Saghin Sabrina
Pe 4 martie 1977, România a fost zguduită de unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istoria sa, cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter. Acest seism puternic a avut loc la ora 21:22 și a durat aproximativ 55 de secunde, timp suficient pentru a provoca distrugeri masive și a lăsa în urmă mii de victime. Bucureștiul a fost orașul cel mai grav afectat, unde s-au înregistrat cele mai multe pierderi de vieți omenești și pagube materiale considerabile.
Aproximativ 1.570 de persoane și-au pierdut viața, dintre care 1.391 doar în capitală, iar alte 11.300 au fost rănite. Pe lângă pierderile umane, aproximativ 35.000 de locuințe au fost distruse sau grav avariate, lăsând mii de familii fără adăpost. Evenimentul a marcat profund memoria colectivă a românilor, fiind un moment tragic ce a schimbat pentru totdeauna percepția asupra riscului seismic din țară.
Filmul care rula în timpul cutremurului din 1977
În seara fatidică de 4 martie, televiziunea națională difuza filmul bulgăresc „Dulce și amar” („Sladko i gorcivo”), regizat de Ilia Velcev, un film care, din păcate, a rămas în memoria colectivă prin asocierea cu tragedia ce a urmat. Cu puțin timp înainte de finalul peliculei, România a fost cuprinsă de haos, zguduită de un cutremur puternic ce a schimbat destine în doar câteva secunde. Supraviețuitorii își amintesc un zgomot puternic, asemănător unui tunet prelung, ce a precedat mișcarea seismică. Acest sunet îngrozitor a fost primul semnal al iminentului dezastru, urmat de mișcările violente ale pământului.
Cutremurul a fost resimțit în toată țara, însă efectele cele mai devastatoare s-au produs în București, unde numeroase clădiri s-au prăbușit, lăsând oameni captivi sub dărâmături. Printre clădirile mari care s-au prăbușit se numără Blocul „Nestor” de pe Calea Victoriei, Blocul „Casata”, imobile de pe strada Colonadelor și strada Wilson. Salvatorii, pompierii și voluntarii au muncit neîncetat pentru a salva cât mai multe vieți, însă, din păcate, bilanțul final a fost sumbru.
Personalități pierdute și impactul cultural al dezastrului
Cutremurul din 1977 a curmat viețile multor personalități marcante ale culturii și științei românești. Actorul Toma Caragiu, unul dintre cei mai iubiți artiști ai României, a fost prins sub dărâmăturile blocului în care locuia. Regizorul Alexandru Bocăneț, cunoscut pentru producțiile sale inovatoare de televiziune, și cântăreața Doina Badea, o voce emblematică a muzicii ușoare românești, și-au pierdut și ei viața în acea noapte fatidică. Alături de ei, numeroși oameni de cultură, scriitori, filologi și academicieni, precum Alexandru Ivasiuc, Veronica Porumbacu și Anatol E. Baconsky, au fost victime ale dezastrului.
Această pierdere imensă a lăsat un gol profund în lumea culturală românească. Cu toate acestea, amintirea acestor personalități continuă să trăiască prin operele și contribuțiile lor de neuitat. În urma tragediei, s-a resimțit o nevoie acută de măsuri mai stricte privind construcțiile și siguranța seismică. Regimul comunist a impus reglementări mai dure pentru clădirile noi, însă multe imobile rămase dinainte de 1977 continuă să fie vulnerabile și astăzi.
Cutremurul din 4 martie 1977 a fost o lecție dureroasă pentru România, subliniind necesitatea unor măsuri eficiente de prevenire și intervenție în caz de dezastre naturale. Peste decenii, amintirea acelei nopți tragice rămâne vie, iar poveștile supraviețuitorilor continuă să fie o mărturie a fragilității vieții și a importanței solidarității în momente de criză.
