Roxana
Pe 12 decembrie Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, unul dintre cei mai iubiți și cinstiți sfinți ai tradiției creștine. Acesta este venerat pentru viața sa exemplară, pentru darul minunilor și pentru ajutorul pe care credincioșii îl cer prin rugăciune în momentele grele ale vieții. Sărbătoarea din această zi aduce în atenția credincioșilor modelul unei vieți trăite cu smerenie, credință și milostenie.
Sfântul Spiridon s-a născut în jurul anului 270, pe insula Cipru, într-o familie simplă. În tinerețe a lucrat ca păstor de oi, iar mai târziu s-a căsătorit și a avut o fiică. După moartea soției sale, și-a dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și ajutorării aproapelui. Datorită trăirii sale duhovnicești și faptelor milostive, a fost ales episcop al cetății Trimitunde, unde a devenit cunoscut pentru înțelepciunea și bunătatea sa.
Un moment important din viața sa a fost participarea la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a apărat dreapta credință și a dat mărturie despre importanța unității în Hristos. Pe parcursul vieții, Sfântul Spiridon a săvârșit numeroase vindecări și fapte bune, iar credincioșii îl consideră unul dintre marii făcători de minuni ai Bisericii.
Tradiția „sfântului care pleacă din raclă”
O tradiție vie în rândul credincioșilor ortodocși spune că Sfântul Spiridon „își părăsește racla”, adică moaștele sale sfințite din Corfu, atunci când este chemat cu credință în rugăciune pentru a ajuta oamenii aflați în suferință. Conform acestei tradiții, moaștele se pot găsi uneori cu urme de murdărie sau calde, semn că sfântul a plecat în lucrare duhovnicească printre cei care îl cheamă.
Se spune, de asemenea, că încălțămintea lui se tocește în mod tainic, ceea ce simbolizează drumurile pe care le face pentru a veni în ajutorul celor aflați în nevoie. În fiecare an, pe 12 decembrie, hainele și încălțămintea moaștelor sale sunt schimbate și dăruite unor biserici și mănăstiri, ca un semn al trecerii și mijlocirii sale printre oameni.
Această tradiție a făcut ca Sfântul Spiridon să fie cunoscut ca un „sfânt călător”, iar credincioșii îi cer ajutorul în rugăciune în special în situații grele, bolile trupești sau sufletești și atunci când caută mângâiere și putere duhovnicească.
Semnificația praznicului de 12 decembrie
Ziua de 12 decembrie este una deosebită în calendarul ortodox, fiind un prilej pentru credincioși de meditație și apropiere de exemplele de credință și smerenie oferite de viața Sfântului Spiridon. El este considerat un sprijin puternic înaintea lui Dumnezeu și un mijlocitor în rugăciune pentru cei care se confruntă cu încercări.
Pentru mulți credincioși, această sărbătoare este un moment de introspecție și rugăciune, un bun prilej de a reflecta asupra propriei vieți, a legăturii cu Dumnezeu și a modului în care bunătatea, milostenia și încrederea în lucrarea divină pot avea un impact transformator.
Praznirea Sfântului Spiridon reamintește tuturor importanța credinței statornice, a speranței neclintite și a milosteniei dezinteresate, valori care rămân actuale indiferent de timp sau loc. Este o zi în care rugăciunea și evlavia se împletesc cu tradițiile populare, iar credincioșii se apropie de taina durerii și a mângâierii prin exemplul unui sfânt al ajutorului și al lucrării neobosite întru slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor.
