Saghin Sabrina
Calendar ortodox. Joi, 20 martie 2025, Biserica Ortodoxă îi cinstește pe Sfinții Mucenici uciși în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit, un grup de monahi care și-au dat viața pentru credința lor în secolul al VIII-lea.
Deși acești sfinți sunt mai puțin cunoscuți, povestea lor rămâne o mărturie impresionantă a devotamentului față de Hristos. Ei au fost victimele unui atac brutal al păgânilor etiopieni, care, crezând că mănăstirea adăpostește bogății materiale, au prădat lăcașul sfânt și, nemulțumiți de lipsa averilor, au decis să-i omoare pe viețuitorii de acolo.
Calendar ortodox. Sfinții Mucenici uciși în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit
În secolul al VIII-lea, Mănăstirea Sfântului Sava cel Sfințit a fost atacată de păgâni etiopieni, care credeau că lăcașul ascunde bogății. Dezamăgiți că nu au găsit bunuri materiale, aceștia au hotărât să-i ucidă pe monahii ce viețuiau acolo.
Sub îndrumarea Starețului Toma, călugării au ales să nu fugă, rămânând statornici în credința lor: „Noi am părăsit lumea și ne-am retras în această pustie pentru dragostea lui Hristos. Ar fi rușinos să fugim acum, de frica oamenilor. Dacă este voia Lui, să fim jertfiți aici, o vom primi cu credință, căci pentru Hristos am ales să trăim în acest loc.”
Astfel, unii dintre monahi au fost străpunși de săgețile atacatorilor, în timp ce alții au fost închiși în Peștera Sfântului Sava. Asediatorii au sigilat intrarea și au aprins foc, lăsându-i să moară sufocați.
Această mucenicie s-a petrecut în ajunul Praznicului Învierii Domnului, în anul 796 d.Hr., în timpul domniei împăratului Constantin VI și a împărătesei Irina, iar Patriarhul Ierusalimului era Arhiereul Ilie. Jertfa lor rămâne o mărturie a credinței neclintite și a iubirii pentru Hristos.
Rugăciune care se citește pe 20 martie 2025
Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Care ai plâns pentru Lazăr şi lacrimi de întristare şi de milostivire ai vărsat pentru dânsul, primeşte lacrimile mele.
Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduieşte rănile mele. Cu sângele Tău, curăţeşte sângele meu şi amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău celui de viaţă făcător.
Fierea cu care vrăjmaşii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea cea trasă în jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalţe capul meu cel pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini, pironite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Faţa Ta, cea batjocorită cu pălmuiri şi cu scuipări, să umple de strălucire faţa mea cea întinată în fărădelegi. Duhul Tău, pe care l-ai încredinţat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povăţuiască spre Tine, prin harul Tău.
Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăinţă, nici umilinţă, care întorc pe fii la moştenirea lor. Nu am lacrimi mângâietoare, Stăpâne.
S-a întunecat mintea mea cu cele lumeşti şi nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit inima mea de atâtea ispite şi nu poate să se înfierbânte cu lacrimile dragostei celei pentru Tine.
Ci Tu, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule, Vistierul bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă neştirbită şi inimă îndurerată, ca să pornesc cu tot sufletul în căutarea Ta, căci fără Tine mă voi înstrăina de tot binele.
Dă-mi aşadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani şi mai înainte de veci, să înnoiască în mine închipuirea icoanei Tale.
Te-am părăsit, Doamne, să nu mă părăseşti. Am ieşit de la Tine, ieşi în căutarea mea. Du-mă la păşunea Ta cea duhovnicească. Numără-mă între oile turmei Tale preaalese. Hrăneşte-mă împreună cu ele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, căci inima lor curată este sălaşul Tău şi se vede într-însa strălucirea descoperirilor Tale.
Strălucirea Ta este mângâierea şi odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în necazuri şi în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învredniceşte şi pe mine, nevrednicul, cu harul şi cu iubirea de oameni a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin.
