Pentru mulți români care locuiesc la curte, creșterea animalelor rămâne o activitate obișnuită, fie că este vorba despre mediul rural sau despre orașe mici, unde gospodăriile păstrează încă tradiția de a avea păsări, porci, vaci sau capre pentru consum propriu sau venit suplimentar. Cu toate acestea, legislația în vigoare stabilește limite clare privind numărul de animale permise și impune reguli stricte pentru protejarea sănătății publice și a bunăstării animalelor.
Numărul de animale este limitat prin lege
Contrar a ceea ce cred mulți proprietari, creșterea animalelor în gospodărie nu este nelimitată, iar normele sanitare veterinare stabilesc clar câte animale pot fi deținute, în funcție de tipul gospodăriei, racordarea la utilități și amplasarea acesteia în intravilan sau extravilan.
Cadrul legal este stabilit prin Ordinul nr. 119/2014, modificat ulterior prin Ordinul nr. 562/2023, care prevede atât limitele numerice, cât și condițiile de igienă, distanțele minime față de locuințe și cerințele privind bunăstarea animalelor.
Reguli pentru gospodăriile fără apă și canalizare
Pentru gospodăriile care nu sunt conectate la rețelele publice de apă și canalizare, legislația permite creșterea unui număr limitat de animale, astfel încât să fie evitate problemele legate de igienă și sănătate.
În aceste cazuri, pot fi crescute maximum șase animale mari, precum vaci, porci, oi, capre sau cai, indiferent de combinația dintre acestea. În plus, este permisă creșterea a cel mult 50 de păsări domestice, cum ar fi găini, rațe, gâște sau curcani.
Adăposturile pentru animale trebuie amplasate la cel puțin 10 metri de locuințele vecinilor, pentru a reduce disconfortul generat de miros sau zgomot, iar nerespectarea acestor reguli poate atrage sancțiuni din partea autorităților.
Limite pentru gospodăriile racordate la utilități
În gospodăriile care beneficiază de apă curentă și canalizare, legislația permite o diversitate mai mare, însă în continuare cu limite stricte privind numărul de animale.
Astfel, pot fi crescuți cel mult doi cai, până la cinci vaci și cinci porci, în timp ce numărul maxim pentru ovine și caprine este de 15 exemplare. În ceea ce privește păsările domestice, limita rămâne de 50 de exemplare.
Chiar și în aceste condiții, amplasarea adăposturilor la minimum 10 metri față de locuințele vecinilor este obligatorie, iar autoritățile pot efectua controale periodice, mai ales în urma unor sesizări din partea comunității.
Diferențe între intravilan și extravilan
Un alt aspect important care influențează numărul de animale permis este amplasarea gospodăriei, mai exact dacă aceasta se află în intravilan sau extravilan.
În intravilan, adică în zonele construite ale localităților, regulile sunt mai stricte, deoarece densitatea populației este mai mare, iar animalele pot crea disconfort vecinilor. În schimb, în extravilan, unde terenurile sunt destinate agriculturii sau pășunatului, regulile sunt mai permisive, însă trebuie respectate în continuare normele sanitare și distanțele minime.
Această diferență explică de ce gospodăriile din mediul rural au posibilitatea de a crește mai multe animale decât cele din zonele urbane sau rezidențiale.
Obligațiile proprietarilor de animale
Pe lângă respectarea limitelor numerice, proprietarii au obligația de a asigura condiții corespunzătoare pentru animale, conform Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor.
Fiecare animal trebuie să beneficieze de adăpost adecvat, hrană și apă suficiente, protecție împotriva condițiilor meteo și spațiu pentru mișcare. De asemenea, animalele bolnave sau rănite trebuie tratate corespunzător, iar proprietarii trebuie să apeleze la medicul veterinar atunci când este necesar.
Este interzisă orice formă de cruzime, abandon sau neglijență, iar în situații grave autoritățile pot decide eutanasierea animalelor pentru a preveni suferința.
Amenzi și sancțiuni pentru nerespectarea regulilor
Nerespectarea legislației poate atrage sancțiuni importante, atât contravenționale, cât și penale, în funcție de gravitatea faptelor.
Amenzile pot varia între 3.000 și 12.000 de lei pentru lipsa adăpostului adecvat, a hranei sau apei, pentru spațiu insuficient sau pentru neasigurarea îngrijirii medicale.
În cazuri mai grave, precum utilizarea animalelor în mod abuziv, intervențiile nejustificate sau separarea puilor înainte de termen, sancțiunile pot include închisoare de la șase luni la trei ani sau amendă penală.
Faptele grave, cum ar fi rănirea intenționată, uciderea animalelor sau organizarea de lupte între animale, pot fi pedepsite cu închisoare între doi și șapte ani.
Respectarea acestor reguli este esențială pentru evitarea problemelor legale și pentru asigurarea unor condiții adecvate de trai pentru animalele din gospodării, în contextul în care autoritățile intensifică verificările și aplicarea sancțiunilor.






















