Mirela Loșniță
În data de 28 februarie 2025, Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul, precum și pe Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea. Deoarece anul 2025 nu este bisect, acești doi sfinți sunt pomeniți în această zi, în timp ce, în anii bisecți, sărbătoarea lor este mutată pe 29 februarie.
Acești sfinți sunt recunoscuți pentru puterea lor de a alina suferințele trupești și sufletești ale celor care îi cheamă în rugăciune. Credincioșii obișnuiesc să rostească rugăciuni speciale către acești ocrotitori ai celor încercați de boli și necazuri, cerând ajutor divin în clipele de grea încercare.
Calendar ortodox 28 februarie 2025
Sfântul Cuvios Vasile Mărturisitorul a trăit în perioada împăratului Leon Isaurul (717-741), un conducător cunoscut pentru politica sa iconoclastă și prigonirea celor care apărau cinstirea sfintelor icoane. Încă de tânăr, Vasile a ales calea monahală, retrăgându-se la mănăstire pentru a se dedica rugăciunii și postului.
Datorită credinței sale neclintite, Sfântul Vasile a fost persecutat și aruncat în temniță, unde a suferit chinuri grele alături de Sfântul Procopie Decapolitul, un alt apărător al icoanelor. În ciuda torturilor la care a fost supus, el nu și-a renegat niciodată credința, fiind cunoscut drept „Mărturisitorul”.
După moartea împăratului Leon Isaurul, Sfântul Vasile a fost eliberat și și-a continuat viața monahală până la trecerea sa la cele veșnice.
„Locuitor pustiului și înger în trup și de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, părintele nostru Vasile. Cu postul, cu privegherea și cu rugăciunea, cerești daruri luând, vindeci pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Celui ce ți-a dat ție putere; slavă Celui ce te-a încununat pe tine; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.”
Credincioșii care se află în suferință sau trec prin momente dificile obișnuiesc să rostească această rugăciune, cerând ajutor pentru vindecare și protecție divină.
Sfinții Cuvioși Ioan Casian și Gherman din Dobrogea – ocrotitori ai celor încercați de boli și greutăți
Sfântul Ioan Casian s-a născut în provincia Scythia Minor (Dobrogea de astăzi), în anul 360. Încă de tânăr, împreună cu prietenul său Gherman, a ales viața monahală, plecând la o mănăstire din Betleem. Ulterior, dorind să învețe mai multe despre asceză, cei doi s-au îndreptat spre Egipt, unde au trăit alături de marii pustnici ai vremii.
După un timp, au ajuns la Constantinopol, unde l-au cunoscut pe Sfântul Ioan Gură de Aur, care l-a hirotonit diacon pe Casian și preot pe Gherman. Aceștia au rămas alături de marele ierarh și au încercat să-l ajute în timpul exilului său, însă în cele din urmă Gherman a trecut la cele veșnice în Roma, în timp ce Ioan Casian a ajuns la Marsilia, unde a întemeiat două mănăstiri, una pentru bărbați și alta pentru femei.
Sfântul Casian este considerat întemeietorul monahismului în Franța și ocrotitorul Marsiliei. A trecut la Domnul în jurul anului 435 și este cinstit ca un mare apărător al credinței și sprijin al celor care suferă.
„Sfinte Cuvioase Casian, mare este ajutorul tău către noi, cei loviți de tot felul de boli și necazuri, care te chemăm cu credință și urmăm călăuzirile tale de Dumnezeu insuflate.
Și cu toate că suntem nevrednici, cu mijlocirile tale îndrăznim să întoarcem prin pocăință viața noastră spre Hristos, Răsăritul cel de Sus și Izvorul milostivirii, rostind împreună: Ajută-ne Doamne Iisuse Hristoase!
Cu adevărat te cinstim împreună cu primul tău dascăl și învățător, Sfântul Ierarh Teotim I al Tomisului, ca pe o icoană a Sfintei Treimi zugrăvită în vetrele sihăstrești ale Dobrogei. Căci moștenirea acestui neam și pământ ai urcat-o la cer și luminători lumii te-ai arătat, unind sfințenia vieții, cultura aleasă și teologia insuflată în taina cântării.
O, Cuvioase Părinte Ioan Casian, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, care în neputințe și patimi cumplite ne zbatem, și nu îndrăznim a căuta la fața lui Dumnezeu din cauza fărădelegilor și împietririi ce ne apasă.
Revarsă spre noi cu harul ce ți s-a dat milostivirea dumnezeiască spre tămăduire, luminare și înmulțirea dragostei întru slava Preasfintei Treimi, ca să rostim cu toții: Ajută-ne Doamne!”.
Această rugăciune este rostită de cei care trec prin încercări grele, cerând sprijin și tămăduire sufletească și trupească.
