Roxana
Stăteam la coadă în faţa secţiei de votare. În jurul meu erau mai multe persoane. La un moment dat, o doamnă supraveghetoare iese din secţie şi, evident marcată de responsabilitatea pe care o avea, anunţă cu o voce importantă că la secţia respectivă pot vota doar „numerele fără soţ“ ale unui renumit bulevard. Brusc, oamenii au început să se agite. În cele din urmă, o doamnă a întrebat revoltată:
– Şi eu, dacă am bărbat, unde votez?
***
O blondă ieşea de la secţia de votare. O întreabă o prietenă:
– Ce faci, tu?… Pe cine ai pus ştampila?
– Pe preşedintele comisiei. Era aşa drăguţ!…
******************
O blondă ajunge la secția de votare, hotărâtă să își îndeplinească datoria cetățenească. Avea un zâmbet larg pe față, ca și cum ar fi plecat la o excursie. „E momentul! În sfârșit, o să votez și eu ca un adult responsabil”, își spunea în gând. Pășea cu încredere, dar pe măsură ce se apropia de ușa secției, un sentiment de neliniște începea să o cuprindă.
Ajunsă în fața biroului electoral, o doamnă de vârsta a doua o întreabă cu o voce gravă: „Bună ziua! Aveți cartea de identitate?”
Blonda, care deja își căuta portofelul, răspunde entuziasmată: „Sigur! Abia aștept să votez!” Scoate cartea de identitate din geantă și o ține ca pe un trofeu, zâmbind cu gura până la urechi.
„Perfect, mulțumesc. Acum, vă rog să mergeți la cabina de votare”, îi spune femeia.
Blonda o urmează, dar pe drum se oprește pentru câteva secunde și întreabă: „Dar… cum știu cine să aleg? Am auzit atâtea păreri diferite… Nu vreau să fac vreo greșeală!”
Doamna, deja un pic plictisită, îi răspunde: „Nu e complicat. Alegeți pe cine credeți că va face cel mai bine pentru țară.”
„Ah, deci nu trebuie să fie cineva pe care îl cunosc personal, nu?” întreabă blonda, părând ușor confuză.
„Nu, doamnă, nu este nevoie să-l cunoașteți personal. Doar alegeți pe cine credeți că are cele mai bune idei.”
Blonda dă din cap, mulțumită de răspunsul primit, dar pe măsură ce intră în cabina de votare, se uită la buletinul de vot și, timp de câteva secunde, rămâne nemișcată. În fața ochilor ei erau doar nume de partide și candidați, dar niciunul nu îi spunea mare lucru.
„Ok, nu-i nimic, pot să mă descurc!”, își spune, dar începe să citească numele de pe buletin de câteva ori, ca și cum ar încerca să înțeleagă vreo formulă matematică complicată.
Începe să citească iar și iar: „Partidul A, Partidul B… Ce? Ce fac acum? De unde știu care-i mai bun? Poate să aleg cu ochii închiși, dar… ce dacă nu e cine trebuie?”
După câteva minute de analiză profundă, decide să aleagă. „Bine! O să aleg Partidul C. Cred că am auzit că fac ceva pentru educație… sau poate pentru sănătate… nu mai știu.” Cu un „X” hotărât, bifează partidul ales.
Când iese din cabina de votare, doamna care o întâmpinase la intrare o întreabă: „Ați votat?”
„Da, am votat! L-am ales pe ăla care promitea că face totul mai bine”, răspunde blonda, aproape mândră de alegerea făcută.
Doamna o privește un moment, apoi întreabă: „Și ce ați ales exact? Adică, ce face partidul ăsta?”
Blonda se gândește câteva secunde și spune, cu siguranță: „Nu știu exact… dar știu că suna bine. Am auzit pe cineva spunând că sunt buni la… ceva… A, da! La drumuri!”
„Drumuri?!” întreabă femeia uimită.
„Da! Oameni care se pricep la drumuri… Și, sincer, dacă mă gândesc bine, ăștia chiar aveau o imagine bună pe internet, deci, cred că trebuie să fie buni la ceva!” răspunde blonda cu un zâmbet larg.
Femeia, complet descumpănită, doar dă din cap și spune: „Ei bine, important e că ați votat. Mai ales că sunteți o alegătoare responsabilă.”
Blonda iese din secție, cu o mână pe buzunarul geantei și un alt zâmbet larg pe față. „Uite, am votat! Acum pot să mă întorc acasă, să pun o poză pe Facebook cu degetul mare și să scriu ‘Am votat!’. Sigur o să pun și un filtru drăguț pe poză, ca să arate și mai bine!”
Și a plecat, cu siguranță că își făcuse datoria, chiar dacă alegerea ei se bazase mai mult pe zvonuri decât pe informații concrete.
