Nicolescu Daniela
Amza Pellea, legenda teatrului și filmului românesc, s-a stins mult prea devreme, la doar 52 de ani. În spatele zâmbetului său cald și al talentului uriaș se ascundea o luptă tăcută cu un viciu care, în cele din urmă, i-a adus sfârșitul. Actorul a încercat să renunțe, dar dependența s-a dovedit mai puternică.
Amza Pellea, omul care a iubit scena mai mult decât pe sine
Amza Pellea rămâne o figură emblematică a culturii române. Prin talentul, farmecul și naturalețea sa, a reușit să cucerească inimile a milioane de oameni. A fost actorul care a trecut cu o ușurință remarcabilă de la dramatismul impunător al domnitorului Mihai Viteazul la umorul autentic și savuros al inegalabilului Nea Mărin.
Deși au trecut zeci de ani de la dispariția sa, filmele și rolurile lui continuă să fie difuzate și astăzi, aducând lacrimi de emoție și zâmbete nostalgice celor care l-au admirat. Însă, în spatele carierei strălucitoare, se ascundea un om vulnerabil, prins între pasiunea pentru artă și o dependență care i-a marcat existența.
Un destin curmat de o boală nemiloasă
Amza Pellea s-a stins în 1983, la doar 52 de ani, răpus de cancer pulmonar. O boală care, potrivit apropiaților, a fost urmarea directă a fumatului excesiv. Actorul era un fumător împătimit, iar țigările deveniseră parte din rutina sa zilnică, o prezență constantă în momentele de creație, reflecție sau relaxare.
Fiica sa, Oana Pellea, a povestit în mai multe rânduri că tatăl ei nu reușea să renunțe la țigări, deși știa cât de mult îl afectează. „Trăgea din țigară până la capăt, până ardea toată… cum și-a ars superb viața”, a scris Oana, într-un mesaj emoționant.
Fumatul era, pentru el, o formă de meditație, o clipă de liniște între repetiții, spectacole și filmări. Din păcate, această „pauză” aparent inofensivă a devenit în timp boala care i-a curmat cariera și viața.
Ultimele dorințe ale marelui actor
Pe patul de spital, conștient că sfârșitul se apropie, Amza Pellea i-a lăsat fiicei sale două rugăminți care aveau să-i marcheze întreaga viață:
„Să ai grijă de mama și să te lași de fumat.”
Pentru Oana Pellea, aceste cuvinte au devenit o lecție de viață și un testament moral. În amintirea tatălui ei, a vorbit adesea public despre pericolele fumatului, transformând durerea personală într-un mesaj de conștientizare.
„Tata a fost un om de o noblețe rară, dar fumatul l-a trădat. Ar fi trăit mult și frumos, dacă ar fi reușit să renunțe”, spunea ea într-un interviu.
De la uzina electrică la gloria scenei
Puțini știu că marele actor nu a visat dintotdeauna la scenă. În tinerețe, Amza Pellea a urmat o școală electrotehnică, devenind specialist în aparate de calcul. Lucra la uzina electrică din Craiova când un afiș de pe stradă i-a schimbat destinul.
Pe afiș scria că se organizează examene la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Din curiozitate, s-a înscris, iar la finalul probei de aptitudini a fost admis la actorie, deși inițial își dorea să studieze regia.
Acea decizie spontană avea să aducă pe scena românească unul dintre cei mai mari artiști ai secolului XX.
Amza Pellea a fost mai mult decât un actor — a fost o parte din sufletul românesc. Prin umorul său cald, prin energia și profunzimea interpretării, a reușit să transpună pe scenă esența spiritului românesc: curaj, demnitate, dar și autoironie.
Deși a plecat prea devreme, moștenirea sa rămâne vie prin filmele și personajele care continuă să inspire generații întregi.
Iar în spatele acestei moșteniri se află și o lecție dureroasă: aceea că nici geniul, nici faima nu pot învinge un viciu care distruge încet și sigur. Amza Pellea a ars intens — la propriu și la figurat — lăsând în urma sa lumina unui talent care nu se va stinge niciodată.
