Mirela Loșniță
Curtea Constituțională a României (CCR) s-a pronunțat în cazul mai multor sesizări referitoare la acordarea sporurilor pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase în sectorul public. Judecătorii constituționali au respins excepțiile de neconstituționalitate și au stabilit că diferențele salariale apărute în contextul aplicării etapizate a Legii salarizării nu reprezintă, în cazurile analizate, o încălcare a principiului egalității și nediscriminării.
Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial și este definitivă și general obligatorie. Litigiile analizate au vizat în special drepturile salariale ale unor angajați din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor.
Disputa a pornit de la situația în care persoane care desfășurau activități în condiții similare și erau expuse acelorași riscuri profesionale puteau ajunge să primească drepturi salariale diferite. Elementul care făcea diferența era nivelul salariului de bază, în contextul mecanismului de aplicare etapizată a Legii-cadru nr. 153/2017.
Ce a decis CCR în privința sporurilor
Curtea Constituțională a menținut interpretarea stabilită anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 27 din 26 octombrie 2020.
Potrivit acesteia, în cadrul mecanismului tranzitoriu de salarizare instituit prin Legea-cadru nr. 153/2017, acordarea sporului pentru condiții vătămătoare sau periculoase în cazul personalului sanitar-veterinar era legată și de atingerea nivelului salariului de bază stabilit de lege pentru anul 2022.
Practic, simplul fapt că un angajat își desfășura activitatea într-un mediu considerat periculos sau vătămător nu era suficient, în perioada și situațiile juridice analizate, pentru a beneficia automat de spor.
Pentru acordarea dreptului salarial trebuiau îndeplinite cumulativ două condiții.
În primul rând, angajatul trebuia să lucreze efectiv în condiții vătămătoare sau periculoase, iar existența acestor condiții trebuia demonstrată prin documente de determinare sau expertizare întocmite de instituțiile competente.
În al doilea rând, salariul de bază trebuia să fi ajuns la nivelul prevăzut pentru anul 2022 de Legea salarizării, conform mecanismului tranzitoriu aplicabil.
Prin urmare, existența riscului profesional, luată separat, nu conducea automat la acordarea sporului.
Cine putea să nu primească sporul
Problema care a ajuns în fața instanțelor a apărut tocmai din diferențele existente între angajați care puteau desfășura activități asemănătoare.
În anumite situații, doi salariați puteau lucra în același compartiment, puteau avea sarcini similare și puteau fi expuși acelorași factori de risc, însă situația lor salarială era diferită.
Un angajat al cărui salariu de bază ajunsese la nivelul stabilit pentru anul 2022 putea îndeplini condițiile pentru acordarea sporului, în timp ce un coleg al său care nu atinsese încă acel nivel salarial nu se afla în aceeași situație juridică.
Această diferență a reprezentat unul dintre principalele argumente contestate de sindicate.
Organizațiile sindicale au susținut că sporurile pentru condiții periculoase ar trebui acordate în funcție de riscul la care este expus efectiv angajatul și nu în funcție de nivelul salariului său de bază.
CCR nu a acceptat însă argumentul că această diferență ar reprezenta automat o discriminare neconstituțională.
Sporurile puteau ajunge la 35% pentru condiții vătămătoare sau periculoase
Litigiile au vizat prevederi din Legea-cadru nr. 153/2017 care reglementau mai multe categorii de sporuri pentru personalul din domeniul sanitar-veterinar și al siguranței alimentelor.
Una dintre acestea era reprezentată de sporul de până la 35% pentru condiții de muncă vătămătoare sau periculoase.
Aceste condiții puteau presupune riscuri de îmbolnăvire, posibilitatea unei contaminări directe sau indirecte ori alte pericole specifice activității profesionale desfășurate.
Este important însă că procentul de 35% reprezenta plafonul prevăzut de dispozițiile analizate, nu un procent acordat automat tuturor salariaților.
Cu alte cuvinte, faptul că o persoană lucra într-o instituție în care existau asemenea riscuri nu însemna că beneficia automat de sporul maxim.
În anumite situații, sporurile puteau ajunge până la 75%
O altă categorie analizată privea condițiile considerate deosebit de periculoase.
În aceste cazuri, legislația prevedea posibilitatea acordării unui spor de până la 75%.
Este vorba despre activități care pot presupune expunerea profesională la boli precum tuberculoza, bruceloza, gripa aviară, salmonelozele sau alte zoonoze.
Tot aici puteau intra anumite activități desfășurate în laboratoare, anatomie patologică ori în cadrul procedurilor de necropsie.
Nici în această situație procentul maxim nu reprezenta însă un drept automat pentru orice angajat.
Acordarea efectivă depindea de îndeplinirea condițiilor stabilite prin legislația aplicabilă.
De ce au contestat sindicatele regulile
Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate în cadrul mai multor litigii privind drepturile salariale.
Printre cei implicați s-au aflat organizații sindicale reprezentând personalul sanitar-veterinar, sindicate din institute de specialitate, precum și Sindicatul Național APIA.
Una dintre principalele nemulțumiri a fost legată de diferențele de tratament care puteau apărea între persoane aflate, din perspectiva activității desfășurate, în situații foarte asemănătoare.
Sindicatele au susținut că expunerea la un risc profesional ar trebui să fie criteriul esențial pentru acordarea unui asemenea spor.
În argumentația prezentată, acestea au invocat inclusiv situația unor angajați care lucrau în același compartiment și erau expuși acelorași riscuri, dar nu beneficiau de aceleași drepturi suplimentare.
Diferența putea apărea pentru că salariul de bază al unuia dintre angajați ajunsese la nivelul prevăzut de lege pentru 2022, în timp ce salariul colegului său nu atinsese încă acel prag în cadrul mecanismului etapizat de salarizare.
Din perspectiva sindicatelor, această situație ridica probleme în raport cu principiul egalității în drepturi și cu protecția socială a muncii.
Cum și-a motivat CCR hotărârea
Curtea Constituțională a avut însă o interpretare diferită.
Judecătorii au apreciat că salariații care îndeplineau ambele condiții stabilite de legislație și cei care îndeplineau doar condiția privind expunerea la riscuri profesionale nu se aflau, din punct de vedere juridic, în situații identice.
Prin urmare, existența unui tratament salarial diferit nu putea fi considerată automat o discriminare.
CCR a mai arătat că stabilirea condițiilor în care sunt acordate sporurile și alte drepturi salariale suplimentare reprezintă o atribuție a legiuitorului.
Parlamentul are o marjă de apreciere în stabilirea categoriilor de salariați care beneficiază de anumite sporuri, a cuantumului acestora și a perioadelor în care drepturile respective se acordă.
Curtea Constituțională verifică dacă normele adoptate respectă Constituția, însă nu poate modifica legea pentru a introduce noi categorii de beneficiari.
În caz contrar, judecătorii constituționali ar ajunge să exercite atribuții care aparțin puterii legislative.
Argumentul privind discriminarea nu a fost acceptat
Un alt punct important al proceselor a vizat principiul nediscriminării.
Sindicatele au considerat că situația în care doi angajați expuși acelorași riscuri profesionale primesc drepturi salariale diferite poate reprezenta o diferență nejustificată de tratament.
CCR a respins însă criticile formulate în acest sens.
În esență, Curtea a considerat că diferențele rezultate din mecanismul etapizat de salarizare nu încălcau principiul constituțional al egalității în situațiile analizate.
Judecătorii au respins și argumentele referitoare la o presupusă incompatibilitate cu normele europene privind nediscriminarea.
Modificările legislative din 2020 au fost luate în calcul
În analiza spețelor, CCR a ținut cont și de schimbările legislative intervenite ulterior perioadei la care se refereau unele dintre litigii.
Un element important îl reprezintă Legea nr. 229/2020, prin care a fost completat articolul 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
Potrivit argumentației CCR, intervenția legislativă a avut rolul de a remedia problema drepturilor salariale pentru personalul din structura Autorității Naționale Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, precum și pentru angajații unităților aflate în subordinea acesteia.
Acest aspect este esențial pentru înțelegerea efectelor actualei decizii.
Hotărârea CCR nu trebuie interpretată ca o eliminare generală a sporurilor pentru condiții periculoase și nici ca o tăiere automată a acestor drepturi pentru angajații care le primesc în prezent.
Decizia nu taie sporurile acordate în prezent
Decizia publicată în Monitorul Oficial la 26 octombrie 2026 nu introduce o nouă regulă prin care sporurile existente sunt eliminate.
De asemenea, CCR nu a stabilit prin această hotărâre o reducere generală a veniturilor angajaților din sistemul public care beneficiază în prezent de sporuri pentru condiții vătămătoare sau periculoase.
Curtea a analizat constituționalitatea unor prevederi legale și modul în care acestea au fost interpretate în litigiile referitoare la perioada de aplicare etapizată a Legii nr. 153/2017.
În urma analizei, excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin urmare, hotărârea confirmă soluția juridică potrivit căreia, în situațiile analizate și în cadrul mecanismului tranzitoriu respectiv, simpla expunere la condiții periculoase nu era suficientă pentru acordarea sporului. Trebuiau îndeplinite toate condițiile stabilite de legislația aplicabilă la momentul respectiv.
Pentru angajați, diferența este importantă: decizia CCR nu înseamnă că persoanele care beneficiază acum legal de aceste sporuri le pierd automat, ci clarifică și confirmă constituționalitatea regulilor care au fost aplicate în litigiile ajunse în fața instanțelor.
