Redactia.ro

Ce boală ar avea, de fapt, Irinel Columbeanu. Fiica sa a dezvăluit totul în presa din SUA

Plecată de câțiva ani în Statele Unite ale Americii alături de mama sa, Monica Gabor, și stabilită în casa afaceristului de origine chineză Mr. Pink, Irina Columbeanu a devenit tot mai matură și independentă. Adolescenta care a crescut sub lumina reflectoarelor în România a vorbit pentru prima dată, într-un interviu acordat publicației americane Shoutout LA, despre viața ei din America, despre relația cu părinții și, mai ales, despre boala care i-a schimbat complet perspectiva asupra lumii: diagnosticul de Alzheimer al tatălui său, Irinel Columbeanu.

Ce boală ar avea, de fapt, Irinel Columbeanu. Fiica sa a dezvăluit totul în presa din SUA

Deși din afară pare că duce o viață de vis, într-un mediu plin de confort, cu acces la educație de top și un viitor promițător, Irina a mărturisit că în spatele imaginii perfecte se ascunde o poveste dureroasă. Pentru prima dată, tânăra a vorbit despre suferința profundă prin care trece familia sa, despre modul în care a descoperit că tatăl său, fostul om de afaceri Irinel Columbeanu, suferă de Alzheimer și despre eforturile ei de a înțelege și sprijini această luptă.

Irina Columbeanu a crescut în România, la Izvorani, alături de tatăl ei. După divorțul părinților, fetița a rămas în grija lui Irinel, care i-a oferit o educație aleasă și o copilărie protejată, departe de scandalurile mediatice. Relația dintre tată și fiică a fost una extrem de apropiată, iar Irinel s-a ocupat singur de creșterea ei, încercând să-i ofere tot ce i-a stat în putință.

„Am crescut în România cu tati, fiind de nedespărțit. M-a îngrijit cât timp a fost posibil din punct de vedere financiar”, a povestit Irina pentru presa americană.

Totul s-a schimbat radical în 2018, când, la doar 11 ani, Irina a plecat în Statele Unite pentru a locui cu mama ei, Monica Gabor. Aceasta trăia deja de mai mulți ani în Los Angeles, alături de partenerul ei, Mr. Pink, un afacerist de origine chineză. Mutarea a fost un pas uriaș pentru copilă, dar și o despărțire dureroasă de tatăl său.

„La 11 ani a trebuit să mă mut în SUA cu mama. Din cauza lipsei resurselor și a absenței unui green card, nu ne-am mai văzut timp de cinci ani. Vorbeam la telefon, iar timpul părea că stă pe loc”, a povestit Irina.

Acei ani de distanță au fost marcați de dor, dar și de o maturizare accelerată. În America, Irina s-a adaptat treptat la un alt sistem de educație, la o altă cultură și la o viață în care a trebuit să-și construiască singură identitatea.

Reîntâlnirea cu tatăl ei și descoperirea bolii

După cinci ani în care nu s-au văzut, Irina a revenit în România pentru a-și reîntâlni tatăl. Bucuria revederii a fost însă umbrită de o realitate cruntă. Irinel Columbeanu nu mai era omul pe care îl știa.

„Când ne-am reunit, bucuria mea a fost umbrită de confruntarea neașteptată cu starea de sănătate deteriorată a tatălui meu. Umerii îi erau cocoșați, mișcările lente. Uita lucruri recente, își rătăcea obiectele și se încurca în vorbe”, a mărturisit Irina.

Adolescenta, care între timp ajunsese o tânără inteligentă și curioasă, a început să observe semnele tot mai evidente ale unei boli degenerative. Inițial, Irinel Columbeanu ar fi refuzat să accepte că ar putea fi vorba despre o afecțiune gravă, punând simptomele pe seama oboselii și stresului.

„Alarmată, am început să citesc jurnale medicale și să ascult podcasturi despre sănătate după ce el adormea, încercând să înțeleg ce i se întâmplă”, a povestit Irina pentru jurnaliștii americani.

Pe măsură ce studia, tânăra a început să fie tot mai convinsă că tatăl ei manifesta simptomele specifice Alzheimerului cu debut precoce.

Confirmarea diagnosticului

După luni de încercări și rugăminți, Irina a reușit să-l convingă pe tatăl ei să ceară ajutor medical. Rezultatele analizelor au confirmat temerile sale: Irinel Columbeanu suferă de boala Alzheimer, o afecțiune neurologică progresivă care afectează memoria, gândirea și comportamentul.

„După luni de rugăminți ca să caute ajutor medical pentru o problemă pe care refuza să o accepte, diagnosticul a fost confirmat. Acest lucru a aprins în mine o pasiune de neegalat”, a declarat Irina.

De atunci, viața tinerei s-a schimbat radical. În loc să se lase copleșită de tristețe, Irina a ales să se implice activ, să învețe tot ce se poate despre boală și să caute soluții pentru a-l ajuta pe tatăl ei.

Pasiunea pentru medicină și descoperirile care i-au dat speranță

În căutarea răspunsurilor, Irina Columbeanu a început să studieze intens neuroștiința și medicina. A petrecut ore întregi citind articole academice, urmărind podcasturi de specialitate și informându-se despre cele mai recente cercetări în domeniul Alzheimerului.

În timp, a descoperit un studiu care i-a atras atenția: cercetările doctorului Newton Howard, un profesor de neuroștiințe din SUA, cunoscut pentru inovațiile sale în tratarea bolilor neurodegenerative.

„L-am contactat pe Dr. Newton Howard, fost profesor la Georgetown, care fondase o companie axată pe utilizarea implanturilor wireless pentru tratarea Alzheimer-ului”, a povestit Irina.

Tânăra a fost fascinată de ideea stimulării transcraniene cu curent direct (tDCS) – o tehnologie ce folosește curenți electrici slabi pentru a stimula activitatea cerebrală și pentru a încetini declinul cognitiv.

„Ideea că o tehnologie simplă, ieftină și minim invazivă l-ar putea trata pe tatăl meu și ar putea revoluționa sănătatea globală m-a inspirat profund”, a spus Irina.

Această descoperire a determinat-o să-și clarifice drumul în viață. Irina Columbeanu vrea acum să urmeze facultatea de medicină și să-și continue studiile în domeniul cercetării medicale. Scopul ei este clar: să contribuie la dezvoltarea tratamentelor care pot îmbunătăți viața pacienților cu Alzheimer.

O poveste de maturitate și empatie

Mărturisirile Irinei au impresionat publicul american. Jurnaliștii care au intervievat-o au remarcat maturitatea ei emoțională, empatia și dorința de a transforma suferința într-o motivație.

„Cea mai mare realizare de care sunt mândră provine dintr-una dintre cele mai dureroase experiențe ale mele”, a spus ea, referindu-se la modul în care experiența tatălui său a inspirat-o să-și aleagă drumul.

Departe de a fi o tânără care se bucură doar de luxul vieții din California, Irina a demonstrat că este o adolescentă profundă, responsabilă și dornică să învețe. În interviul său, ea a vorbit și despre importanța recunoștinței, a iubirii de familie și a dorinței de a aduce schimbare în lume.

Chiar dacă distanța fizică dintre ea și tatăl său este mare, Irina a spus că legătura lor rămâne una specială. Îl sună des, vorbește cu el și îl încurajează să urmeze tratamentul recomandat. În același timp, păstrează o relație strânsă cu mama ei, Monica Gabor, care a sprijinit-o constant în tot acest proces.

„Mama este foarte implicată și m-a învățat să nu renunț niciodată, indiferent de obstacole. De la ea am învățat disciplina și răbdarea”, a spus Irina în cadrul interviului.

Monica Gabor a fost vizibil emoționată de decizia fiicei sale de a studia medicina, spunând că este mândră de modul în care Irina a crescut și de felul în care a transformat durerea în curaj.

Boala Alzheimer – o luptă care continuă

Alzheimerul este una dintre cele mai răspândite și devastatoare boli neurodegenerative, afectând milioane de oameni în întreaga lume. În România, cazurile diagnosticate sunt în creștere, însă accesul la tratamente moderne este încă limitat.

Irina Columbeanu a declarat că își dorește să contribuie, pe viitor, la crearea unor programe de educație și sprijin pentru familiile care se confruntă cu această boală. „Vreau să ajut oamenii care trec prin aceeași durere prin care trecem noi. Boala tatălui meu mi-a arătat cât de important este să ai acces la informație și la sprijin real”, a mărturisit tânăra.

adsmedia.ro - Ad Network
Motocoasa Electrica Cu Acumulator
Cantar Smart Cu Aplicatie
Lampa Solara LED SIKS Cu Telecomanda
Lanterna de cap LED SIKS, Profesionala, Incarcare USB
Ghirlanda Luminoasa Decorativa SIKS
Feliator multifunctional EDAR® manual, 8 setari de grosime, alb/gri
Etichete: