Mirela Loșniță
Pe data de 6 iunie, credincioșii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Ilarion cel Nou, un sfânt mai puțin cunoscut în rândul popular, dar cu o viață marcată de credință și suferință pentru apărarea icoanelor. Sărbătoarea este trecută în calendarul ortodox și are o însemnătate aparte în contextul luptei împotriva iconoclasmului, o perioadă de mari încercări pentru Biserica creștină.
Calendar ortodox 6 iunie 2025
Sfântul Ilarion cel Nou s-a născut în jurul anului 773, din părinți evlavioși, care l-au crescut în duhul credinței. La vârsta de 20 de ani, s-a călugărit în Mănăstirea Xirochipiu din Constantinopol, unde a început viața monahală cu multă râvnă și ascultare. Ulterior, a mers la Mănăstirea Dalmat, una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din capitala imperiului bizantin, unde a devenit stareț.
Sfântul Ilarion cel Nou a fost ucenicul Sfântului Grigorie Decapolitul și a urmat pilda vieții Sfântului Ilarion cel Mare, al cărui nume l-a purtat cu cinste. A fost un apărător hotărât al dreptei credințe într-o perioadă în care cinstirea sfintelor icoane era considerată o abatere gravă de către autoritățile imperiale.
În anul 813, Ilarion a avut curajul să-l mustre pe împăratul Leon al V-lea Armeanul (813–820), care susținea mișcarea iconoclastă și interzicea venerarea icoanelor. Din cauza poziției sale, Sfântul Ilarion a fost supus la chinuri și întemnițat, împărtășind soarta altor apărători ai Ortodoxiei din acea vreme.
Potrivit tradiției, Leon Armeanul a sfârșit tragic, fiind ucis cu sabia de propriii săi soldați chiar în locul în care aruncase o icoană a Mântuitorului la pământ, în biserică.
Eliberarea și exilul sfântului
După moartea lui Leon, pe tronul imperial a urcat Mihail al II-lea Rangabe (820–829), care a dispus eliberarea tuturor celor întemnițați pentru credința lor și pentru apărarea sfintelor icoane. Însă liniștea nu a durat mult. Fiul său, împăratul Teofil (829–842), a reluat persecuțiile împotriva susținătorilor icoanelor, iar Sfântul Ilarion cel Nou a fost exilat pe insula Afusia.
A rămas acolo până la urcarea pe tron a împărătesei Teodora (842–856), care a pus capăt iconoclasmului și a convocat Sinodul din anul 843, desfășurat la Constantinopol. Prin hotărârile acestui sinod, venerarea icoanelor a fost restabilită în Biserică, iar momentul este comemorat anual în prima duminică din Postul Mare, cunoscută ca Duminica Ortodoxiei.
După aceste evenimente, Sfântul Ilarion s-a întors la Mănăstirea Dalmat, locul în care slujise și viețuise în cea mai mare parte a vieții sale. A trăit în continuare în rugăciune, smerenie și devotament până la vârsta de 70 de ani, când a trecut la cele veșnice.
Ziua de 6 iunie rămâne, astfel, un prilej de cinstire a unuia dintre marii mărturisitori ai credinței ortodoxe, care și-a pus viața în slujba adevărului și a păstrării valorilor Bisericii în vremuri de prigoană și rătăcire.
