Mirela Loșniță
După moartea tragică a soției mele, Elizabeth, într-un accident de mașină, am primit o dezvăluire care mi-a schimbat viața pentru totdeauna. La înmormântarea ei, o femeie bătrână, pe care nu o mai văzusem niciodată, s-a apropiat de mine și mi-a spus cu o voce gravă:
„Moartea ei nu a fost un accident.”
La început am crezut că este doar o coincidență, o simplă închipuire a unei femei superstițioase. Însă, ceea ce am descoperit după aceea a dezvăluit un adevăr înfiorător, pe care nici nu mi l-aș fi putut imagina vreodată.
Am întâlnit o ghicitoare la înmormântarea soției mele
Aveam doar 35 de ani când Elizabeth s-a stins. Era stânca mea, sprijinul meu, iubirea mea. Un apel telefonic mi-a anunțat moartea: un accident de mașină, rapid și fatal. Eram plecat cu serviciul, la mii de kilometri distanță, și nu am putut ajunge la timp pentru înmormântare.
Mama ei m-a sunat plângând, spunându-mi că cele două fetițe ale noastre, Sophie și Emma, de 4 și 5 ani, întrebau neîncetat unde este „mami”. Cum să le explic ce nici eu nu puteam accepta?
Am ajuns la cimitir imediat după ce avionul a aterizat. Eram încă amorțit de durere. În timp ce mă întorceam spre mașină, am simțit că cineva mă privește. Am ridicat privirea și am văzut-o: o bătrână stătea lângă poarta cimitirului, nemișcată, cu ochii fixați asupra mea.
Întâlnirea cu ghicitoarea
„Te rog, domnule…”, a spus ea încet, întinzând mâna.
Nu aveam chef de conversații. Însă femeia nu și-a retras privirea.
„Îți cunosc destinul”, a continuat ea. „Dă-mi douăzeci de dolari și îți spun ce bucurii și ce suferințe te așteaptă.”
Am vrut să plec, dar atunci a rostit cuvintele care m-au înfiorat:
„Elizabeth nu își va găsi liniștea până nu se va face dreptate.”
M-am oprit brusc. Cum putea să știe? Am scos o bancnotă mototolită din buzunar și i-am întins-o, fără să-mi pese de ridicolul situației.
A strâns mâna mea în a ei, rece și osoasă, și mi-a spus încet:
„Moartea soției tale nu a fost un accident. Mâine vei începe să afli adevărul.”
Apoi a dispărut în ceață, lăsându-mă pe loc, cu inima bătând nebunește.
Semnele care nu se legau
În noaptea aceea nu am putut dormi. Îmi tot repetam cuvintele bătrânei. Încercam să le ignor, dar mintea mea nu mă lăsa. A doua zi dimineață am început să scotocesc prin lucrurile lui Elizabeth, căutând ceva, orice, care ar putea explica accidentul.
Atunci am găsit chitanțele. Erau de la o firmă de închirieri auto.
„Dar de ce ar fi închiriat o mașină?”, am murmurat. Aveam deja două mașini acasă.
Am sunat-o imediat pe Sarah, cea mai bună prietenă a lui Elizabeth, care lucra la service-ul unde întreținea mașinile.
„Da, a închiriat o mașină,” mi-a spus Sarah. „Amândouă mașinile voastre erau la mine în service. A zis că vrea să te surprindă cu o excursie.”
Totul părea logic, dar ceva nu se potrivea. Dacă era vorba doar de o surpriză, de ce nu mi-a spus nimic?
Descoperirea care m-a cutremurat
Am sunat la compania de închirieri. Managerul, un bărbat tânăr, mi-a confirmat că mașina fusese returnată fără nicio zgârietură.
„Mașina a fost adusă înapoi de Karen,” a spus el.
Karen. Sora lui Elizabeth.
De ce ar fi returnat Karen mașina? Și de ce a făcut-o atât de repede, înainte să fiu eu informat despre accident?
Am întrebat poliția. La început, autoritățile consideraseră cazul un accident banal: defecțiune la frâne, fără martori, fără suspiciuni. Dar după ce le-am spus ce am aflat, au acceptat să redeschidă ancheta.
Câteva zile mai târziu, adevărul a ieșit la iveală.
Trădarea care m-a sfâșiat
Experții au descoperit urme clare de manipulare a frânelor. Accidentul fusese provocat.
Poliția a săpat mai adânc și a găsit polițe de asigurare de viață făcute pe numele lui Elizabeth, falsificate. Beneficiarul unic: Karen.
Nu mi-a venit să cred. Sora ei, cea care ne fusese alături după tragedie, plângând cu noi, gătind pentru fete, ascundea un secret monstruos.
Karen a fost arestată. În timpul interogatoriului, a recunoscut totul: sabotase mașina pentru a încasa polița de asigurare. Totul fusese planificat cu sânge rece.
Justiție și liniște
Karen a fost condamnată la închisoare pe viață. Niciun verdict nu-mi putea aduce soția înapoi, dar adevărul mi-a oferit un strop de liniște.
La câteva săptămâni după proces, am mers din nou la cimitir. M-am oprit lângă mormântul lui Elizabeth, am atins piatra rece și am șoptit:
„Acum poți să te odihnești.”
Pe piatra funerară, o fluture alb s-a așezat pentru câteva clipe, iar eu am simțit că Elizabeth îmi răspunde.
Pe bătrâna ghicitoare nu am mai văzut-o niciodată, dar vorbele ei au rămas cu mine pentru totdeauna. Cei 20 de dolari pe care i-am dat atunci mi-au schimbat viața.
Adevărul, oricât de dureros, merită întotdeauna aflat.
