Cristina Cohuț
Pe 2 iunie 2025, credincioșii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Este o zi marcată cu cruce neagră în calendarul bisericesc. Sfântul este cunoscut drept un mare făcător de minuni și un grabnic ajutător al celor aflați în nevoie. Moaștele sale sunt păstrate la Suceava și atrag pelerini din toată țara. Este ocrotitorul Moldovei și unul dintre cei mai venerați sfinți din tradiția ortodoxă românească.
Sărbători religioase în toate tradițiile creștine
Pe data de 2 iunie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Această sărbătoare este marcată cu cruce neagră, ceea ce indică o zi importantă de rugăciune. În același timp, credincioșii greco-catolici îi comemorează pe Fericiții Episcopi Martiri Greco-Catolici Români, precum și pe Sfântul arhiepiscop Nichifor al Constantinopolului. Pentru romano-catolici, această zi este dedicată Sfinților Marcelin și Petru, martiri ai credinței.
Fiecare tradiție își cinstește propriii sfinți, însă în toate cazurile, accentul cade pe puterea credinței și a martiriului. În bisericile ortodoxe, slujbele oficiate pe 2 iunie sunt închinate Sfântului Ioan cel Nou. Acestea sunt urmate adesea de procesiuni, pelerinaje și momente de reculegere.
În Bucovina, dar și în alte zone ale Moldovei, tradiția populară asociază această zi cu binecuvântarea pământurilor și cu protecția asupra celor care muncesc în agricultură. Mulți credincioși aleg să postească în această zi și să se roage la moaștele Sfântului pentru sănătate, pace în familie și rezolvarea problemelor personale, scrie romaniatv.net.
Viața Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava
Sfântul Ioan cel Nou s-a născut în jurul anului 1300 în Trapezunt, un oraș situat în Asia Mică. Provenea dintr-o familie de negustori creștini și era cunoscut pentru modul onest în care își desfășura activitatea. Se ocupa cu vânzarea de smirnă, mătăsuri și icoane, iar în schimb aducea înapoi grâu, vite și alte bunuri.
Pe parcursul unei călătorii comerciale către Cetatea Albă, Ioan a intrat într-o dispută religioasă cu un negustor catolic pe nume Reiz. În urma discuțiilor, Reiz l-a denunțat pe Ioan la conducătorul tătar al cetății, acuzându-l că intenționa să treacă la religia islamică. Această acuzație a fost gravă, iar Ioan a fost adus în fața autorităților.
Refuzând să renunțe la credința creștină, Ioan a fost condamnat la moarte. A fost supus la chinuri fizice severe. A fost târât legat de coada unui cal pe străzile cetății, dar a continuat să se roage în tăcere. Suferințele sale nu i-au zdruncinat credința. În final, a fost decapitat de unul dintre soldați, impresionat de tăria lui sufletească.
Conform tradiției, trupul său nu a fost îngropat imediat. Se spune că trei îngeri au coborât și l-au tămâiat, făcând posibilă înmormântarea sa. După un timp, Sfântul Ioan i s-a arătat în vis unui preot, indicând locul în care se aflau moaștele sale. Acestea au fost mutate într-o biserică unde au fost așezate cu respect și rugăciune.
Aducerea moaștelor la Suceava
Evenimentul crucial care a definit venerarea sa în Moldova a avut loc în anul 1402. Alexandru cel Bun, domnitorul Moldovei, a adus moaștele Sfântului Ioan la Suceava. Acestea au fost depuse mai întâi în Biserica Mirăuților. Ulterior, au fost mutate în Catedrala Mitropolitană, cunoscută astăzi ca Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou.
De atunci, Suceava a devenit un important centru de pelerinaj. Credincioșii vin anual să se închine la racla Sfântului, mai ales în ziua de 2 iunie. Moaștele sunt considerate a avea puteri vindecătoare și de protecție împotriva bolilor și necazurilor.
Biserica Ortodoxă Română a recunoscut oficial sfințenia lui Ioan cel Nou și l-a trecut în rândul mucenicilor. Este considerat unul dintre ocrotitorii Moldovei, alături de Sfântul Ștefan cel Mare. Numeroase biserici și mănăstiri îi poartă numele, iar icoana sa este prezentă în multe lăcașuri de cult.
Povestea aducerii moaștelor a fost consemnată în cronici și transmisă oral din generație în generație. Este văzută ca un semn al binecuvântării divine asupra regiunii Moldovei, iar cinstirea Sfântului continuă neîntrerupt până astăzi.
Importanța Sfântului Ioan cel Nou în viața credincioșilor
Sfântul Ioan cel Nou este cunoscut pentru numărul mare de minuni atribuite moaștelor sale. Numeroși credincioși susțin că au primit ajutor după ce s-au rugat la racla sa. Printre cele mai frecvente motive pentru care oamenii se roagă se numără vindecarea de boli, protecția copiilor și pacea în familie.
La Suceava, în fiecare an, în data de 2 iunie, are loc o procesiune religioasă la care participă zeci de mii de pelerini. Racla cu moaștele Sfântului este purtată prin oraș, în sunet de clopot și rugăciune. Această tradiție este una dintre cele mai vechi și importante din calendarul ortodox românesc.
Pe lângă procesiune, în bisericile din întreaga țară se țin slujbe speciale în cinstea Sfântului. Preoții recomandă post, rugăciune și participare la Sfânta Liturghie. Cei care nu pot ajunge la Suceava aleg să meargă la bisericile care poartă hramul Sfântului Ioan cel Nou.
El este considerat un apărător al celor nedreptățiți și un sprijin în momentele de încercare. Mulți români spun că se simt mai în siguranță când poartă o icoană cu chipul lui sau când aprind o lumânare în fața raclei sale. Numele său este rostit cu evlavie în rugăciunile de dimineață și seară.
Rugăciune către Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava
Credincioșii obișnuiesc să spună o rugăciune specială în ziua de 2 iunie, dar și ori de câte ori se confruntă cu o situație grea. Rugăciunea este adresată Sfântului Ioan cel Nou și este recitată atât în biserici, cât și acasă.
„Viaţa ta pe pământ bine cârmuind, pătimitorule, cu milostenii şi cu neîncetate rugăciuni şi lacrimi şi iarăşi către pătimire bărbăteşte pornindu-te, necredinţa persienească ai mustrat. Drept aceea Bisericii te-ai făcut întărire şi creştinilor laudă, Sfinte Ioane pururea pomenite.
Stând înaintea divanului, cu ochii cei înţelegători ai văzut ceata cea cinstită a mucenicilor, chemându-te pe tine, Sfinte Ioane, cu bucurie, care cu asemenea cununi te-au împodobit.
Apărătorului şi sprijinitorului creştinătăţii, împotrivitorului şi surpătorului păgânătăţii, mucenicului celui de curând arătat, ostaşului lui Hristos celui adevărat, care ca un soare Bisericii Răsăritului a strălucit, şi pe credincioşi de veselie i-a umplut, toţi acum din suflet cântări de mulţumire şi de laudă să-i aducem, şi cu dorire să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, mare mucenice al lui Hristos! Amin!”
Această rugăciune este rostită de cei care caută sprijin și luminare în deciziile importante. Este un mijloc de apropiere de divinitate și de întărire în credință. Preoții o recomandă mai ales în perioadele de suferință sau de nesiguranță.
