Georgescu Dragos
Ciara Mageean, campioană europeană la 1.500 de metri și dublă olimpică a Irlandei, a murit duminică, 1 noiembrie, la vârsta de 34 de ani, după o luptă de aproximativ un an și jumătate cu un cancer colorectal în stadiul patru. Atleta din Irlanda de Nord s-a stins cu mai puțin de trei săptămâni după ce se căsătorise cu partenerul ei de lungă durată, Thomas Moran.
E doliu în sportul mondial. A murit campioana olimpică Ciara Mageean. Avea doar 34 de ani și se căsătorise cu trei săptămâni înainte de tragedie
Vestea a fost anunțată printr-un mesaj publicat pe contul ei de Instagram: „La ora 6:30, în această dimineață, Ciara și-a pierdut lupta cu cancerul, înconjurată de cei dragi”. Mesajul o descrie drept „o fiică, soră, soție și prietenă iubită și o sursă de inspirație pentru atât de mulți” și se încheie cu formula irlandeză „Ar dheis Dé go raibh a hanam”, o urare ca sufletul ei să se odihnească în pace. Detaliile despre funeralii nu apar în materialele consultate.
Mageean a fost diagnosticată în mai 2025, la 33 de ani, potrivit presei britanice, după o investigație făcută pe 20 mai. În iulie 2025, a anunțat public că are cancer, iar ulterior a vorbit deschis despre stadiul bolii.
Tratamentul a fost unul dur. Potrivit interviurilor acordate în 2026, ea a trecut prin 18 runde de chimioterapie. În ajunul Crăciunului, după 12 runde, medicul oncolog i-ar fi spus că operația și radioterapia nu sunt opțiuni viabile, oferindu-i un orizont de doi până la trei ani.
Sportiva nu a evitat subiectul. „Acum mi-e teamă că aș putea muri înainte să împlinesc 40 de ani”, a spus ea pentru Athletics Weekly. Într-un interviu acordat publicației Irish Examiner în iunie, a mers și mai departe: „Nu mi-e frică să mor. Doar că nu vreau să se întâmple prea curând”.
Tot atunci, a vorbit despre cât de ciudată este această confruntare la o vârstă atât de tânără. „Este un lucru foarte straniu să ai 34 de ani și să înfrunți faptul că moartea ta este mult mai aproape la orizont”, a declarat ea. Și a respins ideea că boala ar avea vreun sens: „Nu cred că cancerul apare cu un motiv, din păcate”.
O nuntă pe care a refuzat să o amâne
În ciuda prognosticului, Mageean a continuat să facă planuri. În iulie, a vorbit la BBC despre momentele în care „uneori devine puțin mai greu să te ții de speranță”, dar și despre nunta programată pentru toamnă: „Nu voi lăsa acest cancer să stea în calea acestui lucru”.
Promisiunea a fost respectată. La mijlocul lunii octombrie, ea s-a căsătorit cu Thomas Moran, într-o ceremonie civilă discretă la Belfast. Cei doi se cunoscuseră în studenție, la University College Dublin. Imaginile publicate de presa irlandeză o arată pe sportivă într-o rochie albă scurtă, cu mâneci lungi, cu un voal simplu, lângă mirele în costum verde închis și lângă câinele lor, Sam, care purta un papion galben.
Agentul ei anunțase că urmează o petrecere mai mare, cu familia și prietenii, iar alte publicații au scris despre o nuntă la castelul Darver, din comitatul Louth. La mai puțin de trei săptămâni după ceremonia din Belfast, Mageean a murit.
De la Portaferry la titlul european
Ciara Mageean s-a născut pe 12 martie 1992, la Portaferry, în comitatul Down, Irlanda de Nord. A studiat la University College Dublin, cu o bursă pentru sportivi de performanță, și a absolvit în 2017 o licență în fizioterapie. Pe parcursul carierei a fost antrenată de Jerry Kiernan, de Steve Vernon, după mutarea la Manchester, și, din 2022, de Helen Clitheroe.
Momentul de vârf a venit în 2024, la Campionatele Europene de la Roma, unde a câștigat aurul la 1.500 de metri. Titlul a încununat o carieră construită treptat pe scena continentală, după bronzul din 2016, de la Amsterdam, și argintul din 2022, de la München. La aceeași probă, a mai cucerit bronzul la Europenele în sală din 2019, de la Glasgow, și argintul la Jocurile Commonwealth-ului din 2022, de la Birmingham, unde a reprezentat Irlanda de Nord.
Pe scena mondială, a terminat pe locul 10 la Campionatele Mondiale din 2019, de la Doha, iar cel mai bun rezultat a fost locul patru la ediția din 2023, de la Budapesta. Tot în acel an, BBC a desemnat-o Personalitatea Sportivă a Anului în Irlanda de Nord.
Irlanda a pierdut prin ea și o recordmană. Mageean deținea recordurile naționale la 800 de metri (1:58.51), 1.000 de metri (2:31.06), 1.500 de metri (3:55.87, stabilit la Bruxelles, în 2023) și o milă (4:14.58).
Jocurile Olimpice, visul neîmplinit de la Paris
Mageean a reprezentat Irlanda la Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, în 2016, și de la Tokyo, ediție desfășurată în 2021. La Rio, a ajuns în semifinale, iar la Tokyo a fost eliminată în serii, după o ruptură la nivelul gambei.
Paris 2024 ar fi trebuit să fie o a treia participare, chiar în anul celui mai mare succes al ei. O accidentare la tendonul lui Ahile a scos-o însă din concurs cu o zi înainte de prima serie. Mai puțin de un an mai târziu, a aflat diagnosticul care avea să îi schimbe viața.
„Cea mai mare cursă a mea”
În ultimul an, sportiva și-a transformat experiența într-o carte. Memoriile ei, „My Greatest Race” („Cea mai mare cursă a mea”), scrise împreună cu jurnalista Clíona Foley, au apărut în iunie 2026, la editura Gill Books. Volumul urmărește drumul de la titlul european la accidentarea de la Paris și apoi la tratamentul pentru cancer, punând alături viața unui sportiv de elită și realitatea bolii.
„Este povestea pe care mi-am dorit dintotdeauna să o spun”, a scris ea când a anunțat cartea. Despre aceasta a vorbit și la radio, în emisiunea lui Brendan O’Connor de la RTÉ. Mesajul ei din perioada lansării a rămas unul dintre cele mai citate: „Pentru că, dacă e să mor, voi înghesui cât mai multă viață în anii care mi-au mai rămas”.
Câteva luni mai devreme, spunea că încearcă să găsească „bucuria în fiecare zi” și că este recunoscătoare pentru o carieră „pe care mulți alții nu au avut-o”.
Mesaje din toată lumea sportului
Vestea morții ei a provocat un val de reacții, de la sportivi până la lideri politici din ambele părți ale graniței irlandeze. Potrivit Antena 3 CNN, care citează BBC, Lady Mary Peters, campioană olimpică la pentatlon în 1972, a descris-o drept „o femeie minunată” și a spus că familia nu se aștepta ca sfârșitul să vină „atât de repede”.
Michelle O’Neill, prim-ministrul Irlandei de Nord, a numit-o „o campioană în adevăratul sens al cuvântului”, iar viceprim-ministrul Emma Little-Pengelly a vorbit despre „o sportivă remarcabilă”. Președinta Irlandei, Catherine Connolly, a evocat „forța și perseverența sa”, în timp ce premierul Micheál Martin s-a declarat „profund întristat” de moartea ei prematură.
Președintele World Athletics, Sebastian Coe, a transmis: „O campioană europeană și o sursă de inspirație pentru mulți, este o zi tristă pentru sportul nostru”. Athletics Ireland a descris-o drept „o figură foarte iubită și inspirațională, care a atins viețile atâtor oameni”, iar British Athletics a vorbit despre „o adevărată sursă de inspirație, pe pistă și în afara ei”.
Mesaje emoționante au venit și de la colegii de generație. Australianca Jessica Hull, vicecampioană olimpică la 1.500 de metri, a scris că Mageean a fost „pur și simplu cea mai frumoasă persoană, în toate felurile imaginabile”. Scoțianca Eilish McColgan a numit-o „o persoană remarcabilă”, iar Jake Wightman, campion mondial la 1.500 de metri în 2022, a vorbit despre „o lumină adevărată din sportul nostru”.
Atleta Katie Kirk, coechipiera ei, a spus că Mageean „a reușit atât de multe”, chiar și în perioade foarte grele. Reacții au venit și din fotbal: Katie McCabe, căpitanul naționalei feminine a Irlandei, a scris „cu adevărat sfâșietor”, iar Amber Barrett a transmis: „Devastată. O lumină a eleganței și a grației”. Jurnalistul Thomas Niblock, de la BBC Sport NI, a rezumat starea de spirit într-o singură frază: „o lumină s-a stins în lume”.
O moștenire care depășește rezultatele
Mageean va rămâne în istoria atletismului irlandez prin medalii și recorduri, dar și prin felul în care a vorbit public despre boală. Ea nu a prezentat lupta cu cancerul ca pe o poveste cu final sigur, ci a vorbit sincer despre frică, despre speranță și despre dorința de a trăi cât mai mult din timpul rămas.
Athletics Ireland a transmis că „curajul, căldura și spiritul ei vor lăsa o moștenire de durată”. Pentru cei care au urmărit-o de la titlul de la Roma până la nunta din Belfast, aceasta este, poate, imaginea cea mai puternică: o sportivă care nu a renunțat să își trăiască viața până la capăt.
