Anamaria
Calendar ortodox 13 februarie. Sf. Cuv. Martinian; Sf. Ap. şi Mc. Acvila şi Priscila; Sf. Ier. Evloghie, patriarhul Alexandriei
Preacuviosul Martinian a fost din Cezareea Palestinei şi a început sihăstrească trăire pe când era în vârstă de optsprezece ani, petrecând prin pustii şi prin munţi. Şi plinind în sihăstrie douăzeci şi cinci de ani, printre alte multe ispite a fost supus şi la această ispită a celui viclean: o femeie desfrânată, îmbrăcându-se în haine de om sărac, a venit la muntele acela unde se găsea sfântul.
„Deci, s-a îmbrăcat ea în haine sărăcăcioase – luând într-o traistă hainele ei cele luminoase – şi, ieşind din cetate, s-a dus la acel munte unde era sfântul. Iar dacă a înserat, a început vânt cu furtună şi ploaie mare în noaptea aceea. Şi s-a apropiat femeia de chilia Sfântului şi a început a plânge ca şi când ar mânca-o fiarele, de-ar rămâne afară. Deci, se ruga de Sfântul să o primească în chilia lui. Drept aceea, Cuviosul, văzând că este cu neputinţă a o lăsa afară, a primit-o înlăuntru, iar el s-a dus în încăperea din fundul chiliei.
Iar când a fost dimineaţă, văzând-o Sfântul schimbată la haine şi împodobită, a întrebat-o: „Cine eşti şi la ce ai venit?” Iar ea, fără de ruşine, a zis: „Pentru tine”. Şi îndată a început a defăima viaţa monahilor care îndeamnă pe creştini să fugă de însoţirea cu femei, şi, zicând că însoţirea nu împiedică evlavia şi că toţi drepţii Legii Vechi au fost căsătoriţi. Deci, cu vorbe ca acestea, neruşinata îl îndemna la păcat. Iar Cuviosul, ascultând-o, se învoia puţin câte puţin, în inima sa, şi cuprins fiind cu braţele şi cu limba ei cea amăgitoare, sta aproape să cadă. Dar era ceasul când credincioşii aveau obiceiul să vină la el pentru binecuvântare. Şi, nevoind el să fie prins asupra păcatului, a ieşit afară din chilie să-i întâmpine. Şi, fiind afară, darul lui Dumnezeu i-a schimbat gândul. Şi, aducând multe găteje şi aprinzându-le în chilie, a sărit în mijlocul lor, dojenindu-se pe sine şi zicându-şi: „De vei putea, Martiniene, să rabzi focul gheenei, apropie-te de femeie şi săvârşeşte păcatul. Dar cum vei răbda focul cel veşnic, dacă pe acesta nu-l poţi răbda?” Şi aşa, arzându-se pe sine, şi-a smerit sălbăticia trupului. Şi s-a cutremurat desfrânata şi îndată a înţeles greutatea păcatului. Şi, cerând iertare, se ruga de Sfântul s-o îndrepte şi pe ea pe calea mântuirii. Iar el, înţelepţind-o, a trimis-o la mănăstirea Sfintei Paula, din Betleem, unde s-a făcut monahie.
Deci, vindecându-se de rănile focului şi înţelegând că lupta cu ispitele trupeşti cere să fugi din faţa lor, Sfântul a mers la mare. Şi, învoindu-se cu un corăbier, şi-a părăsit chilia şi s-a mutat pe o mică insulă, de piatră, foarte departe, în mijlocul mării, încât nu se vedea nicidecum uscatul. Şi îi aducea corăbierul, de două sau trei ori pe an, pâine şi apă şi ramuri de finic, pentru împletiturile cu care îşi plătea puţina hrană ce i se aducea.
Şi, trăind aşa zece ani, în multă linişte, a trebuit să plece şi de acolo. Că, ridicându-se furtună pe mare, o corabie s-a spart de o stâncă, înecându-se toţi cei care se aflau într-însa. Şi n-a scăpat nimeni, în afară de o fată, ce se ţinea de o scândură. Aceasta, văzând pe Sfântul, îi cerea ajutor. Şi Cuviosul scoţând-o din mare, deasupra pe piatră, îndată a lăsat fetei hrana şi adăpostul său, iar el, zicându-şi: „Fugi, Martiniane, să nu te ajungă ispita”, s-a aruncat în valuri, şi sprijinit de nişte delfini, a ieşit la uscat.
Dar era acum în mare nedumerire, în ce chip să-şi petreacă cealaltă rămăşiţă a vieţii lui. Şi i s-a descoperit că nu se va izbăvi de ispite decât pribegind din loc în loc, până la sfârşitul vieţii. Deci, pornind în pribegie şi străbătând multe cetăţi, a sosit şi la Atena, şi, intrând în biserica mare de-acolo, s-a întins pe pământ şi, de faţă fiind episcopul cetăţii, Sfântul şi-a dat, în mâna lui Dumnezeu, sufletul său de mare nevoitor şi mucenic al vieţii curate.
Şi se spune că şi cele două femei, Zoe şi Fotina, şi-au săvârşit viaţa dobândind de la Duhul Sfânt semnele sfinţeniei. Dumnezeului nostru, slavă!”
(din Proloagele pe luna februarie, Editura Mitropoliei Olteniei, Craiova, p.37-38 )
Calendar ortodox 13 februarie 2020. Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Martinian
Troparul Sfântului Cuvios Martinian, glasul al 4-lea:
Văpaia ispitelor cu curgerea lacrimilor ai stins-o, fericite şi valurile mării şi pornirile fiarelor înfrânându-le, ai strigat: Preaslăvit eşti Atotputernice, Cel Ce m-ai mântuit de foc şi de vifor.
Cântarea 1, glasul al 4-lea.
Irmosul:
Adâncul Mării Roşii, cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Sihăstrind şi luându-ţi crucea ta, Cuvioase Martinian, ai dorit să urmezi Celui Ce pentru tine a răbdat, de bunăvoie, Crucea şi îngroparea, omorându-ţi patimile trupului.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Alegând a petrece în muntele nepătimirii, cuvioase, te-ai dat înclinărilor tale celor către Dumnezeu, ziua şi noaptea, prin postire, preaînţeleptule şi prin înfrânare şi rugăciune.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Luminător al Bisericii te-a arătat Hristos pe tine, mărite ca să luminezi cu faptele bune, părinte, adunările credincioşilor şi să alungi negura sufletelor cea de multe feluri.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai pe tine te-am cunoscut, că şi după naştere eşti Fecioară; că ai născut pe Ziditorul Dumnezeu şi ai înfăşat Trupul Celui Ce înfăşoară pământul cu negură, cu Puteri Dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a. Irmos: Se veseleşte de Tine, Biserica…
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Păzind neadormită cu Duhul, făclia sufletului tău, cuvioase, te-ai sălăşluit înăuntrul Cămării celei duhovniceşti.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Neţinând seamă de cele trecătoare, cu cuget binecredincios, te-ai sârguit să îmbrăţişezi cele pline de desfătare, dar statornice, Preacuvioase Martinian.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Strâmtorându-te cu lărgimea petrecerii celei sihăstreşti, Cuvioase Martinian, ai ajuns la lărgimea cea veselitoare a Raiului, veselindu-te.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Locuind în pântecele tău Cel Ce locuieşte în ceruri, un alt Cer Însufleţit te-a arătat pe tine, cu adevărat, Maica lui Dumnezeu.
Irmosul:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea mea, Doamne şi Scăparea şi Întărirea mea.
Cântarea a 4-a.
Irmosul:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica, pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Înfrânându-ţi trupul cu aspre deprinderi, ai primit în inima ta cea curată Lumina Duhului, părinte şi bucurându-te strigai: Slavă Puterii Tale Doamne.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Turnul inimii tale nu l-a mişcat vrăjmaşul, care te-a năpădit cu valurile răutăţii, că era întărit pe piatra dragostei lui Dumnezeu, vrednicule de laudă, Sfinte Cuvioase Martinian.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Numai tu te-ai arătat, Fecioară, mai presus decât îngerii; că ai născut pe Cuvântul, Îngerul de Mare Sfat, Cel Ce luminează pe toţi cei ce strigă: Slavă Puterii Tale, Doamne.
Cântarea a 5-a.
Irmosul:
Tu, Doamne, Lumina mea în lume ai venit, Lumina Cea sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei, pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cine poate spune faptele tale? Că nevoindu-te pe pământ cu trăire întocmai ca a îngerilor, cu cuvioşie te-ai luptat.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Organ ai stricăciunii făcându-se tiranul, s-a năpustit să te înşele cu pofta cea trupească, dar a fost biruit de împotrivirile tale, părinte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Făcutu-te-ai de bunăvoie ţie însuţi judecător, că intrând în văpaie, ai stins cuptoarele patimilor, fericite.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Pe tine te punem înainte Armă de apărare Nesfărâmată, împotriva vrăjmaşilor; pe tine te câştigăm Ancoră şi Nădejde a mântuirii noastre, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 6-a. Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas…
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Năvălit-a asupra ta vrăjmaşul şarpe cu graiuri femeieşti înşelătoare, ca odinioară asupra strămoşului; dar cu isteţimea ta cea înţeleaptă, s-au surpat măiestriile lui.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu uşurinţă străbătând cărarea ce duce la odihna cea de acolo, nu ai încetat, părinte, a umbla cu multe nevoinţe, prin pustiuri şi prin cetăţi.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În munţi şi în mări te-ai îndepărtat pe tine, ca să culegi prin sfinţitele cugetări binele tău cel de curăţie şi să te învredniceşti Cununilor celor Prealuminoase, înţeleptule.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Mădularele tale le-ai dat focului spre a fi arse, ca să stingi aţâţările poftelor trupeşti, cu Roua Duhului, purtătorule de Dumnezeu, întărirea pustnicilor cea neclintită.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu totul te-a sfinţit Cuvântul Cel Preasfânt, Sălăşluindu-Se în chip de negrăit în pântecele tău cel Sfinţit. Pe Acela roagă-L stăruitor, Născătoare de Dumnezeu, să ne mântuim noi, robii tăi.
Irmosul:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele demonilor curăţindu-se cu Sângele cel curs prin milostivire din coasta Ta.
CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…
Ca pe un învăţător încercat al dreptei credinţe şi cinstit nevoitor de bunăvoie şi cetăţean al pustiului şi locuitor, pe Sfântul Martinian, pururea cinstitul, întru cântări, după vrednicie, să-l lăudăm; că el pe şarpe în picioare l-a călcat.
Cântarea a 7-a.
Irmosul:
În cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta dreptei credinţe mai mult decât de văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ocârmuit fiind, părinte, de Dumnezeiasca mână, asemenea ca Iona te-ai aruncat pe tine în adâncul mării, cuvioase şi încâlecând pe fiare, luminat ai ieşit la uscat.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu preamilostivă bunăvoinţă ai izbăvit, Sfinte Părinte, Preacuvioase Martinian, cu adevărat pe fecioară de cumplita furtună şi ai întărit-o pe neclintita piatră a Dumnezeieştii cunoştinţe, ca să cânte şi să slujească lui Dumnezeu în chip bine plăcut.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Izbăvit fiind cu Porunca lui Dumnezeu de furtuna mării, ca pe o fericită răsplătire ai adus omorârea trupului tău şi închinarea desăvârşită către Stăpânul tuturor.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Soarele Slavei, Care a Strălucit în tine, Născătoare de Dumnezeu, a luminat sufletele tuturor credincioşilor, care cântă în Dumnezeiescul Duh: Binecuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.
Cântarea a 8-a. Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel…
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Puterea mea şi Lauda mea eşti, Doamne, Partea mea şi Sorţul meu. Omorârea Ta cea de bună voie purtând-o, înconjor cetăţi şi ţinuturi, strigai părinte, cu cântare: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Neslăbindu-ţi cugetul nici de frig, nici de zăduf, cu sufletul plin de aprindere trupul ţi l-ai dat în întregime strâmtorărilor. Ci pe toate le-ai răbdat înţelegând fericirea drepţilor şi strigând: toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Într-aripându-te cu vetreala Dumnezeiescului Duh, înţeleptule, ai plutit prea uşor pe marea vieţii, cuvioase şi ai ajuns la Limanul Împărăţiei lui Dumnezeu, cântând cu veselie: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
În Locaşuri Luminoase te sălăşluieşti, dezbrăcându-te de norul trupului. Şi te împodobeşti, Sfinte Preacuvioase Părinte Martinian, cu podoabe ţesute din ostenelile tale cele sihăstreşti şi cu suflet preacurat cânţi: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Ca să mântuiască lumea de stricăciune, Cel mai presus de fiinţă S-a Întrupat din tine, de Dumnezeu Dăruită Stăpână, fiind văzut îndoit cu lucrările şi cu voirile, dar într-Un Singur Ipostas. Aceluia strigăm: toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul.
Irmosul:
Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise în groapă le-a închis; şi puterea focului au stins-o cu fapta cea bună încingându-se tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a. Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată…
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Toată strălucirea Duhului cu cuget preacurat ai primit-o, Sfinte Martinian şi te-ai arătat lumină şi stâlp înălţat de pe pământ, cuvioase şi povăţuitor al pustnicilor.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cel Ce a hotărât lupta ta ţi-a dat ţie, fericite, daruri pentru osteneli: ale Cărui Legi păzindu-le, ai dus până la capăt fără abatere mărturisirea cea curată a cugetului, părinte pururea fericite.
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Martinian, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În Lumină locuieşti împreună cu îngerii, ca unul ce ai trăit viaţă întocmai cu îngerii, bucurându-te de Dumnezeiasca Dulceaţă şi de vederea lui Dumnezeu şi de curăţie, ca cel ce ai fost curat cu duhul, ajungând vrednic de laudă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Jertfitu-ţi-ai Domnului trupul, cugetul şi inima ta, de Dumnezeu Înţelepţite Martinian şi te-ai arătat jertfă, cu focul sihăstriei arzându-te cu adevărat şi păstrându-te în bună mireasmă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Prin tine Norul cel Uşor, Născătoare de Dumnezeu, din care a Răsărit mai presus de gând Soarele Slavei şi a luminat toată zidirea, cu cuget binecredincios în cântări te mărim, Fecioară Maică.
