Miruna Purcel
Moartea unei persoane dragi ne aduce adesea o profundă tristețe, o stare de suferință care poate varia în intensitate și durată. Această reacție emoțională este influențată de fiecare individ în parte și de natura relației pe care a avut-o cu cel decedat. În astfel de momente, este deosebit de important ca familia persoanei decedate să cunoască și să respecte tradițiile care însoțesc trecerea în lumea de dincolo.
Pomenirea în tradiția ortodoxă
În tradiția Bisericii Ortodoxe, persoanele decedate sunt pomenite în mod special prin slujbe și rugăciuni la anumite intervale de timp după deces. Acestea includ momente precum a treia zi de la moarte, a noua zi, apoi la 40 de zile, 3, 6 și 9 luni. De asemenea, se face pomenirea la 1 an de la moartea cuiva și apoi în fiecare an până când se împlinesc 7 ani de la deces.
De ce să dăm de pomană cuiva care a plecat din această lume? Această practică are un rol semnificativ în cultura și credința ortodoxă. Persoanele decedate nu sunt considerate dispărute, ci s-au întors la Dumnezeu. Pomenirea lor este o modalitate de a menține vie amintirea lor și de a le îndruma sufletul în călătoria lor în lumea de dincolo. De asemenea, se crede că aceste slujbe de pomenire ajută la iertarea păcatelor pe care persoana decedată le-a săvârșit în timpul vieții sale.
Ce se dă de pomană
Pachetele de pomană pot varia în funcție de tradiție și regiune. Familia persoanei decedate decide câte pachete de pomană dă. De obicei, vasele date de pomană sunt 6 sau 12. Cu privire la pachetele de pomană oferite la biserică, fiecare familie poate decide câte dorește, obișnuit fiind să fie 5, 10, 20 sau chiar 40 de astfel de pachete în cazul pomenilor de 40 de zile.
La pomenile organizate la 6 săptămâni, 1 an și 7 ani de la deces, slujbe speciale sunt ținute de un preot. Alimentele pregătite sunt sfințite, iar apoi sunt date de pomană. Printre elementele necesare pentru aceste pomeni se numără coliva, vinul, prescurile, colacii, prosoapele, lumânările, paharele și farfuriile de unică folosință.
Preotul furnizează de obicei o listă cu obiectele necesare, care poate varia în funcție de tradițiile locale și familiale. Pomenirea și darea de pomană sunt practici care mențin vie amintirea celor dragi și contribuie la transmiterea valorilor și credințelor de la o generație la alta în comunitățile religioase.
