Vasile Cezar
Problemele temporare de cash-flow nu inseamna automat ca o societate trebuie sa intre in insolventa. O companie poate avea facturi neachitate, rate restante sau perioade in care incasarile sunt mai mici decat cheltuielile fara sa se afle, din punct de vedere juridic, in stare de insolventa.
Situatia devine diferita atunci cand firma nu mai dispune de fondurile necesare pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile. In acest caz, administratorii trebuie sa analizeze rapid situatia financiara si obligatiile prevazute de Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolventei si de insolventa.
La Buju, Stanciu & Asociatii, experienta in drept comercial, restructurare si francizare permite abordarea acestor situatii nu doar din perspectiva procedurii de insolventa, ci si a contractelor, creditorilor, garantiilor si relatiilor comerciale care pot influenta viitorul companiei.
Ce inseamna insolventa unei firme?
Insolventa este, in esenta, acea stare a patrimoniului caracterizata prin insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
Legea instituie o prezumtie de insolventa atunci cand debitorul nu si-a achitat datoria fata de creditor dupa 60 de zile de la scadenta.
Acest termen este important, dar trebuie inteles corect. Simplul fapt ca o factura a depasit scadenta nu inseamna automat ca societatea trebuie sa intre imediat in insolventa. Trebuie analizata situatia financiara reala a companiei si capacitatea acesteia de a-si achita obligatiile exigibile.
De aceea, insolventa unei firme trebuie analizata pe baza situatiei financiare concrete, nu doar prin raportare la existenta unei facturi restante.
In cat timp trebuie firma sa solicite insolventa?
Potrivit art. 66 din Legea nr. 85/2014, debitorul aflat in stare de insolventa este obligat sa adreseze tribunalului cererea pentru deschiderea procedurii in termen de maximum 30 de zile de la aparitia starii de insolventa.
Aceasta obligatie este deosebit de importanta pentru administratorii societatilor.
Momentul relevant nu este neaparat ziua in care firma a primit prima notificare de plata, ci momentul in care sunt indeplinite conditiile legale pentru existenta starii de insolventa.
La cererea adresata tribunalului trebuie atasata si dovada notificarii organului fiscal competent cu privire la intentia de deschidere a procedurii.
Exista o suma minima pentru deschiderea insolventei?
Da. Legea stabileste o valoare-prag pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii.
Pentru creantele de alta natura decat cele salariale, valoarea-prag este de 50.000 de lei, atat pentru cererea formulata de creditor, cat si pentru cea formulata de debitor.
Existenta unei datorii mai mari de 50.000 de lei nu inseamna insa, singura, ca societatea este automat in insolventa.
O companie poate avea, de exemplu, o datorie exigibila de 100.000 de lei si suficiente lichiditati pentru achitarea acesteia. In asemenea situatie, simpla valoare a datoriei nu demonstreaza incapacitatea de plata.
Lipsa banilor trebuie diferentiata de refuzul de plata
Aceasta diferenta este importanta in practica.
O societate poate refuza plata unei facturi deoarece contesta serviciile prestate, cantitatea bunurilor livrate sau chiar existenta datoriei. O asemenea disputa comerciala nu trebuie confundata automat cu insolventa.
In schimb, daca societatea recunoaste datoriile, acestea sunt exigibile, iar firma nu mai dispune de fondurile necesare pentru achitarea lor, poate exista o problema reala de insolventa.
Un avocat insolventa poate analiza contractele, datoriile, garantiile si situatia financiara pentru a determina ce optiuni juridice sunt disponibile companiei.
Ce se intampla daca firma incearca sa isi restructureze datoriile?
Legea ia in considerare si situatia companiilor care incearca, cu buna-credinta, sa isi restructureze datoriile.
Daca, la expirarea termenului legal, debitorul este implicat cu buna-credinta in negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor, legea prevede obligatia introducerii cererii de insolventa in termen de 5 zile de la esuarea negocierilor.
Restructurarea trebuie insa analizata realist. Amanarea problemei fara un plan credibil nu este acelasi lucru cu derularea unei proceduri reale de restructurare.
Pentru o companie aflata in dificultate pot exista, in functie de circumstante, solutii precum renegocierea datoriilor, acordul de restructurare sau concordatul preventiv.
Insolventa inseamna automat faliment?
Nu.
Una dintre cele mai frecvente confuzii este echivalarea insolventei cu falimentul.
Procedura insolventei poate permite reorganizarea societatii si continuarea activitatii. Reorganizarea urmareste achitarea datoriilor conform unui plan si redresarea activitatii companiei.
Falimentul presupune, in schimb, lichidarea activelor si distribuirea sumelor obtinute catre creditori potrivit regulilor prevazute de lege.
Din acest motiv, identificarea timpurie a dificultatilor financiare poate creste numarul optiunilor disponibile companiei.
Ce risca administratorul daca ignora problemele?
Administratorii nu ar trebui sa astepte pana cand societatea nu mai poate functiona deloc.
Continuarea activitatii unei companii aflate intr-o situatie financiara critica poate genera probleme suplimentare, mai ales daca sunt acumulate noi datorii sau sunt realizate operatiuni care prejudiciaza creditorii.
In anumite conditii prevazute de lege, poate fi analizata inclusiv raspunderea persoanelor care au contribuit la starea de insolventa.
Din acest motiv, atunci cand apar dificultati serioase de plata, administratorii ar trebui sa documenteze deciziile luate si sa solicite din timp asistenta financiara, contabila si juridica.
Cum poate ajuta Buju, Stanciu & Asociatii?
Gestionarea insolventei unei firme presupune mai mult decat depunerea unei cereri la tribunal.
Trebuie analizate contractele existente, garantiile acordate creditorilor, datoriile fiscale, creantele de recuperat, activele societatii si posibilitatea reala de restructurare.
Buju, Stanciu & Asociatii ofera asistenta juridica societatilor comerciale si antreprenorilor, experienta echipei in drept comercial fiind relevanta pentru evaluarea relatiilor contractuale si a riscurilor asociate unei perioade de dificultate financiara.
Experienta Casei de Avocatura in domeniul francizarii este importanta inclusiv pentru companiile care functioneaza intr-o retea de franciza, unde dificultatile financiare pot afecta plata redeventelor, contractele de furnizare, drepturile asupra marcii sau relatia dintre francizor si francizat.
Consultarea unui avocat insolventa inainte ca problemele financiare sa devina imposibil de gestionat poate ajuta administratorii sa identifice variantele legale disponibile si sa aleaga intre restructurare, negocierea cu creditorii sau deschiderea procedurii de insolventa.
Concluzie
O firma nu este obligata sa solicite insolventa doar pentru ca are datorii. Elementul esential este incapacitatea de a achita, cu fondurile banesti disponibile, datoriile certe, lichide si exigibile.
Atunci cand societatea ajunge efectiv in stare de insolventa, legea stabileste obligatii si termene care trebuie respectate de debitor. Amanarea analizei poate reduce sansele unei restructurari si poate amplifica riscurile pentru societate si pentru persoanele implicate in administrarea acesteia.
Pentru administrator, cea mai buna abordare este evaluarea timpurie a situatiei financiare, impreuna cu specialistii contabili si juridici. Insolventa nu trebuie privita exclusiv ca finalul unei afaceri. In anumite situatii, folosirea la timp a mecanismelor de restructurare sau reorganizare poate permite continuarea activitatii si gestionarea controlata a datoriilor.
