Roxana
Bunicii noștri nu-și tăiau unghiile în orice zi și nici nu le aruncau la întâmplare. Tradiția populară românească are reguli clare: zile cu ghinion, zile în care „plesnește” diavolul și obiceiuri ciudate pentru unghiile copiilor.
De ce nu e bine să îți tai unghiile lunea? Pentru omul de azi, întrebarea sună ciudat. Iei forfecuța când ai timp și gata. Pentru bătrânii de la sat, însă, ziua aleasă conta enorm.
Cultura populară românească a păstrat, din generație în generație, un set întreg de credințe despre unghii. Când se taie, cum se taie și, mai ales, unde ajung după aceea.
Zilele în care nu e bine să îți tai unghiile
Lunea era privită cu suspiciune. Se spunea că cine își taie unghiile în prima zi a săptămânii ajunge vorbit de rău sau devine uituc.
Marțea, zi cu reputație proastă în multe superstiții românești, era legată și aici de necazuri și ghinion.
Miercurea era considerată, la rândul ei, nepotrivită. Tradiția nu păstrează însă o explicație clară pentru această interdicție.
Cele mai multe avertismente priveau însă vinerea și duminica. Cine își tăia unghiile în aceste zile era considerat că face un păcat. Urmările, după credința populară, mergeau de la dureri de cap și uitare până la lipsă de noroc.
Fetele nemăritate aveau un motiv în plus de teamă. Se spunea că, dacă își taie unghiile vinerea sau duminica, riscă să îmbătrânească fără să-și găsească un soț.
Joia și sâmbăta, zilele bune pentru tăiatul unghiilor
Pe lista bunicilor existau și zile recomandate. Joia și, mai ales, sâmbăta erau considerate cele mai potrivite.
Explicația e una dintre cele mai pitorești din tot folclorul legat de unghii. Tradiția spune că, atunci când cineva își taie unghiile într-una dintre aceste zile, un diavol „plesnește”.
Altfel spus, nu doar că nu-ți faci rău. Mai scapi lumea și de o necurată.
Ce făceau bătrânii cu unghiile tăiate
Aici credințele devin cu adevărat neobișnuite. Unghiile nu se aruncau la gunoi. Oamenii erau convinși că vor avea nevoie de ele în lumea de apoi.
De aceea, le strângeau cu grijă și le păstrau în sân sau le ascundeau la țâțâna ușii. Așa știau unde să le caute mai târziu.
În alte zone, unghiile erau puse pe mâneca cămășii sau la îndoitura cotului. Credința spunea că omul va fi întrebat de ele în fața lui Dumnezeu.
Mai erau și locuri unde unghiile se adunau în palmă și se suflau în vânt, cu o formulă scurtă: „Voi înainte și eu după voi”.
Aromânii aveau propriul obicei. Aruncau unghiile peste umăr, niciodată în față. Motivul? Dacă le arunci înainte, le poate înghiți o găină, iar tu riști să-ți pierzi glasul.
Un lucru era interzis peste tot: focul. Cine își arunca unghiile în foc, spuneau bătrânii, va fi nevoit în viața de apoi să intre în flăcări ca să le recupereze.
Regulile speciale pentru unghiile copiilor
Cei mai mici aveau parte de reguli separate. Unui copil sub un an nu i se tăiau unghiile cu foarfeca. Se credea că, altfel, va ajunge hoț când va crește.
Soluția mamelor de altădată era să le rupă cu dinții atunci când deveneau prea lungi.
Tradiția mai spunea că pruncii au nevoie de unghiile lor ca să se apere de duhurile rele. Iar după ce erau tăiate, unghiile se puneau într-un stup sau într-un mușuroi de furnici. Copilul urma să devină harnic și chibzuit, la fel ca albinele și furnicile.
Leacul cu unghii, ou și răspântie
Unghiile apăreau chiar și în medicina populară. Împotriva frigurilor, bolnavul trebuia să-și taie unghiile, să le pună într-un ou și să îngroape oul la o răspântie de drumuri.
Toate aceste obiceiuri fac parte din patrimoniul folcloric românesc. Nu au nicio bază științifică și sunt privite astăzi ca simple superstiții. În schimb, spun multe despre felul în care oamenii de altădată vedeau legătura dintre trup, suflet și lumea de dincolo.
Poate nu mai ținem cont de zile când luăm forfecuța în mână. Dar, data viitoare când o faceți într-o sâmbătă, gândiți-vă că, după bunici, ați făcut și o faptă bună.
