Georgescu Dragos
Mulți români ajung la notar pentru o moștenire fără să știe că o singură vorbă spusă greșit în biroul notarului poate costa zeci de mii de euro, ani de procese în instanță sau chiar pierderea completă a drepturilor succesorale. Notarul are obligația legală să consemneze tot ce se declară la dezbaterea succesiunii, iar declarațiile făcute în mod nepotrivit pot fi folosite ulterior împotriva moștenitorului. Iată ce nu trebuie să spui niciodată la notar într-o procedură de moștenire și greșelile care i-au costat enorm pe mulți români.
Ce nu trebuie să spui niciodată la notar când vine vorba de moștenire. Greșeala care te poate costa enorm
Procedura succesorală în România este reglementată strict de Codul Civil și de legislația notarială, iar notarul are rolul de a constata o serie de fapte juridice esențiale pentru împărțirea moștenirii. Tot ce se declară în fața notarului se consemnează în acte oficiale, semnate de moștenitori, care au putere doveditoare în instanță. Cu alte cuvinte, ce ai spus la notar acum trei ani poate fi folosit împotriva ta într-un proces în 2026.
Mulți români ajung la notar emoționați, după pierderea unei rude apropiate, și nu realizează importanța juridică a fiecărei propoziții pe care o rostesc. Avocații și notarii cu experiență confirmă că cele mai multe procese de moștenire pleacă de la declarații nepotrivite făcute în chiar primele întâlniri la notariat. O frază aparent banală despre o sumă de bani primită de la defunct, despre o casă pe care „o folosea altcineva” sau despre relația cu ceilalți moștenitori poate deschide cutia Pandorei pentru ani de litigii.
Important de știut: notarul nu te judecă, dar nici nu te poate apăra de propriile declarații. Rolul lui este să consemneze realitatea juridică, iar dacă tu îi furnizezi informații care îți sunt defavorabile, el este obligat să le includă în procesul-verbal. De aceea, fiecare cuvânt spus la dezbaterea unei moșteniri trebuie cântărit cu mare atenție.
Greșeala numărul unu. Să declari că ai primit bani sau bunuri de la defunct în timpul vieții
Una dintre cele mai grave greșeli pe care le pot face moștenitorii la notar este să declare, fără să fie nevoie, că au primit de la defunct, în timpul vieții acestuia, sume de bani, bunuri sau alte avantaje materiale. „A, da, mama mi-a dat 20.000 de euro acum cinci ani când mi-am cumpărat apartamentul” pare o frază nevinovată. În realitate, ea declanșează automat un mecanism juridic numit raportul donațiilor.
Conform legislației române, donațiile făcute de defunct copiilor și soțului supraviețuitor pot fi „aduse la masa succesorală” și împărțite cu ceilalți moștenitori. Cu alte cuvinte, dacă mama ți-a dat 20.000 de euro acum cinci ani, iar la moartea ei mai are de împărțit alți 60.000 de euro, frații tăi pot cere ca cei 20.000 de euro pe care i-ai primit deja să fie incluși în calcul. În loc să iei o treime din 60.000 de euro, vei lua o treime din 80.000 de euro, dar din care se scad cei 20.000 deja primiți.
Sfatul specialiștilor: nu menționa niciodată din proprie inițiativă banii sau bunurile primite de la defunct în timpul vieții. Dacă ai primit donații oficiale, prin act notarial, acestea sunt deja înregistrate. Dacă ai primit bani sau bunuri în mod informal, fără acte, nu este obligația ta să declari acest lucru, dacă nimeni nu te întreabă direct.
A doua greșeală majoră, făcută adesea din modestie sau din supărare emoțională după pierderea rudei, este declarația „nu mă interesează moștenirea, lăsați-le pe surorile mele să ia tot”. Această afirmație, rostită în fața notarului, poate fi consemnată ca o renunțare la moștenire, iar renunțarea la moștenire este un act juridic ireversibil în România.
Odată ce ai renunțat la moștenire prin declarație notarială, nu te mai poți răzgândi. Chiar dacă ulterior afli că averea era mult mai mare decât credeai, chiar dacă apar bunuri ascunse sau conturi bancare necunoscute, dreptul tău este pierdut definitiv. Mai mult, renunțarea ta poate avantaja persoane care nu ar fi avut dreptul la moștenire în mod normal.
Sfatul specialiștilor: nu folosi niciodată cuvinte ca „renunț”, „nu vreau”, „nu mă interesează” în fața notarului, decât dacă ai consultat anterior un avocat și ești sigur de decizia ta. Chiar dacă vrei să cedezi partea ta unui frate sau unei surori, există metode mult mai sigure decât renunțarea pură: poți accepta moștenirea și apoi dona partea ta către cine dorești, sau poți face partaj cu condiții clare. Acestea îți păstrează drepturile și îți dau control asupra deciziei.
A treia greșeală frecventă apare în familiile complicate, unde defunctul a avut relații paralele căsătoriei oficiale, copii din afara mariajului sau parteneri de viață cu care nu a fost căsătorit legal. Mulți moștenitori, din nevoia de a fi „corecți” sau din panică, declară la notar lucruri precum „tata a mai avut o femeie cu care a stat 10 ani” sau „știu că mai are un copil din altă parte”.
Aceste declarații, deși par o demonstrație de onestitate, pot deschide drumul unor noi pretendenți la moștenire. Persoanele menționate pot folosi declarația ta ca punct de plecare pentru o acțiune în instanță prin care să își stabilească drepturile succesorale, fie ca soț de fapt (în anumite condiții foarte limitate), fie ca descendent biologic.
Sfatul specialiștilor: limitează-te strict la informațiile despre persoanele care au certificate oficiale de naștere, de căsătorie sau alte acte care le atestă calitatea de moștenitori. Dacă există îndoieli despre alte persoane care ar putea pretinde drepturi succesorale, lasă-i pe ei să facă demersurile, nu te oferi tu să le faci „o favoare” prin declarații.
Greșeala numărul patru. Să dezvălui valoarea reală a bunurilor
A patra greșeală costisitoare se referă la valoarea bunurilor incluse în masa succesorală. Mulți moștenitori, întrebați de notar despre apartamente, terenuri sau autovehicule, declară spontan valori reale ale acestor bunuri: „apartamentul valorează cam 120.000 de euro”, „terenul de la țară l-am estimat la 30.000 de euro”.
Problema este că valoarea declarată la notar are consecințe directe asupra impozitelor și taxelor succesorale, dar și asupra eventualelor partaje și plăți compensatorii între moștenitori. Cu cât valoarea declarată este mai mare, cu atât plătești mai mult la stat și cu atât poți datora mai multă bani celorlalți moștenitori dacă vrei să păstrezi un anumit bun pentru tine.
Sfatul specialiștilor: nu da niciodată valori din capul tău. Pentru bunurile imobile, există grilele notariale oficiale, care stabilesc valori minime, iar evaluările specializate, dacă sunt necesare, se fac de către evaluatori autorizați. Cere notarului să folosească aceste valori oficiale și nu te lansa în estimări personale care te pot costa enorm.
Greșeala numărul cinci. Să recunoști că un bun „a fost luat” de altcineva înaintea ta
În multe familii, după moartea unei rude, anumite bunuri „dispar” misterios înainte ca moștenitorii să se reunească la notar: bijuterii, obiecte de valoare, sume de bani din conturi sau de la saltea, mașini, mobilă veche cu valoare istorică. Atunci când notarul întreabă despre aceste bunuri, mulți moștenitori spun: „ah, alea le-a luat fratele meu încă din ziua înmormântării” sau „cred că vecina și-a luat bijuteriile mamei”.
Acest tip de declarație, fără probe concrete, te poate pune într-o situație juridică dezavantajoasă. În primul rând, poți fi acuzat de calomnie de către persoana menționată. În al doilea rând, dacă bunurile respective nu apar oficial la masa succesorală, declarația ta nu te ajută să le recuperezi, dar îți poate complica relațiile de familie pentru ani de zile.
Sfatul specialiștilor: dacă suspectezi că anumite bunuri au fost luate ilegal de cineva, nu acuza public la notar fără probe. Cere o pauză, consultă un avocat și decide o strategie juridică corectă, eventual o acțiune în instanță pentru recuperarea bunurilor sau o expertiză a apartamentului defunctului în prezența tuturor moștenitorilor.
A șasea greșeală majoră este să accepți la prima întâlnire la notar o propunere de împărțire a moștenirii făcută de ceilalți moștenitori. „Tu să iei apartamentul, eu iau casa de la țară, iar fratele nostru ia banii din bancă, ce zici?” sună rezonabil, dar de cele mai multe ori implică o evaluare nedreaptă a bunurilor.
Apartamentul poate avea o valoare reală de 100.000 de euro, casa de la țară 30.000 de euro, iar banii din bancă pot fi 80.000 de euro. Această împărțire, aparent prietenoasă, te poate dezavantaja serios dacă nu ai făcut calculele înainte. Odată semnat actul de partaj la notar, decizia este definitivă și nu mai poate fi contestată ușor.
Sfatul specialiștilor: nu accepta niciodată o variantă de partaj la prima întâlnire. Cere timp pentru a evalua bunurile, pentru a consulta un avocat sau un evaluator autorizat și pentru a verifica toate documentele. O săptămână în plus de gândire poate să îți salveze mii sau zeci de mii de euro.
Pe de altă parte, ascunderea de informații la notar este la fel de gravă ca declararea în exces. Dacă tu ești singurul care știe că defunctul avea un cont bancar într-o bancă mai puțin cunoscută, un seif, o casă în străinătate sau acțiuni la o societate, ascunderea acestor informații constituie o tentativă de fraudă succesorală.
Dacă, ulterior, ceilalți moștenitori descoperă aceste bunuri, te pot da în judecată pentru ascunderea lor și poți fi obligat să restitui sumele primite plus daune-interese. În cazuri grave, această ascundere poate atrage sancțiuni penale pentru abuz de încredere sau înșelăciune.
Sfatul specialiștilor: declară onest la notar toate bunurile despre care ai cunoștință, chiar dacă nu sunt documentate oficial. În același timp, nu inventa bunuri și nu specula despre averi pe care nu le-ai văzut cu ochii tăi.
Cum să te pregătești corect pentru întâlnirea la notar
Pentru a evita aceste greșeli, pregătirea înaintea întâlnirii la notar este esențială. În primul rând, consultă un avocat specializat în drept succesoral, măcar pentru o oră de consultanță. Costul este minimal față de banii pe care îi poți pierde printr-o declarație nepotrivită.
În al doilea rând, fă o listă cu toate informațiile pe care le ai despre averea defunctului: imobile cunoscute, conturi bancare, mașini, bunuri de valoare, dar și eventuale datorii. Pregătește documentele aferente: certificate de proprietate, extrase de cont, contracte.
În al treilea rând, stabilește din timp, împreună cu ceilalți moștenitori dacă este posibil, o strategie comună sau măcar o listă de întrebări pentru notar. Conflictele apărute la ședința de la notar sunt cele mai dificil de gestionat.
În al patrulea rând, du-te la notar însoțit, dacă este posibil, de un avocat. Prezența unui specialist te ajută să răspunzi corect la întrebări și să eviți capcanele unor formulări juridice neclare. Costul unui avocat la ședința de la notar este foarte mic față de potențialele pierderi.
Procedura succesorală în România poate fi un drum lin sau un coșmar de ani de zile, în funcție de cum te comporți la notar. Cuvintele spuse la dezbaterea succesiunii rămân scrise în acte oficiale și pot fi folosite împotriva ta mult timp după ce le-ai uitat.
Cele șapte greșeli majore prezentate mai sus, declararea donațiilor neoficiale, renunțarea pripită, dezvăluirea relațiilor neoficiale ale defunctului, supraevaluarea bunurilor, acuzațiile fără probe, acceptarea rapidă a partajului și ascunderea de bunuri, sunt cele mai frecvente cauze de procese de moștenire pierdute în România.
Sfatul final pe care îl dau notarii cu experiență este simplu: vorbește puțin, ascultă mult, întreabă întotdeauna înainte să afirmi și nu semna nimic în prima ședință dacă nu ești absolut sigur. O moștenire bine gestionată îți poate aduce stabilitate financiară pentru decenii. O moștenire prost gestionată îți poate distruge relațiile de familie și te poate lăsa cu mai puțin decât atunci când ai intrat în biroul notarului.
Pentru orice român care urmează să participe la o procedură de moștenire în 2026, mesajul este clar: pregătirea juridică, consultanța specializată și prudența la fiecare cuvânt rostit fac diferența între o moștenire câștigată și una pierdută.
