Ana Sasu
Moartea unuia dintre soți deschide automat problema succesiunii, iar una dintre cele mai frecvente nelămuriri apare în privința locuinței familiei. Mulți oameni pornesc de la ideea că soțul rămas în viață devine automat proprietarul întregului apartament. În realitate, lucrurile sunt mai complicate, iar procentul moștenit depinde de existența copiilor și a celorlalte rude chemate de lege la moștenire.
Pentru un apartament evaluat la 100.000 de euro, diferențele pot fi foarte mari. Într-un caz, soțului îi pot reveni doar 25.000 de euro din valoarea bunului, în altul 50.000 sau 75.000 de euro, iar în anumite condiții poate ajunge să moștenească întreaga locuință.
Există însă o precizare esențială: simplul fapt că apartamentul figurează în acte doar pe numele persoanei decedate nu înseamnă automat că este bun propriu. Dacă locuința a fost cumpărată în timpul căsătoriei și soții s-au aflat sub regimul comunității legale, trebuie stabilit mai întâi dacă bunul era comun. Abia partea care aparținea persoanei decedate intră în succesiune.
Dacă apartamentul era bun propriu, locuința intră în masa succesorală
Situația este mai simplă atunci când apartamentul era, fără dubiu, bunul propriu al persoanei decedate. De exemplu, locuința ar fi putut fi dobândită înaintea căsătoriei, prin moștenire sau prin donație, în condițiile prevăzute de lege.
În această situație, întregul apartament intră în masa succesorală.
Soțul supraviețuitor are calitatea de moștenitor legal, însă acest lucru nu înseamnă că primește automat 100% din bun.
Cota sa se stabilește în funcție de persoanele cu care vine la moștenire.
Cele mai frecvente situații sunt cele în care persoana decedată lasă în urmă copii. Într-un asemenea caz, soțul primește o pătrime din moștenire.
Dacă nu există copii, procentul se poate majora, dar valoarea exactă depinde de existența părinților, fraților, surorilor sau a altor rude cu vocație succesorală.
Dacă există copii, soțul primește 25% din moștenire
Cazul cel mai des întâlnit este acela în care persoana decedată lasă în urmă soțul și unul sau mai mulți copii.
Potrivit regulilor succesorale, soțului supraviețuitor îi revine o cotă de o pătrime din moștenire.
Restul de trei pătrimi revine descendenților.
Să presupunem că apartamentul este bunul propriu al persoanei decedate și valorează 100.000 de euro.
În această situație, soțului supraviețuitor i-ar reveni o cotă valorică de 25.000 de euro.
Copiii împart restul de 75.000 de euro.
Dacă există un singur copil, acesta va avea o cotă de 75%.
Dacă există doi copii, fiecare va primi 37,5% din întreaga moștenire, echivalentul a 37.500 de euro din exemplul nostru.
În cazul a trei copii, fiecare va primi câte 25% din moștenire, adică aproximativ 25.000 de euro.
Important este că aceste valori reprezintă cote ideale din dreptul de proprietate. Nu înseamnă că soțului i se atribuie automat o cameră de 25.000 de euro, iar copiilor restul apartamentului.
Până la efectuarea partajului, moștenitorii devin coproprietari asupra bunului în proporțiile stabilite prin succesiune.
Atenție dacă apartamentul a fost cumpărat în timpul căsătoriei
Aici apare una dintre cele mai importante diferențe.
Dacă apartamentul a fost cumpărat în timpul căsătoriei și era bun comun al soților, nu intră în succesiune întreaga valoare de 100.000 de euro.
Trebuie stabilită mai întâi partea care îi aparținea deja soțului supraviețuitor.
Într-un exemplu simplificat, dacă fiecare soț avea câte 50% din apartament, soțul rămas în viață păstrează partea sa de 50%.
Numai jumătatea care aparținea persoanei decedate, adică echivalentul a 50.000 de euro, intră în succesiune.
Dacă există copii, soțul supraviețuitor primește apoi un sfert din această jumătate.
Asta ar însemna încă 12.500 de euro ca valoare succesorală.
Prin urmare, în exemplul simplificat, soțul supraviețuitor ar ajunge să dețină în total 62,5% din apartament: jumătatea pe care o avea deja și încă 12,5% moșteniți.
Copiii ar împărți restul de 37,5%.
Această diferență este extrem de importantă și arată de ce situația juridică a locuinței trebuie verificată înainte de calcularea moștenirii.
Faptul că un apartament figurează într-un act pe numele unui singur soț nu este întotdeauna suficient pentru a concluziona că celălalt nu avea niciun drept asupra lui.
Ce se întâmplă dacă nu există copii
În lipsa descendenților, cota soțului supraviețuitor crește.
Totuși, procentul nu este întotdeauna de 50%, deoarece contează exact ce rude ale persoanei decedate mai sunt în viață.
Dacă la moștenire vin atât părinții persoanei decedate, cât și frații sau surorile acesteia, soțului supraviețuitor îi revine o treime din moștenire.
În cazul apartamentului de 100.000 de euro, acest lucru ar însemna aproximativ 33.333 de euro.
Restul revine celorlalți moștenitori potrivit regulilor prevăzute de lege.
Dacă la moștenire vin doar părinții sau doar frații și surorile, fără cealaltă categorie, situația se schimbă.
În această ipoteză, soțului supraviețuitor îi poate reveni jumătate din moștenire.
La un apartament de 100.000 de euro, vorbim despre o cotă de 50.000 de euro, potrivit Playtech.
Aceste diferențe arată de ce nu există un singur procent valabil pentru toate familiile.
Soțul poate primi 75% în anumite situații
Există și cazuri în care soțul supraviețuitor intră la moștenire alături de rude mai îndepărtate.
Dacă nu există copii, părinți, frați sau surori, dar există alte rude care pot veni la succesiune potrivit ordinii prevăzute de lege, cota soțului poate ajunge la trei pătrimi din moștenire.
Raportat la apartamentul de 100.000 de euro, aceasta ar însemna 75.000 de euro.
Rudele chemate la moștenire ar împărți restul de 25.000 de euro, potrivit gradului de rudenie și regulilor succesorale aplicabile.
Așadar, cota soțului poate varia foarte mult de la o familie la alta.
Când poate soțul moșteni întregul apartament
Soțul supraviețuitor poate ajunge proprietarul întregii moșteniri atunci când nu există alte rude cu drept succesoral care să vină efectiv la moștenire.
Acest lucru se poate întâmpla, de exemplu, dacă persoana decedată nu lasă copii, părinți, frați, surori și nici alte rude care să poată moșteni potrivit legii.
În această situație, soțul supraviețuitor poate primi întreaga moștenire.
Pentru apartamentul din exemplul nostru, aceasta ar însemna proprietatea asupra întregii valori de 100.000 de euro.
Mai pot exista situații în care ceilalți succesibili renunță la moștenire sau nu pot moșteni din motive prevăzute de lege.
Și aici trebuie analizat fiecare caz concret, deoarece simpla existență a unor rude nu înseamnă automat că acestea vor deveni moștenitori.
Soțul poate avea și dreptul de a continua să locuiască în casă
Cota de moștenire nu este singurul drept important al soțului supraviețuitor.
În anumite condiții, acesta poate beneficia și de un drept de abitație asupra locuinței în care a trăit împreună cu persoana decedată.
Acest drept are rolul de a evita situația în care soțul rămas în viață ar fi obligat să părăsească imediat locuința familiei după deces.
Dreptul nu trebuie confundat însă cu dobândirea proprietății asupra întregului apartament.
O persoană poate avea dreptul să locuiască în continuare în imobil fără să fie proprietarul întregii locuințe.
Legea stabilește anumite condiții pentru exercitarea acestui drept, inclusiv în ceea ce privește existența sau inexistența unei alte locuințe corespunzătoare.
De asemenea, situația poate fi influențată ulterior de partajul succesoral.
Testamentul nu rezolvă întotdeauna totul
O altă situație care poate complica împărțirea locuinței apare atunci când persoana decedată a lăsat un testament.
Mulți oameni consideră că un testament poate atribui fără nicio limită întreaga avere unei singure persoane.
În realitate, anumite categorii de moștenitori beneficiază de protecție succesorală și pot avea dreptul la o rezervă, chiar dacă testamentul stabilește altceva.
De aceea, existența unui testament nu înseamnă automat că regulile moștenirii legale dispar complet.
Într-o succesiune în care există un apartament valoros, copii și soț supraviețuitor, situația trebuie analizată în funcție de conținutul testamentului și de drepturile rezervatarilor.
De ce trebuie făcută succesiunea
După deces, drepturile asupra bunurilor trebuie stabilite oficial.
În cadrul procedurii succesorale sunt identificați moștenitorii și se stabilesc cotele fiecăruia.
Dacă moștenitorii se înțeleg și situația juridică este clară, procedura poate fi dezbătută la notar.
În caz de neînțelegeri, contestarea calității de moștenitor, probleme legate de bunuri sau litigii privind cotele, situația poate ajunge în instanță.
Problemele apar frecvent atunci când familia amână succesiunea ani de zile.
Între timp, unul dintre moștenitori poate dori să vândă, altul poate locui în imobil, iar altul poate cere bani pentru partea sa.
Fără stabilirea clară a drepturilor, apar foarte ușor conflicte.
În cazul unui apartament de 100.000 de euro, chiar și o diferență de 25% reprezintă 25.000 de euro. De aceea, fiecare detaliu juridic poate avea o miză financiară importantă.
Regula de bază este simplă: soțul supraviețuitor este moștenitor legal, dar nu devine automat proprietarul întregii locuințe. Cât primește depinde de natura apartamentului și de rudele care vin la moștenire.
Dacă apartamentul este bun propriu și există copii, soțului îi revine, ca regulă, 25%. Dacă locuința era bun comun, calculul se face numai asupra cotei care aparținea persoanei decedate. În lipsa copiilor, procentul poate crește la o treime, jumătate, trei pătrimi sau chiar la întreaga moștenire, în funcție de cine mai are drept succesoral.
Sursa foto: Arhivp
