Georgescu Dragos
Actorul Eugen Cristea trece printr-o perioadă extrem de dificilă, după ce și-a pierdut soția, actrița Cristina Deleanu, pe 15 mai 2025. La doar trei luni de la acest moment dureros, tragedia l-a lovit din nou: cățelușa lor, cea care le-a fost alături ani de zile, a murit și ea, pe 15 august, „de dorul Cristinei”, după cum mărturisește actorul.
La mai bine de trei luni de la decesul soției sale, Eugen Cristea încearcă să își refacă echilibrul emoțional, iar pentru asta a găsit refugiul în muncă. Apariția lui la petrecerea VIVA! Influencers Party 2025 a fost prima ieșire publică de după pierdere, un eveniment pe care l-a trăit cu emoție, singur, dar cu demnitate.
Ce a făcut actorul Eugen Cristea cu cenușa soției sale. Momentul neplăcut care s-a întâmplat după moartea Cristinei Deleanu
Cristina Deleanu, actriță îndrăgită și personalitate marcantă a teatrului românesc, a dorit ca, după moarte, trupul ei să fie incinerat. Eugen Cristea i-a respectat dorința și a decis să nu păstreze urna acasă, așa cum fac mulți alții, ci să lase cenușa Cristinei la crematoriu.
„Acasă nu am decât cenușa cățelușului. Urna Cristinei am lăsat-o la crematoriu. Așa am simțit că este mai bine. Mi se pare greu să conviețuiesc zilnic cu sentimentul acesta, iar dorința ei a fost clară: să fie liberă, să nu fie legată de un loc anume,” a declarat actorul, conform VIVA.
Gestul său, deși greu de înțeles pentru unii, a fost făcut din respect față de soția sa și de ultima ei dorință. Totuși, lipsa urnei din casă nu a șters durerea pierderii. Actorul recunoaște că fiecare colț al casei încă îi amintește de ea și că golul lăsat în urmă este de neînlocuit.
Un detaliu emoționant și, în același timp, aproape inexplicabil, a marcat perioada de după pierderea Cristinei Deleanu. La fix trei luni după ce actrița s-a stins din viață, cățelușa lor a murit și ea, pe 15 august.
„În urmă cu exact două săptămâni mi-a murit și cățelușa. A murit la un interval fix de trei luni. Cristina a murit pe 15 mai, iar cățelușa pe 15 august. Atât a rezistat singură, fără Cristina. Cum se spune la noi, a tânjit după ea,” a povestit, vizibil emoționat, Eugen Cristea.
Pentru actor, această întâmplare, deși dureroasă, are o semnificație aparte. Încearcă să găsească un strop de alinare în gândul că soția și cățelușa lor s-au regăsit „acolo, Sus”.
„Bucuria mea — dacă poate fi numită așa, cu ghilimelele de rigoare — este că sunt convins că s-au întâlnit și, în serile libere, Cristina o plimbă din nou, așa cum făcea mereu.”
Prima apariție publică după tragedie
La petrecerea VIVA! Influencers Party 2025, Eugen Cristea a apărut pentru prima dată singur, fără soția care l-a însoțit ani de zile la toate evenimentele mondene. Emoția a fost vizibilă, iar actorul a recunoscut că încă se simte străin în astfel de contexte.
„Lumea se uită foarte ciudat la mine și imediat își întorc privirea. Da, e ciudat, într-adevăr. Dar am venit pentru că am vrut să mă bucur de atmosferă și să onorez invitația, așa cum făceam mereu alături de Cristina,” a spus acesta.
Actorul recunoaște că a fost greu să pășească într-un loc în care altădată mergea împreună cu soția lui, însă a simțit că trebuie să facă acest pas pentru a învăța să meargă mai departe.
Refugiul în muncă: teatrul ca terapie
Pentru a face față durerii, Eugen Cristea s-a aruncat cu totul în muncă. Actorul este implicat în mai multe proiecte teatrale, iar scena a devenit pentru el un spațiu de vindecare.
„Muncesc foarte mult. Este cel mai bun lucru pentru mine acum. Faptul că am repetiții, că sunt implicat în spectacole și proiecte noi mă ajută să nu stau singur, să nu mă gândesc prea mult. Munca este alinarea mea,” a mărturisit el.
La Teatrul Național, actorul joacă într-o piesă de succes, care a ajuns deja la reprezentația cu numărul 184. Fiecare rol îl ajută să se reconecteze cu publicul, dar și cu el însuși. Prin teatru, reușește să își canalizeze emoțiile, transformându-și suferința într-o forță creativă.
Jurnalul Cristinei Deleanu: amintiri care dor
La trei luni de la moartea soției sale, Eugen Cristea a găsit jurnalul personal al Cristinei Deleanu. Actorul a mărturisit că descoperirea acestor pagini l-a răscolit profund, dar l-a și ajutat să o simtă mai aproape.
„Citeam și plângeam. Gândurile, amintirile ei… sunt tulburătoare. În acele rânduri era toată viața noastră, visele ei, dorințele, momentele frumoase și greutățile prin care am trecut împreună,” a spus acesta.
Unele fragmente din jurnal au fost făcute publice, dezvăluind o latură profundă și sensibilă a actriței, dar și legătura puternică pe care cei doi au avut-o. Citind acele rânduri, Eugen retrăiește momentele importante ale relației lor și găsește în cuvintele ei curajul de a merge mai departe.
Un parteneriat de-o viață
Eugen Cristea și Cristina Deleanu au format unul dintre cele mai longevive și frumoase cupluri din lumea artistică românească. S-au susținut reciproc pe scenă și dincolo de ea, fiind un exemplu de armonie și devotament.
Cristina era cunoscută pentru eleganța și profesionalismul ei, iar Eugen i-a fost alături în toate etapele carierei. Pierderea ei a lăsat un gol imens nu doar în viața lui, ci și în sufletele colegilor de breaslă și ale admiratorilor.
„Cristina era nu doar soția mea, ci și cea mai bună prietenă, parteneră de scenă și confidentă. Îmi lipsește în fiecare zi,” spune actorul.
Privirea celorlalți și singurătatea după pierdere
Eugen recunoaște că, deși primește sprijin din partea colegilor și prietenilor, singurătatea este uneori copleșitoare. La evenimente publice, privirile celor din jur îi reamintesc constant de absența Cristinei.
„Lumea se uită foarte ciudat la mine și apoi își întorc privirea. Încerc să înțeleg, știu că nu e din răutate, dar e greu să fii omul care poartă cu el amintirea unei pierderi atât de mari,” a explicat acesta.
Chiar și așa, actorul încearcă să se reconstruiască, să găsească sens și echilibru în mijlocul durerii.
Deși Cristina nu mai este fizic alături de el, Eugen simte că legătura lor continuă dincolo de viață. Moartea cățelușei la exact trei luni de la decesul soției a întărit pentru el sentimentul că există ceva dincolo de noi, o legătură invizibilă care nu se rupe niciodată.
„Sunt convins că, undeva, Cristina și cățelușa noastră sunt împreună și se plimbă din nou, așa cum făceau odată. Gândul acesta mă liniștește.”
