Mirela Loșniță
Mulți români se întreabă câți bani pot primi de la părinți fără ca ANAF să le ceară socoteală. Răspunsul corect este că nu există un plafon fix stabilit prin lege. Fiscul nu impozitează transferul în sine, indiferent dacă este vorba despre 2.000 de lei sau despre 30.000 de euro. Ce contează, în schimb, este dacă beneficiarul poate explica de unde provin banii. Pentru sumele mari, lipsa unei justificări poate atrage o cotă de impozitare de 70%.
Nu există un plafon fix. Ce contează de fapt
Prima confuzie care circulă în spațiul public trebuie eliminată din start. Nu există o sumă „sigură” sub care transferurile familiale sunt neatinse și peste care devin automat impozabile.
Faptul că banii vin de la părinți nu creează, prin el însuși, o obligație de plată a impozitului pe venit. Regula se aplică indiferent de valoare.
Logica ANAF este construită altfel. Instituția nu se uită la cine a trimis banii, ci la faptul că sursa lor poate fi identificată și justificată.
Un transfer perfect explicabil de 30.000 de euro nu ridică probleme. O sumă mult mai mică, apărută în patrimoniu fără nicio explicație, poate ridica.
Exemplele care arată diferența
Cel mai simplu caz este cel al studentului. Un tânăr care primește lunar 2.000 de lei de la părinți pentru chirie și cheltuieli curente nu datorează impozit pentru acești bani.
Nici transferurile mari nu sunt impozitate automat. Dacă părinții virează 30.000 de euro pentru avansul la un apartament, suma nu generează prin ea însăși o obligație fiscală.
Diferența apare la capitolul justificare. Beneficiarul trebuie să poată demonstra atât proveniența banilor, cât și natura operațiunii.
Situația problematică arată complet diferit. O persoană care declară un venit net de 5.000 de lei pe lună, dar cumpără într-un an o mașină de 30.000 de euro și plătește un avans de 40.000 de euro pentru o locuință, poate fi pusă să explice diferența.
În acest moment, sprijinul de la părinți devine un argument util. Cu condiția să poată fi demonstrat.
Ce analizează Fiscul într-o verificare
Verificarea situației fiscale personale nu se rezumă la declarațiile depuse. Ea compară mai multe categorii de informații.
Inspectorii pun față în față veniturile cunoscute ale persoanei și patrimoniul acesteia. La acestea se adaugă cheltuielile efectuate și fluxurile financiare din conturi.
Un element analizat separat îl reprezintă modificările de patrimoniu într-o anumită perioadă. Se urmărește, practic, dacă averea crește într-un ritm compatibil cu veniturile declarate.
Pentru transferurile familiale obișnuite, destinate cheltuielilor de zi cu zi, nu este nevoie de documentație complicată. Atenția Fiscului se concentrează asupra sumelor mari, folosite pentru achiziția unei locuințe, a unei mașini sau a altui bun de valoare.
De ce transferul bancar e mai sigur decât numerarul
Modul în care circulă banii poate face diferența într-un control. Aici, alegerea contează.
Transferul bancar este, de regulă, mai ușor de justificat decât predarea banilor în numerar. Motivul este că operațiunea rămâne înregistrată și poate fi reconstituită ulterior.
La detaliile plății poate fi menționată natura reală a transferului. Formulări precum „sprijin familial”, „donație pentru avans apartament” sau „împrumut” pot ajuta.
Există însă o limită importantă a acestei practici. Denumirea trecută la detaliile unui ordin de plată nu schimbă natura economică reală a operațiunii.
Autoritățile fiscale analizează situația concretă, nu doar eticheta pusă de expeditor. Dacă cineva primește în mod repetat sume pentru servicii, vânzări sau alte activități economice, prezentarea lor drept „cadouri” nu modifică tratamentul fiscal.
Cota de 70%, aplicată doar într-o singură situație
Impozitul de 70% este cel care alimentează cele mai multe temeri. El nu se aplică însă oricărei persoane care primește bani de la rude.
Codul fiscal stabilește clar domeniul de aplicare. Această cotă vizează veniturile constatate de autoritățile fiscale pentru care sursa nu poate fi identificată.
Comparația este edificatoare. O persoană care primește 20.000 de euro de la părinți și poate demonstra proveniența și natura transferului se află într-o situație complet diferită de una în al cărei patrimoniu apar 20.000 de euro fără sursă identificabilă.
Prin urmare, riscul nu vine din primirea banilor. El vine din imposibilitatea de a explica de unde provin.
Ce documente merită păstrate
Pentru sumele importante, documentele care stabilesc natura operațiunii pot cântări decisiv. Ele trebuie însă să reflecte o realitate.
Dacă banii reprezintă un împrumut, actele trebuie să corespundă unei operațiuni reale. Întocmirea ulterioară a unor documente fictive, doar pentru a acoperi o sumă în cazul unui control, nu rezolvă nimic.
În timpul verificării, ANAF analizează atât explicațiile și actele prezentate de contribuabil, cât și informațiile proprii despre venituri, cheltuieli, patrimoniu și fluxuri financiare.
