Georgescu Dragos
An de an, pe 6 august, întreaga lume creștină ortodoxă și catolică celebrează una dintre cele mai semnificative sărbători religioase: Schimbarea la Față a Domnului. Acest moment are o încărcătură profundă, întrucât amintește de clipa în care Hristos a fost revelat într-o lumină divină apostolilor săi, pe Muntele Tabor. Sărbătoarea, care depășește granițele calendaristice, este considerată un simbol al transfigurării sufletului și al speranței în viața veșnică.
Calendar 6 august 2025. Sărbătoare Mare mâine. Rugăciunea pe care trebuie să o rostești neapărat
Conform tradiției biblice, Iisus Hristos i-a luat cu Sine pe trei dintre cei mai apropiați apostoli – Petru, Iacov și Ioan – și i-a dus pe un munte înalt, cunoscut sub numele de Muntele Tabor. Acolo, în timp ce se ruga, a avut loc un moment extraordinar. Fața Sa a devenit strălucitoare, asemenea soarelui, iar hainele Sale s-au făcut albe ca lumina. Această schimbare nu a fost doar o transformare exterioară, ci o dezvăluire a divinității Sale autentice.
În acea clipă, apostolii au fost martorii unei apariții uluitoare: Moise și Ilie, doi dintre cei mai importanți profeți ai Vechiului Testament, au apărut alături de Hristos și au vorbit cu El. Apoi, dintr-un nor luminos, s-a auzit o voce divină care a spus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, în care am binevoit; pe Acesta ascultați-L!”. Această mărturie venită direct de la Dumnezeu a reprezentat o confirmare clară a naturii divine a lui Hristos și un preambul al Patimilor Sale.
Schimbarea la Față a Mântuitorului nu este doar o relatare biblică impresionantă, ci și un moment de reflecție profundă pentru toți credincioșii. Sfinții Părinți ai Bisericii afirmă că nu este vorba despre o transformare a esenței lui Hristos, ci despre o manifestare a slavei Sale dumnezeiești, până atunci ascunsă. Astfel, Hristos nu a devenit altcineva, ci doar și-a arătat adevărata Sa natură divină.
„Hristos Se schimbă la Față, nu luând ceea ce nu era, nici preschimbându-Se în ce nu era, ci arătând ucenicilor ceea ce era, deschizându-le lor ochii și făcându-i din orbi văzători”, spun învățăturile patristice, așa cum sunt ele consemnate pe platforma crestinortodox.ro. Această sărbătoare vine să reafirme faptul că Dumnezeirea lui Hristos a fost mereu prezentă, dar nevăzută până la acel moment de ochiul omenesc.
Pentru mulți teologi și gânditori creștini, Schimbarea la Față este văzută ca o anticipare a Învierii Domnului. Lumina care a emanat din trupul lui Iisus simbolizează gloria care va veni după suferințele din Săptămâna Patimilor. Este, de asemenea, o promisiune pentru toți cei care cred în El că, la timpul potrivit, vor avea parte de aceeași lumină și mântuire.
Un aspect important al acestei sărbători îl reprezintă rugăciunea specială care se rostește pe 6 august. Credincioșii sunt încurajați să își adune gândurile și sufletul, să lase în urmă grijile lumești și să se roage cu sinceritate. Tradiția spune că, rostită în această zi, rugăciunea are o forță aparte, capabilă să aducă miracole în viețile celor credincioși.
Iată rugăciunea recomandată în ziua Schimbării la Față:
„Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care locuieşti întru Lumina cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasului Său! La plinirea vremii ai venit, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de pătimirea cea de bunăvoie, în muntele Taborului, Te-ai Schimbat la Faţă, întru slava Ta dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci când Te vor vedea răstignit şi dat morţii să priceapă că pătimirea este de bunăvoie şi dumnezeiască.”
Această rugăciune este o mărturie de credință și de smerenie, dar și un mod prin care credincioșii își exprimă speranța într-o viață mai bună și apropierea de Dumnezeu. Este un apel către divinitate pentru luminarea minții și a sufletului, pentru curățirea de păcate și pentru întărirea credinței.
Tot în această zi, este tradițional ca enoriașii să meargă la biserică și să participe la Sfânta Liturghie. Se consideră că participarea la această slujbă aduce binecuvântări deosebite, iar cei care se roagă cu inima curată pot primi răspunsuri la frământările lor interioare. În multe zone ale țării, se păstrează obiceiul ca, de Schimbarea la Față, oamenii să țină post, chiar dacă sărbătoarea nu este una de post, în semn de curățare trupească și sufletească.
Schimbarea la Față este, totodată, și un prilej de a reflecta asupra propriei vieți. Așa cum Hristos s-a arătat în lumină apostolilor, și omul este chemat să își transforme sufletul și să caute lumina adevărată. Prin fapte bune, rugăciune și credință, fiecare creștin poate păși pe calea sfințeniei și a împărtășirii din harul lui Dumnezeu.
În popor, Schimbarea la Față este cunoscută și sub numele de Probojenia. Se spune că, începând cu această zi, natura începe să se transforme: frunzele capătă nuanțe ruginii, iar zilele devin mai scurte. De aceea, mulți consideră că sărbătoarea marchează începutul toamnei din punct de vedere spiritual și agricol.
În vechile tradiții românești, se obișnuia ca în această zi să nu se culeagă fructe sau legume, iar cine gusta struguri înainte de Probojenie risca să fie lipsit de binecuvântare. În schimb, era momentul potrivit pentru a dărui din roadele pământului celor nevoiași, gest care era considerat aducător de noroc și sănătate.
În concluzie, Schimbarea la Față a Domnului este o sărbătoare cu o semnificație profundă în viața spirituală a credincioșilor. Ea ne invită la introspecție, la curățire sufletească și la întărirea credinței. Prin luminarea minții și a inimii, fiecare credincios este chemat să trăiască bucuria prezenței lui Hristos și să se apropie mai mult de idealul unei vieți în sfințenie. Muntele Tabor devine, simbolic, locul fiecăruia dintre noi unde putem regăsi adevărata lumină: lumina dumnezeirii care dă sens și speranță fiecărui suflet.
