Roxana
Înălțarea Domnului este mai mult decât o sărbătoare a gloriei cerești a Mântuitorului. Este, în același timp, o zi dedicată profund celor trecuți la cele veșnice. În 2025, pe 29 mai, ortodocșii marchează nu doar momentul în care Hristos Se înalță la cer, ci și o comemorare a eroilor și a celor adormiți. În această zi, pomenirea celor plecați este încărcată de o emoție aparte. Se spune că sufletele urcă mai ușor spre lumină, iar rugăciunile celor vii capătă o putere sporită.
De ce se face pomenire pentru cei adormiți la Înălțarea Domnului
Tradiția ortodoxă a consacrat ziua de Înălțare drept ziua pomenirii eroilor neamului, dar și o zi în care toți cei adormiți pot fi pomeniți cu fapte bune, rugăciuni și milostenie. Motivul este profund simbolic: după ce Iisus Hristos S-a înălțat la cer, porțile raiului au fost deschise, iar harul Său a coborât peste lume. Credința spune că sufletele celor adormiți pot primi iertare și alinare dacă sunt pomeniți în această zi, mai ales dacă faptele bune sunt făcute în numele lor.
În multe zone ale țării, această zi este văzută ca o punte între cele două lumi: cei vii și cei morți comunică simbolic prin gesturi ritualice, prin rugăciuni și prin ofrande. Este o zi în care cerurile sunt „deschise”, iar milostenia poate urca împreună cu rugăciunea, purtând numele celor dragi spre lumină.
Rugăciuni care se rostesc pentru sufletele celor adormiți
Rugăciunea este, în tradiția ortodoxă, cea mai profundă formă de legătură cu cei adormiți. Se spune că, în ziua Înălțării, rugăciunile pentru morți au o intensitate aparte, deoarece urmează modelul ridicării Mântuitorului la cer. Una dintre cele mai rostite rugăciuni în această zi este rugăciunea pentru odihna sufletelor:
„Odihnește, Doamne, sufletele adormiților robilor Tăi, în loc luminat, în loc cu verdeață, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea și suspinarea. Și orice greșeală au săvârșit ei cu cuvântul, cu lucrul sau cu gândul, ca un Dumnezeu bun și iubitor de oameni, iartă-le lor. Că nu este om care să fie viu și să nu greșească. Numai Tu singur ești fără de păcat. Tu ești Învierea și Viața și Odihna robilor Tăi adormiți, Hristoase Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul și Bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Această rugăciune poate fi spusă dimineața, după ce se aprinde o lumânare la icoană sau la mormântul celor dragi, dar și în timpul slujbei din biserică. Este bine ca în ziua Înălțării Domnului să fie rostit și Psalmul 50, cunoscut drept psalmul pocăinței.
Ce trebuie să duci la biserică pentru pomenirea morților
În ziua Înălțării, credincioșii merg la biserică cu „pachete de pomană” pentru sufletele celor adormiți. Aceste pachete conțin, de regulă, colivă, colaci, vin roșu, fructe de sezon (cireșe, mere, nuci), ouă roșii și lumânări. În unele regiuni se adaugă și mâncăruri gătite: sarmale, orez cu lapte, prăjituri de casă sau cozonac.
Pachetele se dau de pomană după slujba de pomenire, însoțite de formula: „Pentru sufletul adormitului rob al lui Dumnezeu…” sau „Pentru cei plecați dintre noi, întru pomenire veșnică.” Este important ca darul să fie făcut cu suflet deschis, cu bucurie și fără așteptări materiale. În unele sate, bătrânii spun că „pomana dată cu mâhnire nu ajunge unde trebuie”.
Tot în această zi, se pot lăsa pachete și la porțile bisericilor pentru cei săraci sau nevoiași, cu rugămintea ca aceștia să se roage, la rândul lor, pentru sufletele celor pomeniți.
Obiceiuri din popor pentru pomenirea celor adormiți
În multe zone din România, obiceiurile de Înălțare includ practici străvechi, cu profunde semnificații spirituale. În Oltenia, de exemplu, femeile merg la cimitir de la primele ore ale dimineții, curăță mormintele și aprind lumânări la fiecare cruce. În Moldova, bătrânele duc la biserică câte o prescură împreună cu o cană de vin și o lumânare, toate învelite într-un ștergar cusut manual, pe care îl dau apoi de pomană.
În Maramureș se păstrează încă obiceiul de a pune pe mormântul celui adormit o cunună de flori de leac (busuioc, pelin, sunătoare), considerată simbol al purificării și al urcușului spiritual. Se spune că sufletul celui pomenit își ia rămas bun de la pământ și urcă mai ușor spre ceruri dacă este pomenit cu inima curată.
Un alt obicei este cel al însemnării caselor cu leuștean și frunze de nuc. Acestea sunt sfințite în biserică și se așază la intrare, în memoria celor plecați, pentru a alunga răul și a păstra casa „sub aripa” celor adormiți.
Ce nu trebuie să faci pentru morți de Înălțarea Domnului
Deși este o zi dedicată pomenirii, există câteva interdicții importante pe care credincioșii le respectă. Nu se spală haine, nu se coase și nu se lucrează pământul. Orice muncă fizică este considerată necuviincioasă, deoarece sufletul trebuie să fie liber pentru rugăciune și pomenire.
Nu se aruncă mâncarea rămasă de la pomană, ci se oferă altor persoane sau se păstrează cu respect. Orice gest de risipă sau lipsă de recunoștință față de cele oferite în memoria celor adormiți este văzut ca un afront adus sufletului pomenit.
Nu se ignoră pomenirea – chiar și o simplă rugăciune spusă în taină, cu o lumânare aprinsă, poate conta mai mult decât o masă bogată dată fără credință. În multe familii, se face măcar o rugăciune comună și se rostește numele celor plecați, ca semn de iubire și recunoștință.
Nu este bine să vorbești urât sau să porți ură în suflet. Se spune că resentimentele și ranchiuna „împiedică” sufletele celor adormiți să se înalțe, pentru că legătura lor cu cei vii rămâne una încărcată de suferință.
