Ana Sasu
O casă, un apartament, un teren sau o sumă importantă de bani primită de la părinți în timpul vieții acestora poate deveni relevantă atunci când, ulterior, se deschide succesiunea. Faptul că bunul a fost transmis printr-un contract de donație nu înseamnă întotdeauna că valoarea lui va fi ignorată la împărțirea moștenirii, iar unul dintre cele mai importante elemente care trebuie verificate este existența unei clauze de scutire de raport. Această prevedere poate permite copilului care a primit donația să păstreze avantajul oferit de părinte, fără ca valoarea bunului să fie egalizată prin mecanismul raportului donațiilor, însă nu poate elimina rezerva succesorală pe care legea o recunoaște anumitor moștenitori.
Situația poate deveni complicată mai ales în familiile cu mai mulți copii, atunci când unul dintre aceștia a primit în timpul vieții părintelui un bun de valoare considerabil mai mare decât ceilalți, iar patrimoniul rămas la momentul decesului nu este suficient pentru a acoperi drepturile tuturor. Într-un asemenea caz trebuie făcută o distincție esențială între raportul donației și reducțiunea liberalităților excesive, două mecanisme juridice diferite, care pot produce consecințe importante asupra modului în care este împărțită averea.
Ce înseamnă raportul donației atunci când părintele a oferit un bun unui copil
Atunci când un părinte îi donează unuia dintre copii un apartament, o casă, un teren sau o sumă de bani, bunul respectiv poate conta ulterior la succesiune, în funcție de condițiile în care a fost făcută donația și de persoanele care vin efectiv la moștenire.
Potrivit regulilor prevăzute de Codul civil, raportul donațiilor îi privește, în condițiile stabilite de lege, pe descendenții defunctului și pe soțul supraviețuitor care vin efectiv și împreună la moștenirea legală, dacă donațiile primite nu au fost făcute cu scutire de raport.
În termeni simpli, mecanismul urmărește ca anumite donații făcute în timpul vieții să fie luate în considerare atunci când se stabilește ceea ce revine fiecărui moștenitor, astfel încât avantajul primit anterior de unul dintre ei să fie avut în vedere la împărțirea patrimoniului succesoral.
Să presupunem că un părinte are doi copii, iar cu mai mulți ani înainte de deces îi donează unuia dintre ei un apartament, în timp ce celălalt copil nu primește nimic. Dacă donația este supusă raportului și sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege, valoarea acesteia poate fi avută în vedere atunci când se stabilește ceea ce va primi fiecare din patrimoniul rămas.
Asta nu înseamnă însă că apartamentul trebuie automat restituit și pus fizic în masa bunurilor care urmează să fie împărțite.
Codul civil stabilește că raportul se realizează, ca regulă, prin echivalent, ceea ce permite ca valoarea donației să fie luată în considerare prin mecanisme precum scăderea acesteia din partea care i-ar reveni moștenitorului obligat la raport sau, după caz, prin plata unei sume de bani către ceilalți moștenitori.
Există și situații speciale în care pot interveni alte modalități prevăzute de lege, însă simplul fapt că un apartament a fost donat nu înseamnă că, după decesul părintelui, ceilalți frați pot veni direct să solicite o parte fizică din acel apartament.
Trebuie analizate contractul de donație, componența familiei, bunurile existente la data decesului, eventualele datorii, alte donații făcute în timpul vieții și drepturile fiecărui moștenitor.
Tocmai din acest motiv, contractul prin care s-a făcut donația devine extrem de important atunci când se deschide succesiunea.
Clauza de scutire de raport poate schimba situația la succesiune
Unul dintre primele lucruri care trebuie verificate într-un contract de donație este dacă părintele a prevăzut că beneficiarul este scutit de raportul donației, deoarece această mențiune poate avea un impact important asupra modului în care bunul va fi tratat ulterior.
Scutirea de raport poate fi prevăzută chiar în contractul prin care este făcută donația sau poate fi stabilită ulterior, printr-un act întocmit în condițiile și formele cerute de lege pentru asemenea liberalități.
Prin această clauză, părintele poate arăta că intenția sa nu a fost doar să îi ofere copilului în avans ceea ce i-ar reveni într-o zi la moștenire, ci să îi acorde un avantaj suplimentar față de ceilalți moștenitori, în limitele în care legea îi permite să dispună liber de patrimoniul său.
Diferența poate fi foarte importantă.
Dacă donația nu beneficiază de scutire de raport și sunt îndeplinite condițiile legale pentru raportare, valoarea bunului primit anterior poate influența partea pe care beneficiarul o va primi din bunurile rămase după deces.
Dacă există scutire de raport, donația nu mai intră în mecanismul de egalizare specific raportului, iar copilul beneficiar poate păstra avantajul acordat de părinte.
Aici apare însă una dintre cele mai frecvente confuzii în materie succesorală: existența scutirii de raport nu înseamnă că donația devine imposibil de contestat în orice împrejurare și nici că ceilalți copii pierd toate drepturile asupra moștenirii.
Raportul donației și reducțiunea liberalităților excesive sunt două mecanisme juridice distincte.
Raportul privește, în esență, anumite donații și relația dintre moștenitorii care vin împreună la succesiune, în timp ce reducțiunea intervine atunci când liberalitățile făcute de persoana decedată au afectat rezerva succesorală garantată prin lege unor moștenitori.
Prin urmare, o formulare de tipul „donație cu scutire de raport” nu înseamnă automat că bunul respectiv este complet în afara oricărei analize succesorale.
Ce pot cere ceilalți frați dacă unul dintre copii a primit o donație importantă
Copiii fac parte din categoria moștenitorilor rezervatari, ceea ce înseamnă că legea le protejează o anumită parte din moștenire, chiar dacă părintele a făcut donații importante în timpul vieții sau a încercat să dispună prin testament de întreaga avere în favoarea altei persoane.
Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar reprezintă jumătate din cota succesorală care i s-ar fi cuvenit în calitate de moștenitor legal, dacă nu ar fi existat liberalitățile sau dezmoștenirile care trebuie luate în considerare.
Calculul nu se face însă doar uitându-ne la bunurile care mai aparțineau părintelui în ziua decesului.
Pentru stabilirea rezervei succesorale trebuie determinată masa de calcul potrivit regulilor legale, ceea ce presupune luarea în considerare a activului patrimonial, a pasivului succesoral și, numai pentru efectuarea calculului, a valorii donațiilor relevante.
Prin urmare, un părinte nu poate elimina automat drepturile rezervatare ale celorlalți copii doar transferându-și toate bunurile prin donații înainte de deces.
Un exemplu simplificat poate arăta mai clar diferența dintre aceste mecanisme.
Să presupunem că un părinte are doi copii, nu există soț supraviețuitor, nu există datorii și nici alte bunuri sau donații relevante, iar unuia dintre copii i-a fost donat un apartament cu scutire de raport, evaluat pentru calculul succesoral la 400.000 de lei.
Dacă moștenirea legală ar fi fost împărțită în mod egal între cei doi copii, fiecare ar fi avut, în principiu, o cotă legală de jumătate.
Rezerva succesorală reprezintă jumătate din cota legală, ceea ce înseamnă că, în acest exemplu simplificat, rezerva fiecărui copil ar reprezenta un sfert din baza de calcul, adică 100.000 de lei.
Copilul care nu a primit donația nu poate susține automat că are dreptul la jumătate din apartamentul de 400.000 de lei numai pentru că este fratele beneficiarului donației.
El poate însă solicita, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, întregirea rezervei sale succesorale, în măsura în care aceasta a fost încălcată prin donația făcută celuilalt copil.
Această diferență este esențială, deoarece scutirea de raport îi poate permite beneficiarului să păstreze un avantaj față de fratele său, dar numai în limitele cotității disponibile de care părintele putea dispune liber.
Rezerva succesorală funcționează tocmai ca o limită a libertății unei persoane de a favoriza prin donații sau testament un anumit beneficiar atunci când există moștenitori rezervatari.
Când poate fi redusă donația făcută de părinte
Dacă, după deschiderea moștenirii și efectuarea calculelor necesare, se constată că donația făcută unuia dintre copii a depășit ceea ce părintele putea transmite fără să afecteze rezerva celorlalți moștenitori rezervatari, poate deveni aplicabil mecanismul reducțiunii liberalităților excesive.
Foarte important este că o donație nu devine automat nulă și nu este desființată integral numai pentru că unul dintre copii a primit mai mult decât ceilalți.
Faptul că părinții au ales să îi doneze unui copil o proprietate mai valoroasă nu este suficient, prin el însuși, pentru ca ceilalți frați să obțină anularea contractului.
Trebuie stabilit dacă donația a încălcat efectiv rezerva succesorală, iar reducțiunea intervine numai în măsura necesară pentru întregirea acesteia.
Cu alte cuvinte, legea nu urmărește în mod obligatoriu egalizarea perfectă a tuturor avantajelor primite de copii, ci protejarea cotei minime pe care moștenitorii rezervatari trebuie să o poată primi.
În anumite familii, părinții pot decide în mod legitim să favorizeze unul dintre copii, atât timp cât această alegere rămâne în limitele permise de lege.
De exemplu, un părinte poate considera că unul dintre copii are nevoie de un sprijin financiar mai mare, că a contribuit într-o măsură diferită la îngrijirea familiei sau pur și simplu poate dori să îi ofere un avantaj. Motivația personală nu schimbă însă regulile privind rezerva succesorală.
După deces, moștenitorii pot încerca să rezolve situația prin acord, fără un proces, dacă există disponibilitate pentru stabilirea unei împărțiri care respectă drepturile tuturor.
Atunci când nu se ajunge la o înțelegere, problema poate ajunge în fața instanței, unde vor fi analizate actele, valoarea bunurilor, donațiile, numărul și calitatea moștenitorilor, precum și toate celelalte elemente relevante pentru calcul.
În cazul existenței mai multor moștenitori rezervatari, reducțiunea produce efecte în limitele prevăzute de lege și în raport cu persoana care solicită protejarea propriei rezerve.
Termenul în care moștenitorii pot cere reducțiunea este foarte important
O altă problemă care poate schimba radical situația este timpul trecut de la deschiderea succesiunii, deoarece legea stabilește un termen pentru exercitarea acțiunii în reducțiunea liberalităților excesive.
Potrivit regulilor prevăzute de Codul civil, dreptul la acțiunea în reducțiune este supus, în principiu, unui termen de prescripție de trei ani, iar momentul de la care acesta începe să curgă trebuie stabilit în funcție de situația concretă.
Ca regulă, termenul este calculat de la data deschiderii moștenirii, însă legea prevede și situații particulare, inclusiv atunci când existența donației excesive nu era cunoscută de moștenitor.
Dacă persoana îndreptățită nu a știut despre existența liberalității și despre caracterul său excesiv, momentul de la care se calculează termenul poate fi legat de data la care aceasta a aflat informațiile relevante.
Regimul juridic este diferit atunci când reducțiunea este invocată pe cale de excepție, motiv pentru care situațiile în care au trecut mai mulți ani de la deces trebuie analizate individual și nu pot fi rezolvate numai prin aplicarea mecanică a termenului de trei ani.
La fel de importantă este valoarea la care trebuie analizată donația, deoarece nu este suficient întotdeauna să fie luat prețul aproximativ al bunului din momentul în care părintele l-a oferit.
Regulile succesorale conțin dispoziții specifice privind evaluarea donațiilor, iar situația se poate complica dacă imobilul a fost vândut ulterior, dacă au existat investiții importante, dacă bunul a pierit sau dacă au intervenit alte modificări.
Din acest motiv, două cazuri care par identice la prima vedere pot avea rezultate juridice diferite.
Un copil care a primit un apartament prin donație cu scutire de raport se află într-o situație diferită de cel care a primit același bun fără această clauză, iar existența altor proprietăți în patrimoniul părintelui poate modifica la rândul său rezultatul final.
De asemenea, apariția unui soț supraviețuitor schimbă cotele succesorale și, implicit, calculul rezervelor, astfel încât exemplul simplificat cu doi copii nu poate fi aplicat automat tuturor familiilor.
Cel mai important document rămâne contractul de donație, care trebuie citit integral înainte de a trage concluzia că bunul primit de unul dintre copii trebuie sau nu trebuie luat în considerare la succesiune.
Clauza de scutire de raport poate acorda beneficiarului un avantaj important, dar nu îi permite să ignore rezerva succesorală a celorlalți moștenitori rezervatari. În același timp, ceilalți frați nu pot cere automat anularea donației sau împărțirea în cote egale a bunului numai pentru că unul dintre copii a primit mai mult în timpul vieții părintelui.
Diferența dintre raport și reducțiune este, așadar, esențială: primul mecanism privește modul în care anumite donații sunt luate în calcul între moștenitorii care vin la succesiune, în timp ce al doilea protejează partea minimă din moștenire garantată de lege moștenitorilor rezervatari.
Într-o situație concretă, contractul de donație, existența sau absența scutirii de raport, numărul moștenitorilor, eventualul soț supraviețuitor, celelalte bunuri ale părintelui, datoriile și donațiile anterioare trebuie analizate împreună, deoarece fiecare dintre aceste elemente poate modifica rezultatul final al succesiunii.
Sursa foto: Arhivă
