Mirela Loșniță
Virgil Nemoianu, una dintre figurile marcante ale eseisticii și criticii literare românești, a încetat din viață vineri, 6 iunie 2025, la vârsta de 85 de ani. Profesor universitar, comparatist, istoric al ideilor și autor a peste 600 de articole academice, Nemoianu și-a lăsat amprenta atât în România, cât și în lumea academică internațională, după stabilirea sa în Statele Unite.
Născut la 12 martie 1940 în București, Virgil Nemoianu a absolvit Facultatea de Litere din capitală în 1961. În anii ’70, a emigrat în SUA, unde a devenit o voce influentă în domeniul literaturii comparate. Înainte de a părăsi țara, a fost lector la Universitatea din București.
A murit eseistul și criticul literar Virgil Nemoianu
Anunțul privind decesul său a fost făcut public de eseistul Paul Cernat printr-o postare pe rețelele sociale. Acesta a declarat că Virgil Nemoianu era grav bolnav și a subliniat importanța figurii sale pentru cultura română, considerându-l „unul dintre numele universitare de vârf ale umanismului nostru ‘de export’ postdecembrist.”
Paul Cernat a menționat că Nemoianu a fost format la școala de gândire a lui Tudor Vianu, alături de alți intelectuali români remarcabili, precum Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu și Toma Pavel. De asemenea, a fost un important continuator al tradițiilor Cercului Literar de la Sibiu, nume relevant în cultura românească a secolului XX.
Opera literară a lui Nemoianu acoperă o gamă vastă de teme, de la anglistică la teorie literară și filosofie culturală. Printre lucrările sale importante din perioada românească se numără „Structuralismul”, „Simptome”, „Calmul valorilor” și „Utilul și plăcutul”. Aceste titluri relevă o abordare profundă și personală a teoriei culturale, bazată pe ceea ce el însuși numea „critică simptomatologică”.
După stabilirea în Statele Unite, Nemoianu și-a susținut doctoratul în Literatură Comparată la Universitatea din California, San Diego, în 1971. A predat ulterior la instituții academice prestigioase, precum Cambridge și Berkeley. În cariera sa americană, a devenit cunoscut pentru lucrări influente, precum „Microarmonia. Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic în literatură”, „The Taming of Romanticism” („Îmblânzirea romantismului”) și „The Theory of Secondary: Literature, Progress and Reaction”, considerată o capodoperă în domeniul teoriei literare.
Eseistul Paul Cernat a reamintit și faptul că Virgil Nemoianu a avut o contribuție importantă la „Istoria critică a literaturii române” coordonată de Nicolae Manolescu, într-o perioadă în care operele sale nu puteau fi citate în România, din cauza cenzurii comuniste.
Un alt aspect relevant al activității sale îl reprezintă convorbirile intelectuale purtate cu Sorin Antohi, precum și corespondența menținută cu scriitorul Ion D. Sârbu. Volumul său dedicat lui Ștefan Aug. Doinaș, intitulat „Surâsul abundenței”, confirmă o dată în plus afinitatea lui Nemoianu cu valorile Cercului Literar de la Sibiu.
În ceea ce privește contribuțiile sale teoretice postdecembriste, Virgil Nemoianu este cel care a introdus în România conceptul de „bătălie canonică”, inspirat din dezbaterile academice occidentale privind stabilirea canonului literar. A fost autorul ideilor despre „canonul ospitalier” și „triumful imperfecțiunii”, concepte ce aduc un plus de profunzime și deschidere în gândirea critică românească.
În lucrările sale ulterioare, precum „România și liberalismele ei – atracții și împotriviri”, „Tradiție și libertate” și „Jocurile divinității – gândire, libertate și religie la sfârșit de mileniu”, Nemoianu explorează teme filozofice și culturale cu o finețe și echilibru remarcabile. Paul Cernat subliniază că majoritatea acestor lucrări nu și-au pierdut actualitatea și pot fi considerate repere esențiale pentru orice dezbatere intelectuală contemporană.
Jurnalele de călătorie și eseurile autobiografice reunite în volumul „Arhipelag interior” completează portretul unui gânditor complex, care a refuzat constant poziția confortabilă a intelectualului detașat. Discursul său a fost mereu unul exigent, dar totodată seducător prin claritatea și forța argumentației.
Virgil Nemoianu a fost vicepreședinte al Societății Internaționale de Literatură Comparată și a militat pentru integrarea valorilor românești într-un dialog cultural global. Convingerile sale privind dialogul intercultural, valorizarea tradițiilor și reevaluarea constantă a canonului literar îl plasează în rândul celor mai importanți intelectuali ai României postbelice.
Trecerea sa în neființă lasă un gol greu de umplut în peisajul cultural românesc. Virgil Nemoianu a fost nu doar un autor de referință, ci și un formator de opinii și un liant între generații și școli de gândire. Impactul său asupra criticii literare, filozofiei culturii și educației academice va rămâne vizibil în continuare, prin lucrările sale și prin elevii și colegii care i-au fost alături.
