Mirela Loșniță
Pe 19 iunie 2025, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe unul dintre marii sfinți isihaști ai lumii creștine: Sfântul Cuvios Paisie cel Mare. Viața și rugăciunile acestuia au adus lumină, mângâiere și vindecare nu doar monahilor de odinioară, ci și credincioșilor de astăzi, care continuă să-i ceară ajutorul în necazuri și încercări. Pomenirea sa în calendarul ortodox este o invitație la adâncire spirituală, tăcere interioară și întoarcere la Dumnezeu.
Sfântul Paisie cel Mare, cunoscut și sub numele de Avva Paisie Egipteanul, s-a născut în pământul binecuvântat al Egiptului, într-o familie cu șapte copii. Părinții săi erau oameni credincioși, al căror trai era binecuvântat nu doar cu bunăstare materială, ci și cu obiceiuri curate, adânc înrădăcinate în spiritul creștin. În casele în care se rostește zilnic rugăciunea și se împlinește voia Domnului, copiii cresc în dragoste și în temere de Dumnezeu – iar Paisie nu a fost o excepție.
Calendar ortodox 19 iunie 2025
Din tinerețe, sufletul său a fost pătruns de evlavie. Odată cu vârsta, nu doar trupul i s-a întărit, ci și harul dumnezeiesc s-a adâncit în el. Când inima i-a fost cuprinsă de dragostea dumnezeiască, a înțeles că lumea nu-i mai poate oferi ceea ce sufletul său cerea: o viață în liniște, în rugăciune și în apropiere de Dumnezeu. Așa a luat hotărârea de a îmbrățișa viața monahală.
După ce a lăsat în urmă toate cele lumești, Paisie s-a retras în pustia egipteană, în apropiere de schitul Sfântului Pahomie cel Mare. Acolo a început un drum greu, dar mântuitor: nevoința. Hrana îi era puțină, somnul scurt, dar sufletul îi era viu și aprins de rugăciune. Trupul i se topea de post, dar mintea i se ridica la cer, în lumina cea dumnezeiască.
Rugăciunea lui Paisie era simplă și arzătoare. El nu cerea nimic pentru sine, ci se ruga pentru toți. Spunea că omul trebuie să se roage pentru lume mai mult decât pentru sine. Așa a devenit un mijlocitor al celor căzuți, un sprijin al celor ispitiți, un păstor al celor pierduți.
Se spune că Sfântul Paisie ajunsese la un asemenea har încât primea înștiințare de la Dumnezeu despre gândurile oamenilor care îl vizitau. Nu judeca, nu osândea, ci se ruga cu lacrimi pentru mântuirea fiecăruia. Rugăciunea lui aducea liniște celor tulburați și vindecare celor bolnavi.
Izvor de vindecare și nădejde în ispitele vremurilor
Ziua de 19 iunie devine, astfel, o zi în care credincioșii pot cere cu credință mijlocirea Sfântului Paisie pentru necazurile personale sau ale celor dragi. Rugăciunile adresate lui nu sunt doar cuvinte, ci strigăte către un prieten al lui Dumnezeu, care a trăit viața cu adevărat în duh și adevăr. Mulți credincioși rostesc rugăciunea compusă în cinstea acestui sfânt, în care i se cere să mijlocească pentru izbăvirea de păcate, de ispitele lumii și de răutățile care vin de la trup și de la diavol:
„O, preabunule Părinte Paisie, învăţătorule şi rugătorule cu inimă curată către Dumnezeu pentru monahii din mănăstirea ta şi din toate părţile! Vin şi eu, nevrednicul, ca la un adevărat izvor de vindecări, cerând, ca prin rugăciunile făcute, cu darul lui Dumnezeu, să scăpăm de toate ispitele ce ne vin de la trup, de la lume şi de la diavol. Încă ne rugăm, cu credinţă şi cu inima curată, ca să te rogi lui Dumnezeu să ne ierte şi să ne păzească de venirea altor neamuri, de cutremur, de foc, de secetă, de grindină, de trăsnete şi de alte calamităţi ce pot păgubi omenirea. Şi precum ai ascultat pe monahul căzut din credinţa Ortodoxă în credinţa evreiască, şi te-ai rugat pentru mântuirea lui, aşa şi pentru mine, păcătosul, cel căzut în păcate, roagă-te lui Dumnezeu să mă ierte. Cred cu adevărat, Cuvioase Părinte Paisie, că, pentru nevoinţele cu care te-ai ostenit pentru Dumnezeu, vor fi bine primite rugăciunile tale, ca şi eu să cunosc că sunt miluit, ca să te laud pe tine şi să slăvim pe Dumnezeu, cu toţi sfinţii Săi, acum, în veacul acesta şi în vecii vecilor. Amin!”
Această rugăciune nu este doar o înșiruire de cereri, ci o mărturisire de credință, de recunoaștere a sfințeniei și a puterii cerești. Ea exprimă nădejdea că, prin rugăciunile sale, putem fi păziți de cutremure, secetă, foamete, foc, trăsnete și alte calamități. Totodată, amintește de milostivirea sfântului față de un monah căzut din credința ortodoxă, pentru care s-a rugat până la întoarcerea acestuia.
O pildă vie pentru monahi și mireni
Deși monah, Paisie nu și-a închis inima față de oamenii de rând. Cei care îl întâlneau primeau un sfat, o binecuvântare sau doar o privire care le schimba viața. El arăta prin propriul exemplu că omul care se roagă neîncetat poate aduce cerul pe pământ.
Pentru monahi, Paisie este un far care luminează drumul nevoinței. Pentru mireni, el este un îndemn viu că și în lume, între griji și ispite, se poate trăi curat. Nu prin fugă, ci prin rugăciune, post și bunăvoință.
El ne învață că bogăția adevărată nu este cea a buzunarului, ci a inimii. Părinții lui, deși bogați material, erau și mai bogați sufletește, pentru că împărțeau fără teamă. Astăzi, pilda lor și a lui Paisie ne arată că orice dăm din inimă, Dumnezeu înmulțește.
Ziua este, așadar, una plină de har, potrivită pentru rugăciune, meditație și întărirea în credință. Cei care țin post sau doresc să facă milostenii pot face acest lucru în numele Cuviosului Paisie, cerând pace în suflet, liniște în casă și binecuvântare în tot ce întreprind.
