Georgescu Dragos
Pierderea unei persoane apropiate aduce nu doar durere, ci și numeroase întrebări pentru familia rămasă. Printre cele mai frecvente se numără cele legate de pomenirile care se fac după înmormântare: când trebuie organizate, ce se duce la biserică și, mai ales, ce se dă de pomană la 3, 9 și 40 de zile.
Ce se dă de pomană la 3, 9 și 40 de zile după înmormântare. Cum diferă pomenirile
În tradiția ortodoxă, aceste momente sunt cunoscute drept soroace de pomenire. Ele nu sunt însă identice și au semnificații diferite. De asemenea, multe dintre obiceiurile respectate astăzi în diferite regiuni ale României țin mai degrabă de tradiția locală decât de o obligație religioasă.
De aceea, familiile nu ar trebui să transforme pomenirea într-o povară financiară. Nu cantitatea de mâncare, numărul pachetelor sau valoarea obiectelor împărțite reprezintă centrul pomenirii, ci rugăciunea și milostenia făcută în memoria celui plecat.
De ce se fac pomeniri la 3, 9 și 40 de zile
Biserica Ortodoxă păstrează mai multe momente de pomenire după trecerea unei persoane la cele veșnice.
Primele sunt la 3, 9 și 40 de zile. Ulterior, pomenirile continuă, potrivit tradiției bisericești, la trei, șase, nouă și douăsprezece luni, apoi anual, până la șapte ani.
Fiecare dintre primele trei momente are o anumită semnificație.
Pomenirea din ziua a treia este legată de Sfânta Treime și amintește, totodată, de Învierea lui Hristos a treia zi.
În practica obișnuită, această pomenire poate coincide chiar cu ziua înmormântării, dacă aceasta are loc în a treia zi de la trecerea la cele veșnice.
Pomenirea din ziua a noua este pusă în legătură cu cele nouă cete îngerești. În tradiția bisericească, credincioșii se roagă pentru ca sufletul celui plecat să fie primit în comuniunea cerească.
Ziua a noua amintește și de ceasul al nouălea, asociat în tradiția creștină cu momentul morții Mântuitorului pe Cruce.
Pomenirea de 40 de zile are o importanță aparte. Numărul 40 este legat de Înălțarea Domnului, petrecută la 40 de zile după Înviere.
În tradiția duhovnicească ortodoxă, acest moment este asociat și cu judecata particulară a sufletului. Din acest motiv, rugăciunea Bisericii pentru cel plecat ocupă un loc central la sorocul de 40 de zile.
Dincolo de explicațiile teologice, pentru familie aceste momente reprezintă și ocazii de rugăciune, aducere aminte și milostenie.
Ce se dă de pomană la 3 zile
Prima pomenire poate avea loc chiar odată cu înmormântarea, în funcție de ziua în care aceasta este săvârșită.
În centrul rânduielii se află slujba și rugăciunea pentru cel plecat.
În mod tradițional, familia pregătește colivă, colac și vin. Acestea sunt aduse pentru slujba de pomenire și binecuvântate.
Coliva are o semnificație aparte în tradiția ortodoxă. Grâul amintește de cuvintele din Evanghelie despre bobul de grâu care, pentru a aduce roadă, trebuie să cadă în pământ. Astfel, coliva a devenit unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale credinței în înviere.
Pe lângă acestea, familia poate pregăti și alimente care sunt ulterior oferite de pomană.
Pachetele pot conține, de exemplu, pâine sau colac, fructe, alimente gătite ori alte produse folositoare.
În unele zone se pregătesc farfurii complete cu mâncare. În altele, familia oferă pachete mai simple.
Nu există însă o regulă bisericească potrivit căreia un anumit fel de mâncare trebuie obligatoriu să se regăsească în fiecare pachet.
Mai important este sensul gestului.
Pomana este o formă de milostenie făcută în memoria celui plecat.
De aceea, alimentele pot fi oferite rudelor, vecinilor și celor care participă la slujbă, dar este cu atât mai potrivit ca o parte să ajungă la oameni care au cu adevărat nevoie de ajutor.
Familia poate oferi hrană unei persoane nevoiașe, poate ajuta o familie aflată într-o situație dificilă sau poate face o donație către un așezământ social.
În unele regiuni ale țării există obiceiul de a împărți și prosoape, căni, farfurii sau alte obiecte.
Acestea sunt însă tradiții locale.
Nu trebuie confundate cu o obligație religioasă.
Familia nu trebuie să se împrumute sau să facă cheltuieli exagerate pentru a respecta o listă transmisă din generație în generație.
Ce se dă de pomană la 9 zile
Următorul soroc important este pomenirea de nouă zile.
Și aici, elementul central rămâne rugăciunea.
Familia poate discuta din timp cu preotul parohiei pentru a afla cum se organizează pomenirea și ce trebuie adus la biserică.
De regulă, se pregătesc din nou colivă, colac și vin.
În funcție de posibilități, acestea pot fi însoțite de alimente sau de o masă de pomenire.
Pachetele oferite de pomană pot conține mâncare gătită sau produse care pot fi consumate ușor.
Nu este obligatoriu ca pomana de nouă zile să fie mai mare decât cea făcută după înmormântare.
La fel, nu există o regulă generală care să impună un anumit număr de pachete.
În unele familii se pregătesc 9 pachete tocmai pentru că este pomenirea de nouă zile.
În alte zone se împart mai multe.
Această asociere a numărului pachetelor cu numărul zilelor ține însă în mare parte de obiceiul local și nu trebuie privită ca o condiție fără de care pomenirea nu ar fi valabilă.
Un pachet poate conține un fel principal, pâine sau colac, fructe și ceva dulce.
Dacă pomenirea cade într-o perioadă de post, familia trebuie să țină cont și de acest lucru atunci când pregătește alimentele.
Cel mai simplu este ca detaliile să fie stabilite împreună cu preotul.
Există și familii care aleg să ofere obiecte de uz casnic.
Pot fi căni, farfurii, prosoape sau haine.
Din nou, acestea nu reprezintă centrul pomenirii.
O farfurie sau o cană oferită unei persoane care nu are nevoie de ea nu capătă automat o valoare mai mare decât o masă oferită unui om care nu își permite să cumpere mâncare.
Sensul pomenii este milostenia.
Tocmai de aceea, Biserica pune accent pe ajutorul concret oferit celui aflat în nevoie.
Ce se dă de pomană la 40 de zile
Pomenirea de 40 de zile este una dintre cele mai cunoscute și importante pomeniri de după înmormântare.
În popor i se mai spune și „sorocul de șase săptămâni”, chiar dacă familia trebuie să stabilească data corectă împreună cu preotul.
În tradiția ortodoxă, cele 40 de zile au o semnificație religioasă puternică, fiind legate de Înălțarea Domnului.
De aceea, familia acordă de obicei o atenție mai mare acestui parastas.
Se pregătesc colivă, colaci și vin pentru slujba de pomenire.
Familia poate aduce și lumânări.
După slujbă, se poate organiza o masă de pomenire sau pot fi împărțite pachete.
La 40 de zile, în multe regiuni din România există obiceiul ca pomana să fie mai consistentă.
Se pot împărți alimente, haine sau diferite obiecte folositoare.
Unele familii pregătesc vase cu mâncare, tacâmuri, căni, prosoape sau alte lucruri de uz curent.
În anumite zone există obiceiul ca acestea să fie oferite unei persoane apropiate sau unui om nevoiaș.
Însă nici aici nu există o listă universală care trebuie respectată de fiecare familie.
Molitfelnicul și izvoarele bisericești amintesc drept milostenie lucruri precum coliva, colacii, vinul, fructele, mâncarea, lumânările și chiar obiectele de îmbrăcăminte.
Ideea esențială este ca lucrurile oferite să fie folositoare.
Dacă familia are posibilitatea, poate pregăti o masă.
Aceasta nu trebuie să fie însă un ospăț extravagant.
Pomana nu este o demonstrație a situației materiale a familiei și nici o competiție între rude.
În locul unor cheltuieli foarte mari pentru produse care riscă să fie irosite, familia poate alege să ajute oameni care au nevoie de hrană, haine sau alte lucruri esențiale.
O astfel de faptă păstrează tocmai sensul milosteniei.
Cum diferă cele trei pomeniri
Diferența dintre pomenirile de la 3, 9 și 40 de zile nu constă în primul rând în cantitatea de mâncare oferită.
Semnificația religioasă a fiecărui moment este cea care le deosebește.
Ziua a treia este legată de Sfânta Treime și de Învierea lui Hristos a treia zi.
Ziua a noua amintește de cele nouă cete îngerești și de ceasul al nouălea.
Ziua a 40-a este legată de Înălțarea Domnului și are o semnificație deosebită în tradiția ortodoxă privind drumul sufletului după trecerea la cele veșnice.
Din punct de vedere practic, pomenirea de 40 de zile tinde să fie mai amplă în tradiția românească.
Atunci sunt chemate adesea mai multe rude, se organizează o masă și se împart mai multe lucruri.
Acest lucru nu înseamnă însă că o familie cu posibilități financiare reduse trebuie să facă același lucru.
O pomenire simplă, făcută cu rugăciune și milostenie sinceră, nu este mai puțin importantă pentru că nu include zeci de pachete.
Există și diferențe considerabile de la o regiune la alta.
În Moldova pot fi întâlnite anumite obiceiuri care nu există în Transilvania. În Oltenia sau Muntenia pot exista alte tradiții privind vasele, prosoapele ori mâncărurile împărțite.
De aceea apar deseori contradicții între rude.
O persoană spune că trebuie împărțite șase căni, alta că trebuie nouă farfurii, iar altcineva susține că un anumit obiect nu trebuie să lipsească.
Multe dintre aceste reguli sunt tradiții locale și nu fac parte din rânduiala obligatorie a Bisericii.
Înaintea fiecărui parastas, cea mai sigură variantă este ca familia să vorbească direct cu preotul parohiei în care va avea loc pomenirea.
Astfel poate afla ce trebuie pregătit pentru slujbă și poate evita cheltuielile făcute doar din teama că „așa se spune”.
Pomenirea nu se măsoară în numărul farfuriilor, cănilor, prosoapelor sau pachetelor împărțite.
În centrul ei se află rugăciunea pentru cel plecat și milostenia făcută în numele lui.
Iar aceasta poate însemna o farfurie cu mâncare oferită unui om flămând, haine date unei familii nevoiașe sau orice ajutor concret oferit cuiva care are nevoie.
După primele 40 de zile, pomenirile nu se încheie. Tradiția ortodoxă prevede alte soroace la trei, șase, nouă și douăsprezece luni, apoi pomeniri anuale până la șapte ani.
Pentru familie, ele rămân momente în care durerea se întâlnește cu amintirea, rugăciunea și dorința de a face un bine în numele celui care nu mai este alături de cei dragi.
