Ene Valentina
Pe data de 7 august 2024, creștinii ortodocși din întreaga lume sărbătoresc cu evlavie ziua de pomenire a Sfintei Teodora de la Sihla. Această sfântă româncă este un simbol al credinței și al dăruirii față de Dumnezeu, fiind prima româncă trecută în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Română.
Sfânta Teodora s-a născut în jurul anului 1650, în satul Vânători din județul Neamț. Tatăl său, Ștefan Joldea, era armaș al Cetății Neamțului, un rang important în acele vremuri. Teodora a avut parte de o educație aleasă, care a inclus și valorile religioase ce aveau să-i călăuzească pașii pe drumul sfințeniei.
Cine a fost Sfânta Teodora
În tinerețe, la îndemnul părinților săi, Teodora s-a căsătorit cu un tânăr pe nume Elefterie din Ismail. Însă, căsătoria lor nu a fost binecuvântată cu copii, iar după o perioadă de reflecție și rugăciune, cei doi au hotărât să urmeze calea monahală. Teodora a ales să se retragă la Schitul Vărzărești, în Râmnicul Sărat, unde a îmbrăcat haina călugărească. După doi ani, soțul ei a urmat același drum, călugărindu-se la Schitul Poiana Mărului sub numele de Eleodor.
În perioada tulbure a invaziilor turcești, Sfânta Teodora s-a retras împreună cu câteva măicuțe în Munții Buzăului. Aici, timp de zece ani, s-a dedicat nevoințelor ascetice și rugăciunii. În cele din urmă, a ajuns în Munții Neamțului, unde a continuat să trăiască o viață de rugăciune și austeritate.
În Munții Neamțului, Sfânta Teodora s-a întâlnit cu Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei. Acesta a îndrumat-o spre zona Sihlei, unde nu exista încă un schit. Aici, Sfânta Teodora a găsit adăpost într-o peșteră, unde și-a continuat viața de rugăciune și nevoință. Puțina hrană pe care o consuma provenea din fructele pădurii și din planta cunoscută sub numele de „iarba dulce” sau „măcrișul Sfintei Teodora”.
Trupul Sfintei Teodora a rămas în peșteră până după anul 1830. Familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reînnoit Schitul Sihla, a hotărât să așeze moaștele sfintei într-o raclă și să le depună în biserica schitului spre închinare. Astfel, moaștele Sfintei Teodora au devenit un loc de pelerinaj pentru credincioșii ortodocși din toată țara.
Canonizarea și cinstirea Sfintei Teodora
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a recunoscut și proclamat în mod solemn sfințenia Cuvioasei Teodora de la Sihla la data de 20 iunie 1992, stabilind ca zi de prăznuire data de 7 august. De atunci, Sfânta Teodora este cinstită cu evlavie de către toți credincioșii ortodocși, iar viața ei de nevoință și rugăciune rămâne un exemplu de sfințenie și dăruire față de Dumnezeu.
Ziua de 7 august, marcată cu cruce neagră în calendarul ortodox, este o ocazie de rugăciune și reflectare pentru toți creștinii. Sfânta Teodora de la Sihla ne învață prin exemplul său importanța credinței, a rugăciunii și a nevoinței. Este o zi în care credincioșii se adună în biserici pentru a aduce cinstire sfintei și pentru a cere ajutorul și mijlocirea ei în fața lui Dumnezeu.
Rugăciunea pentru Sfânta Teodora
„O, Prea Cuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos L-ai iubit și pentru dragostea Lui în toată viața ta te-ai nevoit; multe nevoințe și ispite ai suferit și în viața cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit.
Cu mulțimea înfrânării și a lacrimilor celor duhovnicești, sufletul tău l-ai luminat și în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit. Pustia Sihlei cu viața ta o ai sfințit și pildă sihaștrilor te-ai făcut. Iar Prea Bunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfințenia vieții tale a descoperit-o și ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat.
De aceea, și noi nevrednicii, cu evlavie și cu credință, cerem sfintele tale rugăciuni și te chemăm: roagă-te Prea Înduratului nostru Mântuitor, ca și noi păcătoșii în vremea vieții noastre și în vremea sfârșitului nostru să dobândim mila și mântuirea Lui, spre a slăvi și a ne închina în veacul de acum și în cel viitor Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin!”
