Mirela Loșniță
Creșterea semnificativă a taxelor și impozitelor locale aplicată de la începutul anului 2026 pune o presiune tot mai mare pe bugetele familiilor din România. În fața costurilor mai ridicate, mulți contribuabili au ales să amâne plata obligațiilor fiscale, sperând fie într-o eventuală relaxare a măsurilor, fie într-o prelungire a termenelor de achitare. Specialiștii avertizează însă că această strategie nu aduce beneficii reale și poate avea consecințe financiare și juridice serioase.
Ce riști dacă nu îți achiți taxele în 2026
Anul 2026 vine cu una dintre cele mai ample reforme fiscale locale din ultimii ani. Impozitele pentru locuințe și terenuri au fost majorate, fiind considerate o etapă de tranziție către impozitarea la valoarea de piață, programată pentru 2027. În același timp, taxele auto au fost recalculate, luând în considerare nu doar capacitatea cilindrică, ci și norma de poluare, ceea ce a dus la creșteri semnificative pentru multe categorii de autovehicule. Unele primării au decis, de asemenea, să majoreze tarifele pentru servicii precum utilizarea domeniului public sau colectarea deșeurilor.
Economistul Adrian Negrescu atrage atenția că neplata taxelor nu reprezintă o soluție și nu înseamnă economii pe termen lung. Lipsa încasărilor determină statul să se împrumute, iar costurile acestor împrumuturi se întorc tot către contribuabili.
„Statul are nevoie de bani pentru salarii, educație, sănătate, pentru serviciile edilitare etc – dacă noi nu plătim, soluția este să se împrumute. Și o face deja, în medie, cu 1 miliard de euro pe săptămână. Numai în luna ianuarie va împrumuta 2 mld. euro. Cine plătește împrumuturile? Tot noi, prin taxe și impozite mai mari pe termen mediu și lung. Am avertizat de ani de zile că vom ajunge în acest moment, când taxele locale o să explodeze pe fondul intereselor electorale ale politicienilor. Nu le-au majorat ani de zile, de teama că vor ramane fără voturi iar acum le-au crescut excesiv. (…) Și mai e o chestie importantă. Neplata taxelor nu ne ajută cu nimic, personal. Până pe 31 martie avem discountul de 10%. Dacă nu le plătim în 2026, apar penalitatile…”, explică economistul.
Din punct de vedere juridic, impozitele locale au același regim ca cele centrale. Neplata acestora atrage automat penalități, fără a exista un termen suplimentar de grație.
„Nu există o amânare suplimentară, un termen de grație, pentru cei care nu-și achită la termen obligațiile fiscale datorate bugetului local. Omisiunea de a plăti antrenează, complet automat, începând cu ziua următoare scadenței, un regim sancționatoriu pecuniar, a cărui consecință principală este acumularea de majorări de întârziere. Nivelul acestor majorări este de 1% din cuantumul obligațiilor fiscale neachitate, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună de întârziere și până la plata completă. Însă, pentru a-și recupera datoriile în mod efectiv, sunt instituite prin lege și anumite instrumente de coerciție activă. Astfel, organul fiscal local are dreptul de a trece la executarea silită a creanței datorate. Autoritatea va emite și comunica decizia de impunere și somația către contribuabil, oferindu-i acestuia posibilitatea de a-și achita voluntar datoria în termen de 15 zile”, relatează avocatul Răzvan Vlădulescu.
Se poate ajunge inclusiv la executarea silită
În cazul în care datoriile nu sunt achitate nici după somație, autoritățile pot trece la poprirea conturilor bancare sau a veniturilor. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente, se poate ajunge la executarea silită a bunurilor mobile și imobile.
„Într-o primă etapă, autoritatea fiscală va proceda la poprirea conturilor bancare și a veniturilor debitorului, iar în situația în care aceste măsuri nu permit recuperarea creanței, din cauza lipsei disponibilului bănesc, se va trece la etapa următoare, constând în executarea silită a bunurilor mobile și a bunurilor imobile ale contribuabilului”, adaugă specialistul.
Executarea silită a locuinței familiale este tratată diferit, fiind considerată o soluție de ultimă instanță.
„Executarea silită asupra locuinței familiale nu poate fi tratată ca o procedură obișnuită de urmărire imobiliară, întrucât, potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza Kusionova), aceasta presupune o ingerință gravă în dreptul fundamental la respectarea domiciliului și a vieții de familie. În consecință, autoritățile și instanțele sunt obligate să verifice proporționalitatea măsurii, să asigure posibilitatea suspendării executării și să acorde o protecție efectivă locuinței familiale, chiar și în detrimentul principiului răspunderii nelimitate pentru datorii, inclusiv cele de ordin fiscal. Prin urmare, în lumina acestei soluții obligatorii pentru autoritățile din România, urmărirea silită a locuinței familiale ar trebui sa fie o rezolvare de ultim resort”, continuă avocatul.
În ceea ce privește prescripția datoriilor fiscale, termenul general este de cinci ani, calculat de la 1 ianuarie al anului următor celui în care a apărut obligația de plată. Prescripția poate fi însă suspendată în anumite situații, precum inspecțiile fiscale, sustragerea de la control sau sesizarea organelor penale, ceea ce prelungește perioada în care statul poate recupera datoriile.
„De exemplu, dacă la data de 4 aprilie 2018 apare datoria, prescriptia începe să curgă din 01.01.2019 și se împlinește în 01.01.2024. Datoriile din 2021 au termenul de prescripție care curge de la 01.01.2022 și se împlinește la 01.01.2027. Dacă se solicită executarea silită după această dată (01.01.2024 / 01.01.2027 n.r.), se va putea invoca prescripția, în termen de 45 de zile, pe calea contestației la executare și se va putea obține astfel anularea deciziei de impunere”, explică Răzvan Vlădulescu.
