Vanatoru Andreea
Calendar ortodox 28 aprilie 2025. Pe 28 aprilie, Biserica Ortodoxă îi sărbătorește pe Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru, doi dintre cei Șaptezeci de Apostoli ai Mântuitorului, care au avut un rol esențial în răspândirea învățăturii lui Hristos, aducând lumina Evangheliei acolo unde întunericul pătrunsese adânc, inclusiv în mijlocul celor care trăiau în păcat.
Calendar Ortodox 28 aprilie 2025. Ce semnifică Paștele Blajinilor
Aceștia sunt venerați de credincioși nu doar pentru viața lor sfântă, ci și pentru mărturia pe care au dat-o în fața celor ce erau încă legați de rătăcire și necredință. În plus, în această zi se face pomenirea Paștelui celor adormiți, cunoscut în tradiția populară drept „Paștele Blajinilor”, un moment de rememorare și rugăciune pentru sufletele celor dragi care au plecat din această lume, încredințându-le lui Dumnezeu.
Paștele Blajinilor, cunoscut și drept „Paștele Morților”, este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul ortodox dedicate comemorării celor adormiți. Această sărbătoare are o profundă încărcătură spirituală și este dedicată celor plecați dintre noi. Oamenii merg la cimitire, aprind lumânări, se roagă și oferă daruri de suflet în memoria celor răposați.
Cine au fost sfinții Iason și Sosipatru
Sfinții Iason și Sosipatru au fost numiți „frați” ai Sfântului Apostol Pavel în Epistola sa către Romani, unde, în capitolul 16, versetul 21, apostolul îi pomenește cu mare cinste alături de alți colaboratori ai săi, arătându-le astfel respectul și aprecierea sa profundă.
Faptul că aceștia făceau parte din cei Șaptezeci de Apostoli, un grup de ucenici mai puțin cunoscut, dar esențial în misiunea de propovăduire a Evangheliei, le conferă o mare valoare duhovnicească. În această zi de 28 aprilie, credincioșii sunt îndemnați să adreseze rugăciuni pentru iertarea păcatelor celor adormiți și pentru ca viața celor vii să fie ghidată de învățăturile Sfinților Apostoli Iason și Sosipatru, urmând exemplul lor de credință și dedicare față de Hristos.
Sfântul Apostol Iason a fost ales de către Sfântul Apostol Pavel pentru a fi Episcop al orașului Tars, un centru important din Asia Mică, unde a continuat lucrarea misionară și a întărit credința creștină printre cei care încă nu cunoșteau adevărul Evangheliei. De asemenea, Sfântul Apostol Sosipatru a fost hirotonit Episcop în Iconium, un alt oraș important din aceleași regiuni. Amândoi acești apostoli au avut un rol fundamental în răspândirea învățăturii Mântuitorului și în întemeierea comunităților creștine din diverse colțuri ale lumii antice.
Sfântul Iason și Sfântul Sosipatru au predicat cuvântul Evangheliei
În timpul misiunii lor, Sfântul Iason și Sfântul Sosipatru au ajuns pe insula Corfu, unde au predicat cuvântul Evangheliei cu mult zel și dăruire. În acest loc, au înălțat o biserică în cinstea Sfântului Arhidiacon Ștefan, un martir venerat pentru mărturia sa de credință. Munca lor misionară nu a trecut neobservată de autoritățile locale, iar regele insulei, aflat în fața activității lor de răspândire a creștinismului, a decis să-i închidă în temniță. În această închisoare, Apostolii Iason și Sosipatru au fost închiși alături de șapte tâlhari, care erau cunoscuți pentru faptele lor rele și păcătoase.
Însă, în ciuda condițiilor dificile ale închisorii, Apostolii au continuat să le predice tâlharilor învățătura lui Hristos, chemându-i la pocăință și la o viață de dreptate. Prin credința și dragostea lor, cei șapte tâlhari au fost aduși la credință și au renunțat la păcatele lor, primind lumina adevărată a Evangheliei.
Această schimbare miraculoasă a celor șapte tâlhari nu a rămas fără ecou, iar regele, auzind de convertirea lor, a ordonat ca aceștia să fie omorâți. Astfel, cei șapte tâlhari au primit cununa muceniciei, plătind cu viața pentru mărturisirea credinței în Hristos, iar moartea lor a fost un semn al puterii Evangheliei și al transformării sufletelor celor ce acceptă cuvântul lui Dumnezeu.
Aruncați în temniță
În timp ce regele îi supunea la chinuri pe Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru, fiica sa, fecioara Cherchira, era martoră la suferințele lor. Mișcată de răbdarea și credința lor neclintită în mijlocul torturii, ea a ales să se declare creștină, mărturisind astfel credința în Hristos. Furia regelui, văzându-și fiica acceptând religia pe care el o prigonea, a fost urmată de o decizie drastică: a poruncit să fie închisă într-o temniță.
Chiar și în închisoare, fecioara Cherchira nu s-a lepădat de credința ei, iar regele, nemaiavând altă cale de a o convinge, a ordonat să i se dea foc temniței în care era închisă. Cu toate acestea, printr-o minune dumnezeiască, fecioara a rămas nevătămată de flăcările care au mistuit în jurul ei. Uimit de acest miracol, regele, care nu mai găsea nicio cale de a o face să renunțe la credința în Hristos, a dat poruncă să fie ucisă de către arcași.
Cu toate că regele dăduse această comandă, soarta sa a fost alta. La scurt timp după acele evenimente, regele a murit, iar Sfinții Apostoli Iason și Sosipatru au rămas în viață, continuându-și lucrarea misionară. Această întâmplare subliniază nu doar minunile divine ce au avut loc în acele vremuri, ci și puterea credinței adevărate, care nu se teme de persecuție și suferință, ci rămâne neclintită în fața celor mai grele încercări.
Obiceiuri și tradiții de respectat de Paștele Blajinilor
În această zi, oamenii duc la cimitir ouă roșii, pască, cozonac și vin pentru pomenirea celor adormiți. După slujba religioasă, familiile împart daruri celor nevoiași, spunând „Hristos a Înviat!” în numele celor plecați. În unele locuri, masa de pomenire se organizează chiar în cimitir, într-o atmosferă de liniște, respect și comuniune. Este un moment profund, în care viețile celor vii și ale celor plecați par să se întâlnească într-o punte invizibilă de iubire și amintire.
În Banat, femeile obișnuiesc să înroșească ouă special pentru această zi și să dea pomană pe ape curate, pentru mântuirea sufletelor. În Brașov, tradiția paradei junilor aduce o notă aparte: tinerii defilează călare, îmbrăcați în costume populare, celebrând viața și spiritul comunității.
Toate aceste practici sunt menite să aducă pace, iertare și binecuvântare atât celor de dincolo, cât și celor rămași pe pământ. Paștele Blajinilor nu este doar o sărbătoare a trecutului, ci o punte vie între generații, între lumea văzută și cea nevăzută. În această zi, ne adunăm amintirile, speranțele și rugăciunile și le înălțăm către cei care au plecat dintre noi. Prin gesturi simple, dar încărcate de iubire – o lumânare aprinsă, o rugăciune rostită în șoaptă, o bucată de cozonac împărțită din suflet – reînnoim legătura de neșters cu cei dragi.
