Cristina Cohuț
Calendar Ortodox 22 mai 2025. Biserica îl prăznuiește pe Sfântul Mucenic Vasilisc, dar și pe Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic. Este o zi cu dezlegare la pește, motiv pentru care credincioșii sunt așteptați în număr mare la biserică. Sunt citite rugăciuni speciale, iar pomenirea Sfinților Părinți reafirmă unitatea și credința apostolică. Ziua are o semnificație profundă atât pentru liturghia ortodoxă, cât și pentru istoria dogmelor creștine.
Cine a fost Sfântul Mucenic Vasilisc
Sfântul Mucenic Vasilisc s-a născut în satul Humialon, în regiunea Amasiei, într-o familie de creștini evlavioși. A trăit în timpul persecuțiilor anticreștine ordonate de împăratul Maximian, între anii 286 și 305. Era nepotul Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, alături de care a fost crescut în spiritul credinței neclintite. Încă din tinerețe, Vasilisc s-a remarcat prin râvna lui pentru Hristos și prin refuzul de a se supune cultului păgân impus de autorități. Pentru mărturisirea sa, a fost închis împreună cu doi prieteni, Eutropie și Cleonic, amândoi ostași devotați credinței creștine. Cei doi au fost executați, iar Vasilisc a fost păstrat în închisoare, în așteptarea unui proces public, scrie basilica.ro.
După o perioadă de detenție, Vasilisc a fost eliberat temporar. Însă, în loc să se ascundă sau să fugă, a început să predice și mai cu ardoare Evanghelia lui Hristos. A fost prins din nou, de data aceasta la ordinul guvernatorului păgân Agripa. Soldații care îl escortau spre locul execuției, în localitatea Comane, s-au oprit într-un sat numit Dacnon. Acolo, au fost găzduiți de o femeie pe nume Traiani. Pentru a-l umili, ostașii l-au legat pe Vasilisc de un copac uscat, un paltin bătrân. Însă, în chip minunat, paltinul a înfrunzit, ca o mărturie a sfințeniei mucenicului.
Minunea care a uimit lumea păgână
Ajunși în Comane, soldații l-au dus pe Sfântul Vasilisc în fața guvernatorului Agripa, care i-a cerut să aducă jertfă idolului Apolon. Refuzul său a fost categoric. Mucenicul a spus: „Nu aduc jertfă pietrei și chipurilor cioplite, ci lui Hristos, Fiul Dumnezeului Celui Viu.” În fața mulțimii adunate, Sfântul s-a rugat și a chemat focul ceresc peste templul păgân. În mod miraculos, flăcările au cuprins statuia idolului Apolon, distrugând-o complet. Guvernatorul, orbit de furie, a poruncit imediat ca mucenicul să fie decapitat.
Această moarte mucenicească nu a trecut neobservată. Mulți dintre martorii evenimentului s-au convertit la creștinism. Se spune că trupul Sfântului a fost păstrat cu mare evlavie de către creștinii din Comane, iar moaștele lui au devenit izvor de tămăduiri. Cinstirea Sfântului Vasilisc s-a răspândit rapid în toată regiunea Pontului, iar mai târziu, cultul său a fost preluat în întreg spațiul ortodox.
Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic
Pe 22 mai, Biserica Ortodoxă pomenește și pe Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic, convocat în anul 381, la Constantinopol. A fost o perioadă tensionată pentru creștinătate. Începuseră să apară erezii care negau dumnezeirea Sfântului Duh, contestând egalitatea și deoființimea acestuia cu Tatăl și cu Fiul. Pentru a restabili ordinea și adevărul dogmatic, împăratul Teodosie cel Mare a convocat sinodul cu participarea a 150 de episcopi din întreaga lume creștină. Întâlnirea s-a desfășurat în perioada mai-iulie, în capitala imperiului bizantin.
S-au discutat teme de maximă importanță pentru doctrina creștină. Sinodul a condamnat învățăturile lui Macedonie, care susținea că Sfântul Duh este o creație, nu o persoană a Sfintei Treimi. S-a reafirmat învățătura stabilită la Sinodul I de la Niceea, iar Crezul de credință a fost completat cu ultimele cinci articole, dedicate Duhului Sfânt și activității mântuitoare a Bisericii. Acesta este Crezul pe care îl rostim astăzi la fiecare Sfântă Liturghie, fără nicio schimbare.
Rolul românilor la Sinod
Un aspect mai puțin cunoscut este prezența episcopului de la Tomis, Terentius, printre participanți. Teritoriul Dobrogei făcea parte, în acea vreme, din Imperiul Roman de Răsărit, iar participarea lui Terentius este o dovadă că zona noastră avea deja o structură bisericească solidă. Episcopii români erau implicați activ în apărarea ortodoxiei și în clarificarea dogmelor fundamentale. Această contribuție este rar menționată, dar este esențială în istoria Bisericii Ortodoxe Române.
Președinția Sinodului a fost deținută, inițial, de Meletie al Antiohiei, care a murit în timpul lucrărilor. Ulterior, a fost înlocuit de Sfântul Grigorie de Nazianz, o figură de prim rang în teologia patristică. Grigorie a condus lucrările până la sfârșitul lunii iunie, când s-a retras. Locul său a fost luat de Nectarie, un fost demnitar imperial, recent hirotonit episcop. În ciuda schimbărilor, unitatea și eficiența lucrărilor au fost remarcabile. La finalul sinodului, s-a adoptat formula dogmatică care a consacrat definitiv doctrina despre Sfânta Treime.
Rugăciuni și rânduieli pentru ziua de 22 mai
Pentru ziua de 22 mai, credincioșii sunt îndemnați să participe la Sfânta Liturghie, unde se citește troparul Sfântului Vasilisc: „Mucenicul Tău, Doamne, Vasilisc, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine…” Este o zi cu dezlegare la pește, semn al bucuriei duhovnicești. În casele credincioșilor, se obișnuiește să se citească Acatistul Sfinților Mucenici sau rugăciuni către Sfinții Părinți, pentru întărirea în credință și pentru luminarea minții.
De asemenea, în unele zone ale țării, femeile duc la biserică colivă și pește gătit, pentru a fi binecuvântate și împărțite. Este un semn de recunoștință față de jertfa mucenicilor și de lucrarea sfinților teologi care au apărat credința cu prețul reputației sau chiar al vieții lor. Tot azi, în biserici se aprind lumânări pentru pace și pentru unitatea credincioșilor. Este o zi de reflecție, dar și de speranță.
Semnificația spirituală a sărbătorii
Pe 22 mai, Biserica Ortodoxă ne pune înainte două exemple diferite, dar complementare: curajul martirului care moare pentru Hristos și înțelepciunea Părinților care formulează dogmele credinței. Sfântul Vasilisc reprezintă sufletul gata de jertfă, iar Sfinții Părinți de la Sinodul al II-lea Ecumenic simbolizează rațiunea luminată de Duhul Sfânt. Împreună, ei construiesc temelia Bisericii: adevărul trăit, nu doar rostit. Această combinație între trăirea autentică și gândirea dreaptă este esențială pentru viața creștină.
Calendarul ortodox nu este doar o înșiruire de nume și date. Este o lecție vie, o pedagogie divină, menită să ne apropie de sfințenie. Fiecare zi, fiecare pomenire, fiecare tropar are rolul de a ne reaminti cine suntem și cui slujim. Într-o lume tot mai confuză, ziua de 22 mai este un reper de lumină. Ne arată că adevărul nu este o opinie, ci o Persoană: Hristos, Fiul lui Dumnezeu, mărturisit prin sângele mucenicilor și prin crezul Părinților.
