Roxana
Poți moșteni casa unui bătrân pe care l-ai îngrijit ani întregi, deși nu ești rudă cu el? Răspunsul scurt este da, dar nu automat. Codul civil nu ține cont de câte nopți ai stat la căpătâiul cuiva, câte rețete ai cumpărat sau câte ierni i-ai făcut focul. Contează doar ce acte au fost semnate cât timp bătrânul trăia.
Iar aici se rupe, de cele mai multe ori, povestea.
Situația e mai des întâlnită decât pare. O vecină care duce mâncare zilnic unei bătrâne singure. Un fost coleg care are grijă de un om fără copii. O femeie care a îngrijit-o pe nașa ei zece ani. La deces, apar nepoți pe care nimeni nu i-a văzut în sat, iar cel care a stat lângă bătrân rămâne cu mâna goală.
Ce se întâmplă cu casa dacă bătrânul nu a lăsat niciun act
Dacă nu există testament sau alt contract, se aplică moștenirea legală. Asta înseamnă că averea merge la rude, într-o ordine stabilită de lege: mai întâi copiii și nepoții de fiu sau de fiică, apoi părinții, frații și nepoții de frate, apoi bunicii și, la final, rudele colaterale până la gradul al patrulea, cum sunt verii primari. Soțul supraviețuitor vine alături de oricare dintre aceste clase.
Cel care l-a îngrijit, dacă nu face parte din familie, nu apare nicăieri pe această listă. Nici după 5, nici după 20 de ani de îngrijire.
Dacă bătrânul nu are deloc moștenitori, moștenirea devine vacantă și trece în proprietatea comunei, orașului sau municipiului unde se află bunurile. Nici în acest caz omul care l-a îngrijit nu primește casa.
Testamentul, cea mai simplă cale de a moșteni casa unui bătrân
Prima variantă legală prin care cel care l-a îngrijit poate moșteni casa este testamentul. Bătrânul poate lăsa casa oricui dorește, inclusiv unei persoane cu care nu are nicio legătură de sânge.
Legea recunoaște două forme obișnuite:
- testamentul olograf, scris în întregime, datat și semnat de mâna bătrânului. Nu e valabil dacă e scris la calculator sau de altcineva și doar semnat de el;
- testamentul autentic, făcut la notar. E mai greu de contestat, pentru că notarul verifică identitatea și voința celui care testează.
Atenție: testamentul are o limită importantă, numită rezerva succesorală. Copiii, soțul și părinții bătrânului nu pot fi lăsați complet fără nimic. Fiecare are dreptul la cel puțin jumătate din partea pe care ar fi primit-o fără testament. Dacă bătrânul are, de exemplu, un singur copil, cel care l-a îngrijit poate primi prin testament cel mult jumătate din avere. Restul îi revine copilului, dacă acesta o cere.
Frații, nepoții și verii nu au rezervă. Dacă acestea sunt singurele rude, bătrânul poate lăsa toată casa omului care l-a îngrijit.
Testamentul are și un dezavantaj pentru cel care îngrijește: poate fi schimbat sau revocat oricând, până în ultima zi.
Contractul de întreținere, actul făcut special pentru astfel de situații
A doua variantă, și cea mai potrivită pentru cine îngrijește un vârstnic, este contractul de întreținere. Prin el, bătrânul transferă casa, iar celălalt se obligă să-i asigure, pe viață, hrană, îngrijire, medicamente, haine și locuință. La deces, se obligă să-i facă și înmormântarea.
Avantajul față de testament e clar: casa trece la cel care îngrijește din momentul semnării, nu abia la moartea bătrânului. Contractul trebuie încheiat obligatoriu la notar, în formă autentică. Un acord scris acasă, pe o foaie, nu are valoare.
Există însă și riscuri. Dacă întreținerea nu este asigurată, bătrânul sau, după caz, moștenitorii lui pot cere în instanță desființarea contractului. Iar dacă se dovedește că bătrânul nu mai avea discernământ în momentul semnării, contractul poate fi anulat. De aceea, e bine ca actul să fie făcut cât timp persoana vârstnică este lucidă și poate spune clar ce vrea.
Donația și vânzarea, celelalte două variante
Bătrânul îi poate dona casa celui care îl îngrijește, tot printr-un act autentic, la notar. Donația poate fi însă revocată pentru ingratitudine, de exemplu dacă cel care a primit casa refuză ulterior să-l ajute pe donator când acesta are nevoie. În plus, ca și testamentul, poate fi redusă dacă încalcă rezerva copiilor, a soțului sau a părinților.
Se mai practică și vânzarea cu păstrarea dreptului de folosință, prin care bătrânul vinde casa, dar rămâne să locuiască în ea până la final. Prețul trebuie să fie real, altfel actul poate fi atacat de rude ca o donație deghizată.
Cine nu poate primi casa, chiar dacă există testament
Codul civil interzice ca anumite persoane să primească bunuri prin testament sau donație de la cel pe care l-au tratat în ultima boală. E vorba de medici, farmaciști și alte persoane care i-au acordat îngrijiri de specialitate pentru boala de care a murit, precum și de preoții care l-au asistat religios în acea perioadă. Interdicția are excepții, de exemplu pentru rude, dar un asistent medical plătit să-l îngrijească pe bătrân în ultima boală ar putea fi vizat.
Un vecin sau o prietenă care îl îngrijește fără să fie cadru medical nu intră, de regulă, în această categorie.
Ce trebuie reținut
Îngrijirea, oricât de lungă și de sinceră, nu dă singură niciun drept asupra casei unui bătrân. Dreptul se naște doar dintr-un act: testament, contract de întreținere, donație sau vânzare. Iar toate se fac cât timp vârstnicul trăiește și își poate exprima voința.
Mulți amână discuția pentru că li se pare nepoliticoasă. Tocmai amânarea e cea care, de cele mai multe ori, lasă casa pe mâna unor rude care n-au trecut niciodată pragul.
