Saghin Sabrina
Alyna nu se aștepta ca trecutul său să o ajungă din urmă într-un spital rece, unde fiecare ecou părea că străpunge inima. Era acolo, doar pentru un control, încercând să ignore durerea constantă care o mistuia de ani buni. Dar viața avea alte planuri pentru ea. Când o voce bărbătească a strigat numele ei, timpul păru să se îndoaie în jurul ei.
Andrei, iubirea ei de demult, cel pe care încă îl are în amintiri, era în fața ei. Neschimbat. Parcă nici suferința, nici trădările vieții nu l-ar fi atins. Dar într-o clipă, totul se întretaie: Andrei, trecutul, prezentul, iar alături de ea, soțul ei, Nikolai — în ochii căruia flacăra geloziei amenința să se transforme într-un incendiu devastator.
Alyna, moștenitoarea bolnavă, a descoperit că soțul ei nu este ceea ce pare
Privirea lui Andrei era la fel de blândă, de sinceră, de nepătată de vremurile care, se pare, nu l-au încovoiat. Alyna simți cum toată durerea, umilința și singurătatea din ultimii ani se făceau pulbere sub căldura acelei priviri. Dar încătușată de realitatea brutală a prezentului, nu mișcă un pas spre el. Nikolai, într-un gest brusc, o trase întru-un mod care trăda posesivitate, frustrare și teamă.
„N-ai putut nici măcar să întorci capul, și deja flirtezi?” îi spune el printre dinți.
Alyna vru să protesteze, să explice, dar știa că în ochii lui vinovăția era deja stabilită. Pe drumul spre casă, fiecare cuvânt rostit de Nikolai era o lovitură într-o rană deja deschisă. O acuza de boala ei, de șubrezirea corpului, de imposibilitatea de a fi „o femeie adevărată”. Alyna tăcea, mușcându-și buza să nu plângă.
Povara unei vieți fără libertate
Cu fiecare an, Alyna simțea cum sufletul ei se stinge. De la fata veselă, curajoasă, pasionată de motociclete și aventură, rămăsese o umbră palidă. Pierderea tatălui într-o moarte suspectă, căsătoria mamei cu Viktor — un om viclean și manipulativ — și apoi moartea mamei într-un context neclar, toate o împinseseră pe Alyna în brațele reci ale singurătății.
Nikolai fusese atunci acolo, salvatorul de moment. Iar ea, sfâșiată de suferință, acceptase o căsnicie care acum semăna mai mult cu o sentință decât cu o binecuvântare. Sub pretextul protecției, Nikolai îi interzisese orice contact cu lumea exterioară, orice speranță de independență.
„Exiști doar datorită mie”, o împreuna el de fiecare dată când o scotea vinovată de tot ce era rău în viața lor.
Trădări înfruntate și o luptă pentru supraviețuire
Când Alyna a înțeles că boala sa nu era o fatalitate, ci rezultatul unui plan bine orchestrat de cei care ar fi trebuit s-o protejeze, deja era aproape prea târziu. Trădată de propriul soț, drogată subtil și izolata, Alyna se trezi într-un loc sinistru, departe de spital, departe de orice formă de ajutor.
Dar dorința ei de a trăi era mai puternică decât planurile lor odioase. Cu ultimele fărâme de conștiință, Alyna jucă rolul victimei perfecte. Ascultând comploturile care se învârteau în jurul ei, jură în sinea ei că nu va ceda.
Ceea ce nu știa era că undeva, dincolo de zidurile reci, Andrei nu o uitase. Că în ciuda anilor, în ciuda durerilor, el era acolo, gata să o salveze din propriul ei coșmar.
Răscumpărarea: În sfârșit liberă să iubească din nou
Salvată în ultima clipă de Andrei și echipa sa, Alyna deschise ochii într-un pat de spital. De data aceasta, unul sigur, curat, și împrejurimi care emanau speranță. Andrei era acolo, râzând și glumind, la fel de tânăr în suflet cum înȞlese că fusese mereu.
El îi spuse adevărul. Despre Viktor, despre Nikolai, despre cum toți cei pe care încrederea ei încremenită în suferință o trădaseră pentru bani și putere.
Dar în același timp, o asigură că înseamnă mai mult decât trecutul ei. Că este puternică. Că în fața lor e întins un viitor nou, neted, și liber de lanțurile vechii vieți.
Un an mai târziu, Alyna și Andrei cutreierau munții pe care odată visaseră să-i cucerească. Erau amândoi, de data aceasta fără teama că fericirea lor va fi smulsă de cineva. Pe chipul Alynei se citea nu doar bucuria prezentului, ci și promisiunea unei vieți în întregime.
Iar în adâncul inimii ei, o altă viață prindea formă. O nouă speranță. O nouă șansă la iubire adevărată.
Alyna împreună cu Andrei trăiseră suferința, dar acum, împreună, trăiau bucuria răscumpărării. O lecție dureroasă, dar care îi învățase un adevăr vital: iubirea adevărată nu înseamnă suferință, ci libertate, lumină și speranță.
Fuseseră smulse tot ce avusese cândva, dar viața, îngrădită în lecții, i-a oferit altceva — o iubire reală, nepătată de interese meschine.
Și Alyna, cu zâmbetul împreună cu Andrei, privi spre cerul senin și șopti, de parcă universului însuși:
„De data asta, într-adevăr, trăiesc…”.
