Roxana
Finii merg la nași de Lăsatul Secului după un obicei păstrat de generații în satele și orașele din România. În 2026, Lăsatul Secului pentru Postul Crăciunului cade sâmbătă, 14 noiembrie, ultima zi în care credincioșii mai mănâncă de dulce înainte de cele 40 de zile de post.
A doua zi, duminică, 15 noiembrie, începe Postul Nașterii Domnului.
Între cele două momente, tradiția a așezat o vizită care nu se amână și nu se uită: finii la nași, cu ploconul în brațe.
De ce merg finii la nași de Lăsatul Secului
În cultura populară românească, nașii nu sunt doar martori la o cununie sau la un botez. Sunt părinți spirituali, cei care și-au asumat, în fața lui Dumnezeu, să-și îndrume finii în viață.
De aceea, relația dintre fini și nași a fost dintotdeauna una de respect. Iar momentele mari ale anului bisericesc erau ocazii în care această legătură se reînnoia.
Lăsatul Secului e unul dintre aceste momente. Înainte de a intra în post, oamenii își cer iertare unii altora, ca să înceapă perioada de pregătire pentru Crăciun cu sufletul curat.
Finii merg la nași tocmai pentru asta. Să le ceară iertare pentru supărările din timpul anului, să le mulțumească și să primească binecuvântarea lor.
Se spune că finii care nu-și vizitează nașii înainte de post riscă să intre în noua perioadă cu „o datorie” nerezolvată. Bătrânii considerau gestul o formă de recunoștință pe care nimeni nu o putea ocoli fără să fie privit cu reproș în comunitate.
Ce se pune în plocon de Lăsatul Secului
Ploconul este darul pe care finii îl duc nașilor. Nu e un cadou oarecare, ci o ofrandă simbolică, cu o compoziție transmisă din bătrâni.
În funcție de zonă, ploconul de Lăsatul Secului cuprinde, de obicei:
- Colaci sau cozonac. Pâinea împletită e semnul belșugului și nu lipsește aproape niciodată.
- O găină sau un cocoș. La sate, pasărea, vie sau gătită, era darul de bază. Astăzi, mulți o înlocuiesc cu o friptură.
- Vin sau țuică. O sticlă bună, din producția proprie atunci când e posibil.
- Preparate de casă. Sarmale, plăcintă, prăjituri, tot ce se mai poate mânca de dulce în ultima zi dinaintea postului.
- Fructe. Mere, portocale, nuci.
- Un mic dar simbolic. În unele familii, finii adaugă un prosop, o lumânare sau un obiect pentru casă.
Mărimea ploconului nu contează atât de mult cât grija cu care este pregătit. Tradiția spune că darul se face din suflet și din ce ai, nu din obligație sau din dorința de a impresiona.
Obiceiul iertării: ce se spune la intrarea în casa nașilor
Vizita la nași de Lăsatul Secului are un ritual simplu, dar respectat cu strictețe în multe familii.
Finii intră în casă, salută și le sărută mâna nașilor. Apoi le cer iertare, cu formula tradițională: „Iertați-ne, nașule, iertați-ne, nașă!”
Nașii răspund, de obicei, „Dumnezeu să vă ierte!” și își binecuvântează finii pentru perioada de post care urmează.
După acest moment, toată lumea se așază la masă. Nașii îi primesc pe fini cu bucate bogate, pentru că este ultima masă de dulce dinaintea Crăciunului. Ploconul se pune și el pe masă, iar ce a pregătit fiecare se împarte.
Seara se încheie, de regulă, târziu. În unele zone se spune că masa de Lăsatul Secului trebuie să fie bogată și veselă, ca să fie belșug în casă tot anul.
Alte obiceiuri respectate de Lăsatul Secului, înainte de Postul Crăciunului
Pe lângă vizita la nași, ziua de Lăsatul Secului mai are câteva rânduieli păstrate în casele românilor.
Iertarea în familie. Copiii le cer iertare părinților, iar cei tineri îi vizitează pe bunici. Supărările vechi se lasă deoparte.
Masa de dulce. Familiile se adună la o ultimă masă cu carne, lactate și ouă. Ce rămâne după masă se dă, de obicei, de pomană sau se împarte cu vecinii, ca să nu se strice în timpul postului.
Curățenia vaselor. În unele gospodării, după Lăsatul Secului, vasele în care s-a gătit de dulce se spală bine și se pun deoparte, iar pentru post se folosesc altele.
Rugăciunea de seară. Credincioșii mai evlavioși încheie ziua cu o rugăciune pentru un post ușor și pentru sănătatea celor dragi.
Ce se întâmplă dacă finii nu pot ajunge la nași
Viața modernă nu mai permite mereu vizitele de odinioară. Mulți fini locuiesc în alte orașe sau chiar în alte țări.
În aceste situații, preoții spun că esențial rămâne gândul bun. Un telefon dat nașilor, în care finii le cer iertare și le urează post ușor, păstrează sensul obiceiului.
Unii fini trimit ploconul prin rude sau prin curier, alții amână vizita pentru Crăciun. Important este ca legătura să nu se rupă.
Pentru că, dincolo de colaci, vin și sarmale, mersul la nași de Lăsatul Secului e despre un lucru simplu: recunoștința față de oamenii care ți-au fost alături în momentele importante ale vieții. Iar postul care începe a doua zi are alt gust atunci când îl începi împăcat cu toată lumea.
