Filip George
Uniunea Europeană ar putea intra într-o nouă etapă a relațiilor sale cu unele dintre cele mai apropiate state partenere din afara continentului. După propunerea ca Canada să devină primul „membru asociat” al UE, președinta Parlamentului European, Roberta Metsola, a declarat că Australia și Noua Zeelandă s-ar putea număra printre țările interesate de o formulă similară. Ideea este încă la început, iar drepturile și obligațiile unui asemenea statut nu au fost stabilite, însă Bruxelles-ul discută deja despre o relație mult mai profundă cu state care împărtășesc o serie de interese și valori cu Uniunea.
Alte două țări care nu sunt din Europa ar putea face parte din Uniunea Europeană după Canada. Anunțul făcut de la UE
Declarațiile vin într-un context internațional complicat, marcat de tensiuni comerciale, schimbări geopolitice și încercarea mai multor state de a-și diversifica parteneriatele economice și strategice.
Canada se află în centrul noii inițiative europene, după ce președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a propus ca Ottawa să devină primul „membru asociat” al Uniunii Europene.
Acum, Roberta Metsola vorbește deja despre posibilitatea ca modelul să fie extins.
Australia și Noua Zeelandă sunt două dintre statele menționate.
Australia și Noua Zeelandă ar putea urma exemplul Canadei
Președinta Parlamentului European a vorbit despre această posibilitate într-un interviu acordat Euronews, înaintea discursului premierului canadian Mark Carney în Parlamentul European.
Metsola a explicat că Uniunea Europeană dorește să își aprofundeze relațiile cu statele apropiate din punct de vedere politic și strategic.
În opinia sa, Canada ar putea să nu rămână singurul stat interesat de noua formulă.
„Există țări cu care vrem să ne aprofundăm relația”, a declarat Roberta Metsola.
Președinta Parlamentului European a adăugat că se așteaptă ca și alte state să devină interesate de o asemenea apropiere.
„Nu am nicio îndoială că vor fi și alte țări incluse și că altele ne vor bate la ușă. În vremuri de incertitudine ca acestea, contează să ai prieteni”, a afirmat Metsola.
Australia și Noua Zeelandă sunt două dintre exemplele oferite în această discuție.
Ambele au deja relații economice și politice strânse cu Uniunea Europeană, ceea ce ar putea constitui punctul de plecare pentru dezvoltarea unor legături suplimentare.
Totuși, declarațiile nu înseamnă că Australia sau Noua Zeelandă au început deja o procedură pentru obținerea statutului de „membru asociat”.
Discuția este, în acest moment, una despre posibilitatea extinderii modelului propus Canadei.
Mai mult, nici în cazul Canadei noul statut nu are încă o arhitectură juridică și instituțională complet stabilită.
Ce ar însemna, de fapt, statutul de „membru asociat”
Una dintre marile întrebări privește conținutul concret al acestui statut.
Uniunea Europeană are în prezent state membre, țări candidate, potențiali candidați și o multitudine de acorduri de asociere sau parteneriate cu state terțe.
Formula de „membru asociat” propusă acum pentru Canada este însă una nouă.
Roberta Metsola a descris-o drept o posibilă a treia cale între apartenența deplină la Uniunea Europeană și statutul de țară candidată.
Detaliile tehnice nu sunt încă stabilite.
Președinta Parlamentului European a recunoscut că discuțiile sunt într-o fază incipientă.
Există însă deja câteva domenii în care cooperarea ar putea deveni mult mai profundă.
Comerțul reprezintă unul dintre acestea.
Accesul la materii prime critice este un alt punct important.
UE încearcă de mai mult timp să își diversifice sursele de aprovizionare cu resurse esențiale pentru industriile tehnologice, energetice și de apărare.
Australia și Canada au resurse minerale importante, ceea ce le transformă în parteneri strategici pentru Bruxelles.
Tehnologia, inteligența artificială, energia, apărarea și securitatea economică sunt alte domenii în care UE dorește să dezvolte cooperarea cu statele apropiate.
Metsola a vorbit și despre posibilitatea unor reguli comune în domenii precum rețelele sociale și protecția minorilor.
Un eventual statut de membru asociat nu trebuie însă confundat cu aderarea propriu-zisă la Uniunea Europeană.
Deocamdată nu s-a stabilit dacă un asemenea stat ar avea acces la anumite instituții europene, ce drepturi ar primi sau ce obligații ar trebui să își asume.
Canada ar putea deveni primul „membru asociat” al UE
Ideea a intrat puternic în atenția publică miercuri, 16 septembrie, în timpul discursului privind Starea Uniunii susținut de Ursula von der Leyen.
Președinta Comisiei Europene a propus deschiderea ușii pentru Canada.
„Vrem să aducem relația cu Canada la cel mai înalt nivel posibil”, a declarat von der Leyen.
Ea a prezentat ideea ca parte a unei strategii prin care Uniunea Europeană încearcă să își regândească relațiile cu partenerii internaționali.
Canada și UE au deja o fundație solidă pe care ar putea construi noua relație.
Cele două părți sunt legate prin Acordul Economic și Comercial Cuprinzător, cunoscut sub acronimul CETA.
Cooperarea s-a extins însă în ultimii ani și dincolo de comerț.
În 2025, Canada și UE au semnat un parteneriat în domeniul securității și apărării.
În 2026, Canada a devenit și primul stat non-european care participă la instrumentul SAFE al Uniunii Europene, destinat investițiilor în industria și achizițiile comune din domeniul apărării.
Consiliul UE a finalizat acordul privind participarea Canadei la SAFE în luna iunie.
Această evoluție arată că apropierea dintre Ottawa și Bruxelles nu a început odată cu actuala propunere.
Statutul de „membru asociat” ar putea reprezenta următorul pas într-o relație care s-a dezvoltat deja considerabil.
Canada și UE vor o alianță mai puternică
Premierul canadian Mark Carney s-a întâlnit miercuri, 16 septembrie, cu Roberta Metsola la Strasbourg.
Potrivit comunicatului oficial al guvernului canadian, discuțiile au vizat aprofundarea cooperării într-o serie de domenii strategice.
Printre acestea se numără mineralele critice, capacitatea industrială de apărare, inteligența artificială, infrastructura de calcul, securitatea energetică, spațiul și serviciile financiare.
Cei doi lideri au discutat inclusiv despre legăturile directe dintre cetățeni.
Ideea este ca oamenii să aibă mai multe oportunități de a călători, studia, lucra și face comerț de o parte și de alta a Atlanticului.
Carney și Metsola au discutat și propunerea făcută de Ursula von der Leyen.
Guvernul canadian a prezentat viitoarea formulă drept o relație unică, pe care Canada și Uniunea Europeană urmează să o definească împreună.
Prin urmare, nici Ottawa nu vorbește în acest moment despre aderarea clasică la UE.
Este vorba despre construirea unui tip nou de alianță.
Australia urmărește cu atenție ceea ce face Canada
Australia oferă deja semnale că urmărește îndeaproape evoluția negocierilor dintre Canada și Uniunea Europeană.
Ministrul australian al Comerțului, Don Farrell, a declarat în această săptămână că Australia se află „pe aceeași lungime de undă” cu Ottawa în privința nevoii de a construi relații internaționale mai diversificate.
Farrell a precizat că Australia va urmări cu interes demersurile premierului canadian Mark Carney.
Declarația nu reprezintă o solicitare oficială pentru un statut de membru asociat al UE.
Ea arată însă că discuțiile purtate de Canada sunt urmărite atent la Canberra.
Australia încearcă, la rândul său, să își diversifice relațiile comerciale.
Contextul este influențat și de politica tarifară a Statelor Unite.
În martie 2026, Australia și Uniunea Europeană au finalizat un acord de liber schimb, ceea ce a creat o bază suplimentară pentru aprofundarea relațiilor economice.
Accesul la mineralele critice australiene este de interes major pentru Europa, în special în contextul tranziției energetice și al dezvoltării industriei tehnologice și de apărare.
Din acest motiv, o eventuală extindere a parteneriatului ar avea atât o dimensiune politică, cât și una economică.
De ce se apropie UE de state aflate la mii de kilometri distanță
Geografia nu mai este singurul criteriu în jurul căruia sunt construite alianțele.
Războiul din Ucraina, competiția economică dintre marile puteri, tensiunile comerciale și nevoia de securizare a lanțurilor de aprovizionare au determinat numeroase state să își regândească parteneriatele.
Uniunea Europeană încearcă să reducă dependențele considerate riscante.
Mineralele critice sunt un exemplu.
Acestea sunt necesare pentru baterii, automobile electrice, echipamente militare, industria electronică și numeroase tehnologii moderne.
Canada și Australia au resurse importante în acest domeniu.
În același timp, Bruxelles-ul încearcă să construiască relații mai strânse cu state care împărtășesc poziții similare în domenii precum democrația, comerțul bazat pe reguli, securitatea și protecția datelor.
De aici apare ideea unui cerc mai larg de parteneri ai UE, fără ca aceștia să devină neapărat membri cu drepturi depline.
Reacția lui Donald Trump după propunerea pentru Canada
Inițiativa europeană a provocat deja reacții la Washington.
Președintele american Donald Trump a declarat că ar putea lua în calcul noi tarife împotriva Uniunii Europene dacă apropierea de Canada ar deveni „ostilă” Statelor Unite.
Declarația vine într-o perioadă în care relațiile comerciale dintre Washington și Ottawa sunt tensionate.
Canada încearcă să își reducă dependența de piața americană și să își diversifice relațiile economice.
Uniunea Europeană insistă însă că apropierea de Canada nu este îndreptată împotriva Statelor Unite.
Roberta Metsola a respins ideea că Bruxelles-ul ar construi noul parteneriat pentru a se poziționa împotriva Washingtonului.
Mesajul transmis de instituțiile europene este că relațiile cu diferiții parteneri trebuie privite separat.
Un purtător de cuvânt al Comisiei Europene a transmis, de asemenea, că întărirea parteneriatului cu Canada nu este îndreptată împotriva unei alte țări, ci urmărește consolidarea capacității comune a celor două părți.
Australia și Noua Zeelandă nu devin deocamdată membre ale UE
Declarațiile Robertei Metsola pot crea impresia unei extinderi spectaculoase a Uniunii Europene până în Oceania.
Situația este însă mult mai nuanțată.
Australia și Noua Zeelandă nu au primit o invitație formală de aderare la UE.
Nici nu există, în prezent, o procedură prin care cele două țări să fie pe punctul de a deveni membre ale Uniunii.
Metsola a vorbit despre posibilitatea ca state precum acestea să urmeze, în viitor, modelul de apropiere propus Canadei.
Chiar și în cazul Canadei, formula este abia la început.
Președinta Comisiei Europene a deschis discuția, însă o asemenea schimbare va necesita negocieri și acord politic.
Cele 27 de state membre vor avea un rol decisiv în stabilirea viitorului formulei.
Mai trebuie clarificat ce înseamnă juridic „membru asociat”, ce acces ar avea țările respective la piața și programele europene și ce obligații ar accepta în schimb.
UE ar putea crea un nou cerc de parteneri
Dincolo de situația Canadei, miza inițiativei este mai mare.
Uniunea Europeană pare să exploreze posibilitatea construirii unui nou nivel de integrare pentru statele care nu urmăresc aderarea clasică, dar care doresc relații mult mai apropiate cu Bruxelles-ul.
Canada ar putea deveni primul test.
Australia și Noua Zeelandă sunt deja menționate ca posibile exemple pentru viitor.
Dacă formula va fi definită și acceptată de statele membre, ea ar putea schimba modul în care Uniunea Europeană își construiește relațiile externe.
În locul unei alegeri între apartenența deplină și un simplu acord de cooperare, ar putea apărea o variantă intermediară.
Aceasta ar putea include acces economic extins, cooperare în apărare, proiecte comune în tehnologie, materii prime, energie și inteligență artificială, precum și o coordonare mai strânsă în domeniul reglementărilor.
Pentru moment însă, proiectul rămâne în faza de construcție.
Canada este țara pentru care propunerea a fost făcută explicit, iar Australia și Noua Zeelandă sunt state despre care Roberta Metsola spune că ar putea urma aceeași direcție.
Următoarele negocieri vor arăta dacă ideea de „membru asociat” se va transforma într-o structură concretă a Uniunii Europene sau va rămâne o formulă politică pentru descrierea unor parteneriate strategice mult mai strânse.
