Mirela Loșniță
Bolile de inimă pot duce la obținerea unui certificat de handicap, dar nu automat. Regula esențială este că diagnosticul în sine nu este suficient. Comisiile de evaluare analizează cât de mult este afectată funcționarea inimii și viața de zi cu zi. Din noiembrie 2025 se aplică un set nou de criterii, aprobate prin Ordinul nr. 2.300/1.457/2025. Două persoane cu același diagnostic pot primi, așadar, rezultate diferite la evaluare.
Subiectul îi interesează pe pacienții cu afecțiuni cardiovasculare cronice. Certificatul deschide accesul la o serie de drepturi sociale, financiare și medicale.
Confuzia cea mai frecventă ține de existența unei liste fixe de boli. În realitate, legislația românească nu funcționează astfel.
Ce spune legea: diagnosticul singur nu este suficient
Cadrul general este stabilit de Legea nr. 448/2006. Aceasta reglementează protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Criteriile concrete de încadrare sunt însă stabilite printr-un act normativ separat. În prezent, acesta este Ordinul nr. 2.300/1.457/2025.
Documentul a fost emis în comun de Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale și de Ministerul Sănătății. El a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 1027 din 6 noiembrie 2025.
Regula de bază pe care o stabilește este clară. Încadrarea se realizează doar dacă afecțiunile din documentele medicale sunt prevăzute în anexa ordinului.
În plus, trebuie îndeplinite condițiile privind debutul afecțiunii sau valorile minime prevăzute în text. Simpla existență a unui diagnostic nu mai este suficientă pentru obținerea certificatului.
Este nevoie de evaluări complexe care să demonstreze gradul real de afectare funcțională. Aceasta este, de fapt, cheia întregului proces.
Ce s-a schimbat față de vechile reglementări
Noul ordin a abrogat reglementarea anterioară. Este vorba despre Ordinul nr. 762/1.992/2007, aplicat aproape două decenii.
Schimbarea principală ține de uniformizarea evaluării. Actul introduce standarde unitare de evaluare medicală, psihologică și socială.
Ele sunt aplicabile tuturor comisiilor de evaluare județene. Scopul declarat este eliminarea diferențelor de interpretare de la un județ la altul.
Documentul include 12 capitole. Ele acoperă principalele categorii de deficiențe.
Printre acestea se numără funcțiile mentale, senzoriale, fonatorii și de comunicare. Sunt incluse și funcțiile cardiovasculare, hematologice, imunitare, respiratorii, digestive și locomotorii.
Pentru fiecare categorie sunt prevăzuți parametrii funcționali și instrumentele de evaluare. Sunt stabilite și nivelurile de deficiență, precum și corespondența lor cu gradul de handicap.
Ce afecțiuni cardiace pot intra în evaluare
Criteriile aflate în vigoare includ o secțiune distinctă pentru afectarea funcțiilor sistemului cardiovascular. Evaluarea se bazează pe parametri clinici și paraclinici.
Printre situațiile care pot intra în evaluare se numără insuficiența cardiacă severă. La aceasta se adaugă cardiomiopatiile cu afectare importantă a funcției inimii.
Sunt vizate și anumite tulburări grave de ritm. În general, criteriile privesc afecțiunile cardiovasculare care reduc semnificativ capacitatea de efort.
Un diagnostic cardiac stabil, bine controlat și fără limitări funcționale importante nu înseamnă însă acordarea automată a certificatului. Este o distincție esențială.
Ceea ce contează nu este denumirea bolii. Contează cât de mult este afectată funcționarea inimii și ce simptome apar la efort sau în repaus.
Al treilea element luat în calcul este autonomia. Comisia analizează în ce măsură persoana își poate desfășura activitățile cotidiene.
Criteriile prevăd și evaluarea persoanelor cu afectarea funcției contractile a inimii. Aici sunt incluse și unele cardiomiopatii primare.
Cum se stabilește gradul de handicap
Legislația românească recunoaște patru grade de handicap. Acestea sunt ușor, mediu, accentuat și grav.
Ultimele două au implicații semnificative în privința sprijinului acordat de stat. Este vorba atât despre administrația centrală, cât și despre cea locală.
Pentru afecțiunile cardiace, criteriile stabilesc corespondențe clare între nivelul de deficiență și grad. Un exemplu menționat în analizele actului normativ este cel al afectării cardiace de clasă NYHA IV.
Aceasta corespunde handicapului grav, cu limitare totală a autonomiei. Clasificarea NYHA este scala folosită în cardiologie pentru severitatea insuficienței cardiace.
Există și o regulă specifică pentru cazurile complexe. La persoanele cu mai multe afecțiuni care se încadrează în grad de handicap, evaluarea ține cont de situația de handicap asociat.
Un alt principiu important este că în evaluare se iau în calcul doar afecțiunile cuprinse în anexa ordinului. Alte boli, chiar dacă există, nu intră în calculul deficienței.
Unde se depune dosarul și cine decide
Procedura este administrativă și presupune mai multe etape.
Dosarul se depune la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului, cunoscută sub abrevierea DGASPC. Aceasta funcționează la nivelul fiecărui județ și al municipiului București.
Decizia aparține Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. În cazul minorilor, competența revine Comisiei pentru Protecția Copilului.
Certificatul este un act administrativ prin care se constată gradul de dizabilitate. Pe baza lui se acordă drepturile legale corespunzătoare.
Un aspect practic important ține de completitudinea dosarului. În cazul neprezentării tuturor documentelor necesare, evaluarea complexă nu se poate realiza, iar cererea nu poate fi soluționată.
Decizia se bazează pe documente medicale, pe investigații și pe evaluarea nivelului de autonomie. Specialiștii analizează cât de mult afectează boala mobilitatea, comunicarea și integrarea socială.
Când certificatul poate deveni permanent
Una dintre schimbările importante ale noii reglementări privește termenul de valabilitate.
Pentru bolile grave și ireversibile, legea permite ca certificatul să devină permanent chiar de la prima evaluare. Situațiile sunt prevăzute expres în act.
Există și o a doua variantă, cu condiții suplimentare. Termenul permanent se poate stabili după cel puțin două evaluări.
Această situație privește afecțiunile cuprinse în Anexa nr. 2 la ordin. Condiția este o evoluție îndelungată, de minimum cinci ani de la diagnosticare și de la inițierea tratamentului.
Se mai cere ca afectările cronice să fie stabile, fără potențial de reversibilitate sub terapiile disponibile. Toate acestea trebuie confirmate prin documente medicale și investigații specifice.
Ce se poate face în caz de dezacord
Dacă o persoană consideră că a fost încadrată greșit, are la dispoziție o cale de atac.
Ea poate depune contestație la Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap. Termenul este de 30 de zile de la primirea certificatului.
