Grigore Madalina
Viața lui Ion Drăgan nu a fost niciodată una lipsită de încercări. Dincolo de scenă, aplauze și cântecul care a ajuns la inimile românilor, artistul a dus o luptă tăcută, adesea nevăzută, cu boala, durerea și pierderile care i-au marcat destinul. Într-un interviu emoționant, Ion Drăgan a vorbit deschis despre suferința care i-a însoțit tinerețea, despre operațiile grele prin care a trecut și despre lecțiile dure pe care viața i le-a impus mult prea devreme.
Artistul mărturisea că durerea adevărată nu poate fi jucată și nici ascunsă. Viața, spunea el, este mult mai puternică decât orice rol și vine peste oameni cu probleme pe care fiecare este obligat să le ducă până la capăt. Fiecare om are o cruce, iar a lui Ion Drăgan a fost una grea încă de la început.
Boala care l-a lovit în tinerețe și anii de pensionare medicală
Ion Drăgan a povestit că s-a îmbolnăvit foarte tânăr, la doar 18–20 de ani, într-o perioadă în care visele și planurile ar fi trebuit să prindă contur. La acea vreme lucra ca sudor, o meserie solicitantă, care i-a adus și o pensie de boală timpurie. Artistul a fost pensionat medical timp de 11 ani, o lovitură dureroasă pentru un om care își dorea enorm de mult de la viață.
„Eu m-am îmbolnăvit. M-am îmbolnăvit până la 19- 20 de ani”
Pentru el, această perioadă a fost una extrem de grea, nu doar din punct de vedere fizic, ci și sufletesc. Ion Drăgan spunea că poți avea orice pe lume, bogății, case sau aur, dar fără sănătate nu ești cu adevărat bogat. Sănătatea era, în viziunea lui, singura valoare reală, cea care nu poate fi înlocuită cu nimic.
„Am fost tânăru pensionat de caz de boală care am stat 11 ani. Aveam pensie, că eram sudor de meserie atunci când eu lucram și m-am îmbolnăvit. Dureros a fost pentru că dorești mult de la viață.”
Cinci operații și o luptă continuă cu durerea
Artistul a trecut prin nu mai puțin de cinci operații, fiecare fiind o nouă încercare, o nouă speranță că boala va trece mai repede și că va putea deveni „un om normal”, așa cum spunea el, cu o familie unită și o viață liniștită. Dorința de a trăi simplu, de a fi sănătos și de a avea oamenii dragi aproape l-a ținut în picioare în cele mai grele momente.
„Poți să ai cât ai avea. Dacă n-ai sănătatea și care să te cuprindă, nu te egalezi cu nimeni decât cu sănătatea. Eu de 5 ori am fost operat. De 5 ori. Chiar doream din toată inima să treacă boala mai repede. Să devenim și noi oameni normali.”
„Vedeam vecinii, vedeam oamenii au de toate. Dar am avut, nu zic că nu am avut. Dar a fost foarte greu.”
Deși suferința fizică a fost mare, Ion Drăgan a vorbit mereu despre puterea familiei. Frații au fost extrem de uniți, chiar dacă nu au avut niciodată de toate. Bucuria revederii, solidaritatea și sprijinul reciproc au fost cele care l-au ajutat să meargă mai departe.
Pierderea surorii și rana care nu s-a vindecat niciodată
Una dintre cele mai dureroase încercări din viața lui Ion Drăgan a fost boala și pierderea surorii sale. Artistul a povestit cu lacrimi în ochi despre șocul trăit atunci când sora sa a slăbit brusc 20 de kilograme într-o singură lună. Inițial, medicii au minimalizat problema, vorbind despre o simplă afecțiune gastrică. Adevărul a fost însă mult mai crud.
La București, la Spitalul Sfânta Maria, familia a aflat diagnosticul devastator: cancer în stadiul patru, cu metastaze, descoperit după operație. Ion Drăgan a mărturisit că nu au avut puterea să-i spună adevărul, încercând să o protejeze și să-i aline suferința. Au încurajat-o constant, i-au fost alături și au făcut tot ce au putut pentru a-i ușura durerea.
Muzica, alinare pe patul de spital
Chiar și în cele mai grele momente, muzica a rămas un refugiu. Ion Drăgan povestea că i-a cântat surorii sale pe patul de spital și că, până cu o lună înainte de moarte, aceasta încă mai cânta. Avea o voce frumoasă și o sensibilitate aparte, iar una dintre piesele care le-a legat sufletele a fost „Inimioară, inimă”, o melodie la care artistul a contribuit atât cu linia melodică, cât și cu sufletul.
Pentru Ion Drăgan, această legătură nu s-a rupt nici după moarte. Spunea că își visează sora des, că simte că îi transmite mesaje și că, într-un fel greu de explicat, încă este alături de el.
