Ana Sasu
Povestea mea a început într-un mod cu totul neașteptat și, sincer, nici acum nu-mi vine să cred prin ce am trecut. Am cunoscut-o pe ea, o femeie de 34 de ani, care părea să aibă tot ce-i trebuie: o familie, o fată adolescentă de 17 ani și un soț de 51 de ani. Aparent, viața ei era stabilă și fericită. Dar eu am apărut în peisaj și, într-un fel pe care nu-l pot explica complet, ne-am apropiat. La început a fost doar o discuție ocazională pe Facebook, câteva mesaje schimbate fără să dau prea multă importanță. Dar apoi conversațiile au început să devină mai intense, să capete un alt ton, iar ceea ce părea o relație platonica s-a transformat în ceva mult mai serios.
Scrisoarea acestui român a devenit virală, stârnind reacții puternic
După o lună în care am vorbit non-stop, atât la telefon, cât și prin mesaje, am decis să ne vedem. Pe 18 noiembrie, am mers să o iau și am petrecut câteva zile împreună. A stat la mine până pe 23, iar în acele zile, am simțit o conexiune cum nu mai simțisem niciodată. Cu toate că relația noastră era greșită din atât de multe puncte de vedere, nu am putut să mă opresc. M-am lăsat prins în acea legătură periculoasă, cu toate că undeva, în adâncul sufletului meu, știam că nu va duce la nimic bun.
După ce a plecat de la mine, a mers la Alba Iulia, la părinții ei, cu pretextul de a lua actele firmei soțului ei. Părea o scăpare din rutina ei, un moment de respiro de la viața aparent perfectă pe care o avea. Pe 24 noiembrie, m-am dus și eu acolo, am petrecut alte zile împreună, dar totul era deja altfel. Simțeam o tensiune în aer, ceva ce nu mai simțisem înainte. Am încercat să ignor semnalele și să mă agăț de speranța că lucrurile vor funcționa. Pe 27, m-am întors la București.
După doar o zi, a venit mesajul care mi-a zguduit lumea: se împacă cu soțul ei. Mi-a spus că îi e bine cu el, că vrea să continue viața de familie pe care o avea deja. Am fost devastat. Nu înțelegeam cum, după tot ce împărtășisem, putea să se întoarcă la el. A doua zi, plin de disperare, i-am trimis un mesaj în care i-am spus că o iubesc și că îmi este dor de ea. Îmi doream cu toată ființa mea să o am înapoi, să o conving să nu renunțe la noi.
Mi-a spus că și ea mă iubește și că vom fi din nou împreună, dar doar după ce rezolvă problema actelor. Am crezut-o, m-am agățat de acea speranță firavă că vom reuși să fim împreună, chiar dacă totul părea imposibil. Dar lucrurile au luat o întorsătură și mai tragică atunci când mi-a spus că a rămas însărcinată cu mine. Și, de parcă nu ar fi fost deja suficient de complicat, mi-a spus că va face avort. În acea zi, totul s-a prăbușit în jurul meu.
Duminică seară, nu a mai vorbit cu mine deloc. Nervos și frustrat de toată situația, i-am trimis un mesaj soțului ei, reproșându-i că a manipulat-o emoțional să se întoarcă la el. Am fost impulsiv, am reacționat din durere, fără să mă gândesc la consecințe. După ce el i-a arătat mesajul meu, ea mi-a trimis un mesaj rece: am pierdut-o. Mi-a spus că nu va mai vorbi cu mine niciodată, că am trecut linia și că nu mai există cale de întoarcere.
„Am simțit că mi-a fost smuls sufletul”
Am simțit că mi-a fost smuls sufletul. O iubeam atât de mult, mă atașasem de ea într-un timp atât de scurt, și acum totul se prăbușise. Într-o lună și jumătate, simțisem mai mult pentru ea decât pentru alte femei cu care am stat ani întregi. Cumva, ea reușise să-mi intre în suflet, și acum mă simțeam complet pierdut fără ea.
Nu știam ce să fac, unde să mă duc, cum să o conving să se întoarcă. Am fost atât de agitat, încât fiecare gând mă ducea înapoi la ea. Duminica trecută, mi-a spus că mă iubește și am început să plâng la telefon. I-am spus cât de greu îmi este fără ea, cât de dor îmi este de momentele noastre, iar ea a plâns și ea, spunându-mi că și pentru ea este dureros. Dar toate acestea păreau inutile, pentru că, până seara, totul se schimbase.
Am doar 23 de ani și mi-am spus mereu că vârsta nu contează. Dar acum, după tot ce am trăit, încep să cred că poate am fost naiv. Poate nu am înțeles cât de complexă este viața unei femei de vârsta ei, căsătorită și cu copii. Poate că diferența de vârstă chiar contează, poate că ea are nevoie de altceva, ceva ce eu nu-i pot oferi.
Încerc să mă detașez de toată această poveste, dar nu e ușor. Îmi este greu să accept că a făcut avort, că a ales să rămână cu soțul ei și să continue o viață care, pentru mine, părea goală și lipsită de iubire. Dar poate că nu am văzut totul. Poate că ea și-a urmat inima, și eu am fost doar o etapă trecătoare în viața ei.
Sursa foto: dailynews.ro
