Vanatoru Andreea
La data de 21 iulie, Biserica Ortodoxă face pomenirea a doi sfinți deosebiți prin viața lor ascetică și neobișnuită: Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos și Sfântul Ioan Pustnicul. Cei doi au trăit în secolul al VI-lea și au fost legați printr-o prietenie duhovnicească profundă, petrecând o mare parte din viață în cetatea Edesa, aflată pe teritoriul Siriei de astăzi.
Sfinții Simeon și Ioan, cinstiți în Calendarul Ortodox pe 21 iulie
Sfântul Simeon, cunoscut și ca Simeon cel Nebun pentru Hristos, a ales o cale extremă de nevoință spirituală. După o perioadă de asceză severă în pustie, s-a întors în lume, adoptând comportamentul unui „nebun” în ochii oamenilor, pentru a se smeri pe deplin și a lupta împotriva slavei deșarte. Comportamentul său aparent excentric ascundea o viață de rugăciune profundă, milostenie și iubire pentru aproapele. Acest mod de viețuire face parte dintr-o tradiție ascetică numită nebunia pentru Hristos, caracterizată prin disprețul față de onoarea lumească în numele unei dăruiri totale față de Dumnezeu.
Sfântul Ioan Pustnicul, prietenul și tovarășul de nevoință al lui Simeon, a dus o viață retrasă, în post și rugăciune, în pustie. Spre deosebire de Simeon, Ioan a ales calea discreției și a liniștii, devenind un model de echilibru și răbdare. Împreună, cei doi sfinți ne arată două moduri diferite, dar complementare, de a trăi credința: unul prin retragere și contemplație, celălalt prin asumarea unei slujiri ascunse și neînțelese de lume.
Pomenirea Sfinților Simeon și Ioan este o invitație la profundă smerenie și lepădare de sine. Biserica îi cinstește nu pentru faptele lor ieșite din comun în aparență, ci pentru curăția inimii și dragostea autentică față de Dumnezeu, ascunsă sub chipul nebuniei sau tăcerii pustnicești. Viețile lor sunt consemnate în scrierile hagiografice ale timpului, fiind modele de sfințenie neobișnuită, dar profundă.
Tradiții de Sfinții Simeon și Ioan
În multe zone, credincioșii obișnuiesc să aprindă lumânări și să rostească rugăciuni către Sfinții Simeon și Ioan, cerând izbăvirea de mândrie, invidie și gânduri de judecată asupra celorlalți. Pentru că Sfântul Simeon s-a „prefăcut” nebun în ochii lumii, deși era un om luminat de harul lui Dumnezeu, el este invocat de cei care suferă din cauza neînțelegerii sau batjocurii celor din jur.
În unele părți ale țării, mai ales în nordul Moldovei și în zone izolate din Maramureș, această zi era văzută ca un prilej de pomenire a celor uitați, bolnavi mintal, excluși sau judecați pe nedrept, iar în casele credincioșilor se pregătea o masă simplă pentru a fi oferită în dar celor nevoiași.
Deși nu este o zi cu post obligatoriu, mulți credincioși aleg să țină post de bunăvoie, mâncând doar legume sau fructe și petrecând ziua în tăcere, în semn de respect față de viața ascetică a celor doi sfinți. În unele mănăstiri, ziua este marcată prin rugăciuni de noapte și citirea vieții sfinților în trapeză sau biserică.
Se spune că, dacă în ziua Sfinților Simeon și Ioan plouă, anul va fi unul bogat în recolte, iar sufletele celor smeriți vor fi binecuvântate. În unele sate, femeile evitau să spună vorbe de ocară sau să bârfească în această zi, pentru că se credea că „Simeon și Ioan le aud și le arată înaintea lui Dumnezeu”.
Există credința că cei care lucrează din mândrie sau lăcomie în această zi riscă să se confrunte cu necazuri în anul următor, fiind o zi în care faptele trebuie făcute din inimă curată, nu pentru laudă sau câștig.
E sărbătorit și Sfântul Proroc Ezechiel
Pe data de 21 iulie 2025, Biserica Ortodoxă îl cinstește cu evlavie și pe Sfântul Proroc Ezechiel, una dintre cele mai însemnate figuri profetice din Vechiul Testament. Cunoscut pentru profunzimile viziunilor sale și pentru credința neclintită în Dumnezeu, Ezechiel este considerat un stâlp al prorociei biblice și un exemplu de slujire divină în vremuri de încercare.
Sfântul Ezechiel a trăit în secolul al VI-lea î.Hr. și a fost contemporan cu robia babiloniană a poporului evreu. Provenind din neamul preoțesc, el a fost chemat de Dumnezeu la slujirea profetică în timpul exilului poporului Israel. În viziunile sale, redate în Cartea Prorocului Ezechiel, apare imaginea puternică a carului ceresc, vedenii despre reînvierea oaselor uscate, precum și învățături profunde despre pocăință, restaurare spirituală și slava lui Dumnezeu.
Una dintre cele mai cunoscute vedenii ale sale este viziunea oaselor uscate, simbol al renașterii poporului căzut, o promisiune a speranței și mântuirii oferite de Dumnezeu celor ce se pocăiesc sincer.
Mesajul profetului
Ezechiel a fost nu doar un proroc al judecății, ci și un vestitor al îndurării. El le-a vorbit evreilor exilați despre vinovăția colectivă, dar și despre responsabilitatea personală în fața lui Dumnezeu. Prin cuvintele și viziunile sale, ne amintește că adevărata viață duhovnicească începe cu pocăință și ascultare de voia Domnului.
Sărbătoarea Sfântului Proroc Ezechiel este mai mult decât o simplă comemorare; este o chemare la trezvie și întoarcere către Dumnezeu, o amintire că, în mijlocul întunericului, lumina credinței și a speranței poate renaște în sufletul fiecărui credincios.
Credincioșii care doresc să cinstească ziua de 21 iulie pot participa la Sfânta Liturghie, pot citi rugăciuni din Psaltire sau pot medita asupra învățăturilor prorocului Ezechiel, reflectând la importanța curățirii sufletești, a ascultării de Dumnezeu și a speranței în mântuire. Această zi este un bun prilej de întărire duhovnicească pentru toți cei care caută apropierea de Hristos prin exemplul sfinților.
