau în Golful Oman, iar o alta a fost lovită în apropierea insulei Kharg, în Golful Persic. Insula reprezintă un punct strategic pentru infrastructura petrolieră și exporturile Iranului.
Operațiunea americană a venit după ce Gardienii Revoluției ar fi încercat, de două ori în ultimele două zile, să atace cu rachete balistice o navă de război a Marinei SUA.
Potrivit CENTCOM, nava americană a reușit să evite atacurile. Niciun militar american nu a fost rănit.
Armata SUA susține că petrolierele vizate făceau parte dintr-o rețea asociată Gardienilor Revoluției și contribuiau la finanțarea activităților acestora.
Înaintea loviturilor, forțele americane ar fi transmis echipajelor ordinul de a abandona navele.
Cele cinci petroliere identificate în relatările internaționale sunt Kivik, Charminar, Horizon 1, Riesco și Derya.
Loviturile reprezintă una dintre cele mai importante acțiuni recente ale Washingtonului împotriva infrastructurii folosite pentru transportul petrolului iranian.
Miza depășește însă distrugerea unor nave.
Statele Unite încearcă să intensifice presiunea economică asupra Teheranului și, simultan, să protejeze circulația navelor comerciale prin regiune.
În ultimele luni, zona Strâmtorii Ormuz a devenit unul dintre principalele puncte ale confruntării.
Washingtonul încearcă să mențină deschise rutele maritime și să escorteze nave comerciale, în timp ce Iranul folosește controlul asupra zonei drept instrument de presiune.
Iranul a răspuns cu rachete balistice asupra Iordaniei
Replica Teheranului nu s-a lăsat așteptată.
Gardienii Revoluției au anunțat lansarea unor rachete balistice către o bază din Iordania utilizată de forțele americane.
Ținta indicată de partea iraniană a fost baza Muwaffaq Salti, aflată în apropiere de Al Azraq.
Iranul a susținut că atacul a provocat pagube importante și că au fost vizate facilități folosite de militarii americani.
Autoritățile iordaniene au prezentat însă o situație diferită.
Armata Iordaniei a anunțat că sistemele sale de apărare aeriană au detectat 20 de rachete balistice îndreptate către teritoriul țării.
Dintre acestea, 18 au fost interceptate și distruse.
Celelalte două au căzut în zone nelocuite.
Autoritățile de la Amman au precizat că nu au fost raportate victime în urma atacului.
Un oficial american a declarat, la rândul său, că militarii SUA sunt în siguranță.
Iordania este unul dintre principalii aliați regionali ai Statelor Unite și găzduiește forțe americane. Tocmai din acest motiv, facilitățile militare de pe teritoriul său au devenit ținte în confruntarea dintre Washington și Teheran.
Atacul reprezintă o escaladare importantă, deoarece conflictul nu mai afectează exclusiv Iranul, apele Golfului și forțele americane din regiune.
Statele vecine care găzduiesc trupe sau facilități americane sunt expuse tot mai mult riscului de a fi atrase în confruntare.
Teheranul amenință petrolierele din Bahrain și Kuweit
Gardienii Revoluției au transmis și un avertisment către echipajele petrolierelor aflate în apropierea porturilor din Bahrain și Kuweit.
Mesajul iranian a fost unul extrem de dur.
Teheranul le-a cerut echipajelor să părăsească navele, susținând că petrolierele ar putea deveni ținte ale unor noi atacuri.
Amenințarea extinde considerabil aria de risc.
Bahrainul și Kuweitul sunt parteneri importanți ai Statelor Unite în regiune și găzduiesc facilități și personal militar american.
Iranul încearcă astfel să transmită că orice stat care oferă sprijin Washingtonului poate suporta consecințele escaladării.
Situația este cu atât mai gravă cu cât regiunea Golfului Persic reprezintă unul dintre centrele vitale ale industriei petroliere mondiale.
Un atac asupra petrolierelor, porturilor sau infrastructurii energetice poate avea efecte care depășesc rapid granițele Orientului Mijlociu.
Piețele internaționale urmăresc cu atenție evoluțiile, iar petrolul Brent s-a apropiat de pragul de 100 de dolari pe baril pe fondul temerilor privind transporturile prin Strâmtoarea Ormuz.
Orice blocare suplimentară a traficului poate afecta aprovizionarea mondială și poate pune presiune asupra prețurilor energiei.
Teheranul a anunțat miercuri și atacarea mai multor nave care ar fi încercat să traverseze o zonă pe care Gardienii Revoluției o consideră „interzisă și nesigură”.
Potrivit declarațiilor iraniene, zece nave au fost vizate, inclusiv două vase americane și opt petroliere.
Aceste afirmații trebuie însă diferențiate de informațiile confirmate independent, întrucât părțile implicate în conflict prezintă frecvent versiuni diferite privind rezultatele operațiunilor militare.
Marco Rubio avertizează Iranul după atacurile asupra navelor SUA
Secretarul american de stat Marco Rubio a transmis un avertisment direct Teheranului.
Aflat într-o vizită în Columbia, Rubio a declarat că Statele Unite vor continua să răspundă dacă Iranul încearcă să lovească nave militare americane.
Mesajul Washingtonului este că fiecare nouă tentativă de atac asupra Marinei SUA va avea consecințe asupra capacității Iranului de a-și transporta petrolul.
Declarația arată că strategia americană combină răspunsul militar cu presiunea economică.
Petrolul reprezintă o sursă esențială de venit pentru Iran, iar lovirea navelor folosite pentru transport poate afecta direct capacitatea Teheranului de a obține venituri din exporturi.
Cele cinci petroliere atacate marți nu reprezintă primele astfel de ținte.
Forțele americane atacaseră anterior alte trei petroliere iraniene, după ce Gardienii Revoluției ar fi încercat să lovească un portavion american și un distrugător dotat cu rachete ghidate.
Schimbul de lovituri conturează astfel un mecanism periculos.
Iranul încearcă să atace sau să amenințe active militare americane, iar Washingtonul răspunde lovind infrastructura energetică și maritimă asociată Teheranului.
Iranul reacționează ulterior prin atacuri asupra bazelor americane sau asupra navelor care traversează regiunea.
Fiecare rundă de represalii crește posibilitatea unei confruntări și mai ample.
Washingtonul încearcă, în paralel, să blocheze sursele de finanțare ale Teheranului.
Administrația americană a anunțat noi măsuri împotriva industriei aeriene iraniene.
Sancțiunile vizează 27 de companii aeriene iraniene, precum și nouă furnizori de servicii și agenți de vânzări acuzați că au oferit servicii companiei Mahan Air.
Mahan Air se află sub sancțiuni americane de mai mulți ani și este acuzată de Washington că oferă sprijin Gardienilor Revoluției.
Strâmtoarea Ormuz devine centrul confruntării
Una dintre cele mai mari îngrijorări este situația din Strâmtoarea Ormuz.
Această rută maritimă îngustă are o importanță uriașă pentru economia mondială. Înaintea actualului conflict, aproximativ o cincime din petrolul consumat la nivel global tranzita această zonă.
Orice perturbare majoră poate produce efecte imediate pe piețele internaționale.
Statele Unite încearcă să mențină un coridor pentru transportul maritim și escortează nave prin regiune.
Iranul încearcă, în schimb, să transforme controlul asupra strâmtorii într-o armă strategică.
Gardienii Revoluției au afirmat că zona se află sub supravegherea lor și au avertizat navele să nu traverseze sectoarele considerate periculoase.
În același timp, Washingtonul menține presiunea asupra exporturilor iraniene.
Este o confruntare în care dimensiunea militară și cea economică au devenit aproape imposibil de separat.
Atacurile asupra petrolierelor nu urmăresc doar distrugerea unor nave. Ele lovesc una dintre principalele surse de venit ale Iranului.
Atacurile iraniene asupra rutelor comerciale urmăresc, la rândul lor, să crească prețul economic plătit de adversarii Teheranului.
Situația este complicată și de implicarea grupărilor susținute de Iran în alte zone ale Orientului Mijlociu.
Rebelii Houthi din Yemen au lansat recent atacuri asupra mai multor obiective din Arabia Saudită, inclusiv asupra infrastructurii energetice.
Autoritățile saudite au raportat zeci de răniți în urma atacurilor, iar instalații petroliere au fost afectate.
Aceste evoluții arată cât de ușor poate conflictul dintre Statele Unite și Iran să se extindă în regiune.
Pentru Washington, obiectivul este menținerea circulației petrolului pe piețele internaționale, protejarea forțelor americane și reducerea veniturilor Teheranului.
Pentru Iran, presiunea asupra Strâmtorii Ormuz și amenințarea infrastructurii energetice a aliaților SUA reprezintă unele dintre principalele instrumente de răspuns.
Escaladarea din ultimele ore demonstrează însă cât de fragil este echilibrul.
Distrugerea celor cinci petroliere iraniene, atacul cu rachete asupra bazei din Iordania și amenințările împotriva navelor din Bahrain și Kuweit deschid simultan mai multe fronturi de risc.
Deocamdată, atacul asupra Iordaniei nu s-a soldat cu victime, potrivit autorităților de la Amman, iar majoritatea rachetelor iraniene au fost interceptate.
Însă schimburile repetate de lovituri dintre Washington și Teheran cresc riscul unei confruntări directe de o amploare mult mai mare, în timp ce presiunea asupra Strâmtorii Ormuz și asupra infrastructurii petroliere începe să se resimtă inclusiv pe piețele internaționale.
