Mirela Loșniță
Plata pentru așa-numita „apă de ploaie” nu reprezintă, în realitate, o taxă pentru precipitațiile care cad din cer, ci un cost perceput pentru gestionarea apei pluviale care ajunge în rețelele publice de canalizare. În mediul urban, apa provenită din ploi sau din topirea zăpezii nu se mai infiltrează natural în sol, deoarece cade pe suprafețe impermeabile precum acoperișuri, trotuare, parcări, curți betonate sau drumuri asfaltate.
Aceasta este colectată prin burlane și guri de scurgere și direcționată către canalizarea publică, unde trebuie transportată și, în multe cazuri, epurată. Toate aceste etape implică costuri reale pentru operatorii de apă și canalizare.
Cât trebuie să plătim pentru apa de ploaie și cine este obligat să achite această taxă
În cazul blocurilor, taxa pentru apa pluvială este, de regulă, inclusă în factura achitată de proprietari. Calculul se face în funcție de suprafața totală a acoperișului și de alte suprafețe impermeabile ale clădirii, precum terasele sau platformele betonate. La case, situația este mai transparentă, dar adesea contestată de proprietari. Dacă locuința este racordată la rețeaua publică de canalizare, se consideră că apa de ploaie care cade pe acoperiș sau pe curtea betonată ajunge în canalizare, motiv pentru care se aplică această taxă.
Potrivit explicațiilor oferite de operatorii de apă-canal, apele meteorice sau pluviale sunt cele provenite din precipitații atmosferice, inclusiv din topirea zăpezii, colectate de pe acoperișuri, terase, platforme industriale și curți interioare. Betonul și asfaltul blochează circuitul natural al apei, iar precipitațiile ajung astfel în canalizarea orașului, unde urmează aceleași etape de transport și tratare ca apele uzate, generând costuri comparabile.
Autoritățile susțin că acest serviciu nu poate fi asigurat fără perceperea unei taxe, deoarece preluarea și evacuarea apelor pluviale presupun cheltuieli semnificative. În perioadele cu ploi abundente, conductele sunt frecvent suprasolicitate și pot fi colmatate de deșeurile antrenate de apă. Apa de ploaie este colectată, transportată prin rețeaua de canalizare, pompată prin stații intermediare și direcționată către stațiile de epurare, proces care implică în special costuri ridicate cu energia electrică.
Taxa este stabilită estimativ, prin înmulțirea cantității de apă considerată a fi deversată cu tariful în vigoare. Cantitatea de apă uzată menajeră este considerată egală cu cea consumată, în timp ce volumul de apă pluvială este calculat în funcție de suprafața deținută și de precipitațiile medii multianuale.
Valorile orientative utilizate în calcule sunt:
– 0,5 metri cubi pe metru pătrat pe an pentru agenți economici
– 0,3 metri cubi pe metru pătrat pe an pentru domeniul public
– 0,2 metri cubi pe metru pătrat pe an pentru utilizatori casnici și asociații de proprietari sau locatari.
Volum apă pluvială (m³/an) = suprafața (m²) × coeficientul legal Taxa = volum (m³) × tarif pluvial (lei/m³) Coeficienții folosiți în practică Conform valorilor orientative folosite de operatori: 0,2 m³/m²/an – utilizatori casnici și asociații de proprietari 0,3 m³/m²/an – domeniu public 0,5 m³/m²/an – agenți economici Cât costă, concret Tariful pentru ape pluviale este, de regulă, același cu tariful de canalizare sau foarte apropiat.
Taxă anuală: 20 × 6 = 120 lei/an Aproximativ 10 lei/lună Curte + clădire, total 300 m² Volum anual: 300 × 0,2 = 60 m³/an Tarif: 6 lei/m³ Taxă anuală: 360 lei/an Aproximativ 30 lei/lună Ce trebuie reținut Taxa se plătește chiar dacă apa pluvială nu ajunge efectiv la canal Calculul este estimativ, nu se bazează pe măsurători reale Se aplică doar dacă există rețea de canalizare pluvială sau operatorul o include în tarif Mulți proprietari nu știu că o plătesc, pentru că apare inclusă pe factură.
