Loredana Ionescu
În lumea juridică din România, ultimele dezvăluiri făcute de Adrian Severin, fost ministru al Afacerilor Externe, privind interpretarea deciziilor Curții Constituționale, au stârnit valuri de controverse. Contextul discuției își are rădăcinile în recenta anulare a alegerilor prezidențiale, eveniment ce a surprins întregul spectru politic și pe Călin Georgescu, principalul afectat al acestui verdict.
Călin Georgescu la răscruce
Severin, într-o intervenție pentru Gândul, a subliniat că, deși hotărârile Curții Constituționale sunt percepute ca fiind definitive și obligatorii pentru cetățeni, acestea nu păstrează același caracter definitiv chiar și pentru instituția care le emite. Acest aspect pune în discuție principiul stabilității în sistemul juridic românesc, creând un cadru de incertitudine.
„Deciziile Curții Constituționale, știm cu toții, că deja am auzit de 1000 de ori lucrul acesta, sunt general obligatorii și definitive.
Bun, cu general obligatorii ne-am lămurit, definitive, în condițiile în care Curtea Constituțională nu este o instanță judecătorească, deci nu i se aplică procedurile care în mod normal se aplică instanțelor judecătorești”, a afirmat Adrian Severin, potrivit gandul.ro.
Adrian Severin: „Decizia CCR nu este definitivă și pentru instituție pentru că nu este o instanță judecătorească”
Potrivit fostului ministru, există o discrepanță între caracterul teoretic definitiv al unei decizii și posibilitatea de revizuire a acesteia de către aceeași Curte Constituțională. Acest fenomen juridic nu este doar un subiect de dezbatere teoretică, ci are implicații directe asupra încrederii în sistemul de drept și în deciziile acestuia, relevante atât pentru cetățeni, cât și pentru întregul aparat instituțional.
„Și atunci putem avea două interpretări. Decizia este definitivă, în sensul că nu poate fi atacată de cei interesați, cei vizați de decizie. Deci este definitivă pentru noi, dar nu e definitivă și pentru Curtea Constituțională.
O asemenea interpretare, care mie nu-mi place, ca să spun sincer, dar o asemenea interpretare a condus la decizia de anulare a alegerilor, după o decizie dată în legătură cu aceleași alegeri de către aceeași Curte Constituțională și care le valida”, a explicat fostul ministru, potrivit sursei citate.
Anularea alegerilor prezidențiale a fost un exemplu clar de aplicare controversată a acestei posibilități de reinterpretare. În ciuda validării inițiale a alegerilor de către Curtea Constituțională, o decizie ulterioară a dus la anularea lor, bazându-se pe interpretarea flexibilă a termenului „definitiv”. „Dacă decizia 31 a fost definitivă, cum a fost posibilă modificarea ei prin decizia 32?”, se întreabă retoric Severin, punând în lumină contradicțiile din cadrul sistemului.
„Deci, ea e definitivă, dar e definitivă pentru că noi nu o putem ataca, dar nu e definitivă și pentru cei care au dat”, a subliniat Adrian Severin.
„Dacă așa stau lucrurile, înseamnă că decizia 32 nu există, pentru că decizia 31 era definitivă și ea nu mai putea fi modificată de aceeași instanță la viitoarele alegeri”, a punctat acesta.
„Hotărârea numărul 31 ea există, cealaltă nu există. Pentru că nu se poate modifica o decizie definitivă, că mai nimic nu mai definitiv decât definitivă”, a concluzionat Adrian Severin, conform aceleași surse.
Dezbaterea inițiată de Severin deschide numeroase întrebări privind viitorul interpretărilor juridice în România și stabilitatea acestui sistem. În timp ce unii pot vedea această flexibilitate ca o formă de adaptabilitate în fața complexităților realităților sociale și politice, alții o percep ca pe o amenințare la adresa principiului de imutabilitate a deciziilor definitive, esențial pentru predictibilitatea și stabilitatea juridică. Fără îndoială, acest subiect va rămâne un punct fierbinte pe agenda publică și juridică, influențând discuții și politici pentru timp îndelungat.
Sursa foto: Arhivă
