Venitul minim de incluziune (VMI) reprezintă un beneficiu de asistență socială destinat familiilor și persoanelor aflate în dificultate financiară. Programul urmărește să asigure un nivel minim de trai și să sprijine integrarea socială a beneficiarilor.
Acest mecanism a înlocuit două forme anterioare de sprijin, respectiv ajutorul social și alocația pentru susținerea familiei. Noua formulă reunește aceste componente într-un sistem unitar.
Venitul minim de incluziune este structurat pe două direcții principale. Prima este sprijinul pentru incluziune, destinat prevenirii și combaterii sărăciei. A doua componentă este sprijinul pentru familiile cu copii, menit să susțină accesul acestora la educație.
Cum se calculează venitul minim de incluziune
Valoarea ajutorului diferă în funcție de componența familiei și de nivelul veniturilor realizate. În prezent, suma maximă acordată prin componenta de sprijin pentru incluziune este de aproximativ 346 de lei pe lună pentru fiecare membru al familiei.
Pentru persoanele singure cu vârsta peste 65 de ani, care nu realizează alte venituri, cuantumul poate ajunge la 504 lei pe lună.
În cazul sprijinului pentru familiile cu copii, suma poate ajunge la aproximativ 879 de lei pentru fiecare membru al familiei, în funcție de situația concretă.
Calculul se face prin raportarea la un prag maxim stabilit de lege. Beneficiul reprezintă diferența dintre cuantumul maxim prevăzut și veniturile ajustate ale familiei sau persoanei solicitante.
Astfel, veniturile din salarii, pensii, chirii sau alte surse sunt luate în calcul pentru stabilirea eligibilității și a valorii finale acordate.
Cine poate beneficia de acest sprijin
Pot solicita venitul minim de incluziune persoanele singure sau familiile care au domiciliul ori reședința în România și care se confruntă cu o situație financiară precară.
Ajutorul nu este destinat exclusiv cetățenilor români. Pot beneficia și cetățenii străini care locuiesc legal în România, cetățenii Uniunii Europene sau ai Spațiului Economic European, precum și apatrizii care au drept de ședere și protecție legală.
Eligibilitatea este stabilită în funcție de veniturile realizate și de bunurile deținute. Autoritățile verifică situația declarată pentru a se asigura că solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Evaluarea dosarelor este realizată de serviciile publice de asistență socială din cadrul primăriilor, în colaborare cu Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială.
Cum se depune cererea pentru venitul minim de incluziune
Persoanele interesate trebuie să depună un dosar la serviciul public de asistență socială din localitatea de domiciliu sau reședință.
Dosarul trebuie să conțină:
– cererea standard pentru acordarea venitului minim de incluziune;
– acte de identitate pentru toți membrii familiei;
– documente care dovedesc veniturile realizate;
– declarații pe proprie răspundere privind veniturile și bunurile deținute;
– alte documente solicitate de autoritățile locale, în funcție de situația particulară.
După analizarea documentelor și verificarea informațiilor furnizate, autoritățile locale stabilesc dacă solicitantul este eligibil și comunică decizia privind acordarea sprijinului.
Venitul minim de incluziune reprezintă una dintre principalele măsuri de protecție socială destinate persoanelor cu venituri reduse, având rolul de a asigura un sprijin financiar de bază și de a facilita accesul la educație și servicii sociale.
Sursa foto: Arhivă






















