Georgescu Dragos
Pe 5 iulie, credincioșii ortodocși din România și din lumea întreagă îl cinstesc pe Sfântul Atanasie Athonitul, unul dintre cei mai mari întemeietori ai vieții monahale de obște de pe Muntele Athos. Cunoscut pentru viața sa aspră, pentru viziunile sale sfinte și pentru rugăciunile vindecătoare, Sfântul Atanasie rămâne până astăzi un model de dăruire, smerenie și neclintită credință. În această zi, se rostește o rugăciune puternică pentru sănătate trupească și sufletească, fiind considerată făcătoare de minuni pentru cei aflați în suferință.
Calendar 5 august 2025. Ce sfânt sărbătorim mâine. Rugăciunea pe care trebuie să o rostești în această zi sfântă
Sfântul Atanasie Athonitul s-a născut în secolul al X-lea, într-o familie creștină din Trapezunt, o cetate importantă de pe coasta Mării Negre. Rămas orfan de mic, a fost crescut de un ofițer militar care, impresionat de inteligența și comportamentul copilului, a avut grijă să-l educe cu strictețe. Încă din fragedă pruncie, Atanasie a manifestat o atracție profundă față de viața religioasă, preferând jocurile în care interpreta rolul de călugăr sau egumen în miniaturi de slujbe religioase improvizate.
Atanasie a fost înzestrat de mic cu o înțelepciune aparte, iar cei din jurul său l-au perceput ca pe un copil special, atras nu de joaca obișnuită, ci de rugăciune și tăcere. Încă din perioada adolescenței, a urmat cursurile unor școli renumite, aprofundând studiile teologice, dar și științele vremii. A demonstrat o sete profundă de cunoaștere, dar, cu toate acestea, nu s-a lăsat cucerit de ambiții lumești. A simțit chemarea spre viața monahală, astfel că, după finalizarea studiilor, a decis să îmbrățișeze viața de sihastru și să se retragă într-o mănăstire.
Primii ani ai vieții monahale au fost dedicați rugăciunii continue, postului sever și slujirii aproapelui. Atanasie s-a remarcat prin blândețe, dar și printr-un discernământ duhovnicesc ieșit din comun. Faima sa a început să se răspândească în rândul monahilor din regiune, fiind considerat deja un părinte duhovnicesc, în ciuda vârstei fragede.
Viața Sfântului Atanasie a cunoscut o cotitură decisivă atunci când a ajuns pe Muntele Athos, locul în care avea să-și dedice întreaga ființă slujirii lui Dumnezeu și întemeierii unei comunități monahale solide. La acea vreme, Athosul era populat cu sihaștri izolați, fiecare trăind după propriul canon. Atanasie, inspirat de exemplul mănăstirilor din Palestina, a înțeles necesitatea unei organizări mai stricte și a început construirea unei lavre – o mănăstire de mari dimensiuni unde viața se desfășura în obște.
Mănăstirea Lavra, pe care a închinat-o Sfintei Fecioare Maria, a fost începutul unei noi etape pentru Athos. În pofida dificultăților de ordin material și a rezistenței unor monahi conservatori, Atanasie a continuat neclintit, ghidat de viziunile primite în rugăciune. Cea mai cunoscută dintre aceste vedenii este cea în care Maica Domnului i s-a arătat și l-a asigurat că va fi pururea Stareța Lavrei sale, veghetoare și ocrotitoare a monahilor.
De asemenea, în aceeași viziune, Maica Domnului i-a arătat locul în care a izvorât o apă tămăduitoare, care există și astăzi și care este considerată făcătoare de minuni. Acest izvor este vizitat de mii de pelerini anual, care vin cu credință și pleacă adesea cu mărturii despre vindecări inexplicabile.
Sfârșitul pământesc și începerea minunilor
În ziua în care urma să verifice lucrările de extindere ale bisericii, Sfântul Atanasie s-a îmbrăcat cu hainele de sărbătoare. Deși nimeni nu știa, el prevăzuse că era ultima sa zi pe pământ. A urcat pe schelă alături de câțiva frați, însă, în mod tragic, cupola bisericii s-a prăbușit peste ei. Toți au fost uciși pe loc.
Trupul Sfântului Atanasie a fost găsit aproape intact, cu o singură rană vizibilă la picior. Sângele său a fost strâns cu grijă de ceilalți călugări și folosit în rugăciuni și ungeri pentru vindecarea celor bolnavi. Imediat după moartea sa, au început să apară relatări ale călugărilor care îl vedeau în vis sau în vedenii, oferindu-le sfaturi, mângâiere sau mustrări. Devenise clar pentru toți că părintele Atanasie nu încetase să lucreze, ci continua să vegheze asupra mănăstirii și a celor care îl chemau în rugăciune.
Rugăciunea către Sfântul Atanasie Athonitul pentru izbăvire și sănătate
În ziua de prăznuire, pe 5 iulie, credincioșii sunt îndemnați să se roage cu credință către Sfântul Atanasie, cerându-i ajutor în vremuri de necaz, boală sau rătăcire sufletească. Rugăciunea este una profundă, alcătuită de părinți cu viață sfântă și transmisă din generație în generație:
„De viaţa ta cea în trup s-au minunat cetele îngereşti, cum, cu trupul, la luptele cele nevăzute ai ieşit, pururea mărite şi ai rănit cetele demonice. Pentru care, Sfinte Atanasie, Hristos ţi-a răsplătit cu bogate daruri. Drept aceea, părinte, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să se mântuiască sufletele şi să se împlinească dorinţele noastre.”
„Având numirea nemuririi, cât ai fost cu viaţă, după ce te-ai mutat de la cele vremelnice, te-ai arătat părtaş nemuririi celei adevărate, Părinte Atanasie. Stând, deci, acum înaintea lui Hristos, adu-ţi aminte de noi cei ce te pomenim pe tine.”
Această rugăciune se citește în biserici, dar și în casele credincioșilor care doresc ocrotirea sfântului. Se spune că rostirea ei în mod repetat și cu inimă curată poate aduce alinare celor bolnavi, întărire celor descurajați și claritate celor nehotărâți.
Sfântul Atanasie nu a fost doar un călugăr dedicat sau un vizionar religios. A fost un reformator al vieții monahale athonite, impunând reguli stricte de disciplină, rugăciune, muncă și viață comună. Sub influența lui, mănăstirile athonite au devenit modele de rânduială spirituală, influențând viețile a mii de călugări și credincioși. A introdus tipicul monastic bazat pe muncă, rugăciune și tăcere, într-un echilibru care a rezistat până astăzi.
Pe lângă mănăstirea Lavra, ridicată cu mari eforturi și binecuvântări, Atanasie a lăsat în urmă o comunitate unită de monahi, un sistem de conducere spirituală și un model de asceză. Până în zilele noastre, Sfântul Atanasie Athonitul este cinstit ca întemeietorul monahismului de obște pe Muntele Athos și unul dintre cei mai mari sfinți ai Ortodoxiei.
