Georgescu Dragos
Seara de Sfânta Cuvioasă Parascheva, sărbătorită în fiecare an pe 14 octombrie, este pentru mulți credincioși un moment de liniște, rugăciune și apropiere de familie. Dincolo de participarea la slujbe și de rugăciunile adresate Cuvioasei, în diferite zone ale țării s-au păstrat și numeroase obiceiuri populare. Se spune că în această seară este bine să existe în casă câteva lucruri simple, asociate cu credința, hrana și grija față de cei din jur. Unele au o semnificație creștină clară, în timp ce altele aparțin tradiției populare și nu trebuie confundate cu învățătura Bisericii.
Ce se spune că este bine să ai în casă în seara de Sfânta Parascheva. Tradiția păstrată de generații
Sfânta Cuvioasă Parascheva este una dintre cele mai iubite sfinte de către credincioșii ortodocși din România.
În fiecare an, în jurul datei de 14 octombrie, Iașul devine unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din țară.
Mii de oameni vin să se închine la racla cu moaștele Cuvioasei și să se roage pentru sănătate, familie și ajutor în momentele dificile.
Pentru cei care nu pot ajunge la Iași, ziua poate fi marcată și acasă prin rugăciune și prin gesturi simple de milostenie.
Iar seara de 14 octombrie are, în tradiția multor familii, o atmosferă aparte.
Icoana și candela, în centrul serii de Sfânta Parascheva
Dacă există un lucru firesc într-o casă creștină în această zi, acela este icoana.
Cei care au o icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva o pot așeza în locul destinat rugăciunii, alături de celelalte icoane.
Nu există însă o regulă bisericească potrivit căreia fiecare familie ar fi obligată să cumpere o icoană special pentru această sărbătoare.
Importantă este rugăciunea, nu valoarea sau dimensiunea obiectului.
În seara zilei de 14 octombrie, credincioșii pot aprinde candela sau o lumânare în timpul rugăciunii, cu respectarea măsurilor de siguranță.
Lumina are o semnificație profundă în creștinism.
Nu este un obiect magic și nu garantează noroc, bani sau împlinirea automată a unei dorințe.
Lumânarea aprinsă în timpul rugăciunii este un simbol al credinței și al apropierii de Dumnezeu.
În multe familii, acest obicei a fost transmis de la bunici la copii și nepoți.
Seara, după ce treburile zilei se încheiau, oamenii se adunau pentru câteva minute de rugăciune.
Unii citeau rugăciuni dedicate Cuvioasei Parascheva.
Alții spuneau pur și simplu rugăciunile cunoscute.
În anumite case erau pomeniți cei bolnavi, copiii plecați departe sau membrii familiei care treceau printr-o perioadă dificilă.
Aceasta este, de fapt, una dintre cele mai frumoase modalități de a încheia ziua de sărbătoare.
Nu este nevoie de ritualuri complicate.
O icoană, câteva minute de liniște și o rugăciune spusă sincer sunt suficiente pentru cine dorește să marcheze seara într-un mod religios.
Există și credințe populare potrivit cărora candela ar trebui să rămână aprinsă întreaga noapte.
Acest lucru nu reprezintă însă o obligație religioasă.
În plus, din motive evidente de siguranță, nicio lumânare sau candelă cu flacără deschisă nu trebuie lăsată nesupravegheată.
Pâinea pe masă, simbol al hranei și al belșugului
Un alt element prezent în numeroase tradiții românești este pâinea.
Pâinea are o semnificație puternică atât în cultura tradițională, cât și în creștinism.
În lumea satului românesc, pâinea era privită cu respect.
Nu era aruncată cu ușurință, iar risipa era condamnată.
De aici provin și numeroase credințe populare legate de păstrarea pâinii în casă în zilele importante.
În unele familii se considera că masa nu trebuie să rămână complet goală în seara unei mari sărbători.
Pâinea simboliza hrana familiei și speranța că gospodăria nu va duce lipsă de cele necesare.
Aceste obiceiuri trebuie însă înțelese în contextul lor popular.
Nu există o învățătură ortodoxă potrivit căreia o bucată de pâine lăsată pe masă în seara Sfintei Parascheva ar aduce automat belșug.
Mult mai apropiat de sensul creștin al sărbătorii este gestul de a împărți hrană.
Cuvioasa Parascheva este asociată în tradiția creștină cu smerenia, credința și renunțarea la bunurile materiale.
Viața ei este prezentată drept una dedicată rugăciunii și ajutorării celor aflați în nevoie.
Din această perspectivă, dacă există hrană în casă, un gest cu adevărat potrivit este ca o parte să ajungă la cineva care are nevoie.
Poate fi un vecin în vârstă.
Poate fi o familie aflată într-o situație dificilă.
Poate fi un om singur.
Nu valoarea darului contează.
O pâine, câteva alimente sau o masă oferită cuiva pot avea o semnificație mai profundă decât orice superstiție legată de prosperitate.
În multe zone ale țării, pomenile și împărțirea alimentelor au fost asociate de-a lungul timpului cu marile sărbători.
Gestul de a oferi hrană reprezintă și o formă de solidaritate.
Iar pentru generațiile mai vechi, aceasta era una dintre modalitățile prin care comunitatea avea grijă de membrii ei vulnerabili.
Apa și busuiocul apar în numeroase obiceiuri populare
În poveștile și obiceiurile transmise din generație în generație apar frecvent apa și busuiocul.
Busuiocul are un loc cunoscut în tradiția religioasă românească.
Este folosit în cadrul anumitor slujbe, inclusiv atunci când preotul stropește credincioșii cu apă sfințită.
De aici au apărut, în cultura populară, numeroase credințe legate de păstrarea busuiocului în casă.
Unele familii păstrează busuioc primit de la biserică lângă icoane.
La fel, în multe case se păstrează agheasmă.
Aceste lucruri nu trebuie însă transformate în talismane.
În credința creștină, obiectele binecuvântate nu funcționează ca niște amulete care produc noroc independent de credință și rugăciune.
În jurul sărbătorii Sfintei Parascheva au circulat și diferite superstiții populare.
Unele vorbesc despre apă lăsată peste noapte lângă icoană.
Altele atribuie busuiocului puterea de a atrage norocul sau de a îndepărta automat necazurile.
Aceste afirmații nu trebuie prezentate drept reguli ale Bisericii.
Ele aparțin folclorului și diferă de la o regiune la alta.
Pentru credincioși, agheasma păstrată în casă are un sens religios precis și trebuie tratată cu respect.
Nu este nevoie să fie combinată cu ritualuri inventate.
Același lucru este valabil pentru busuiocul primit de la biserică.
În seara de Sfânta Parascheva, oamenii care doresc pot folosi acest moment pentru rugăciune și pentru a-și îndrepta gândurile către lucrurile cu adevărat importante.
Sănătatea.
Familia.
Iertarea.
Pacea.
Ajutorarea unui om aflat în nevoie.
Acestea sunt mult mai apropiate de sensul sărbătorii decât promisiunile despre noroc instantaneu.
Ce se spune despre bani și portofel în seara de 14 octombrie
Există și numeroase superstiții legate de bani.
În tradiția populară românească, marile sărbători au acumulat în timp credințe despre prosperitate și gospodărie.
De aici apar afirmații precum aceea că nu ar trebui să rămâi fără niciun ban în casă într-o zi importantă.
Alte variante spun că nu este bine să împrumuți bani seara sau că portofelul nu trebuie lăsat complet gol.
Astfel de credințe pot fi interesante din perspectivă folclorică.
Ele nu reprezintă însă învățături religioase.
Nu există o regulă creștină care spune că păstrarea unei bancnote în portofel în seara de Sfânta Parascheva va aduce prosperitate financiară.
La fel, nu există o sumă „norocoasă” recomandată de Biserică.
Dacă vorbim strict despre tradiția populară, ideea unui portofel în care se păstrează bani simbolizează dorința de continuitate și stabilitate a gospodăriei.
Pentru oamenii de altădată, siguranța materială era o preocupare permanentă.
Recolta, animalele și proviziile familiei puteau decide dacă iarna urma să fie una ușoară sau foarte grea.
Nu este surprinzător că în jurul sărbătorilor de toamnă au apărut numeroase obiceiuri legate de belșug.
Sfânta Parascheva este sărbătorită la mijlocul lunii octombrie, într-o perioadă care, în lumea satului, marca apropierea sezonului rece.
Oamenii făceau provizii.
Pregăteau gospodăria.
Evaluau recolta.
Se gândeau la lunile de iarnă.
Astfel pot fi explicate multe dintre credințele populare legate de hrană și prosperitate.
Pentru omul modern, poate exista însă o interpretare mult mai practică.
În loc să păstreze o bancnotă drept talisman, poate folosi această zi pentru a ajuta pe cineva.
Un gest de generozitate este mult mai apropiat de mesajul creștin asociat vieții Cuvioasei Parascheva.
Cel mai important lucru de avut în casă nu poate fi cumpărat
Dincolo de icoane, lumânări, pâine, busuioc sau alte lucruri întâlnite în tradițiile populare, sensul serii de Sfânta Parascheva nu stă într-un obiect.
Pentru credincioși, centrul sărbătorii este rugăciunea.
Sfânta Cuvioasă Parascheva este cinstită pentru viața sa de credință, smerenie și renunțare.
Potrivit tradiției creștine, încă din tinerețe a fost impresionată de chemarea Evangheliei către milostenie.
Și-a împărțit bunurile celor săraci și a ales o viață dedicată credinței.
Tocmai de aceea, transformarea zilei sale într-o colecție de superstiții despre bani ar pierde esența sărbătorii.
În seara de 14 octombrie, credincioșii pot face ceva mult mai simplu.
Pot opri pentru câteva minute televizorul și telefonul.
Pot aprinde candela în siguranță.
Pot sta în fața icoanei.
Pot rosti o rugăciune.
Pot mulțumi pentru lucrurile bune din viața lor.
Și se pot ruga pentru oamenii care trec prin momente grele.
Este și un moment potrivit pentru împăcare.
Dacă există o ceartă în familie, ziua poate fi un prilej pentru primul pas.
Dacă cineva apropiat este singur, un telefon poate însemna enorm.
Dacă un vecin are nevoie de ajutor, o sacoșă cu alimente poate valora mai mult decât orice ritual.
Iar dacă în casă există copii, părinții le pot explica cine a fost Cuvioasa Parascheva și de ce este cinstită.
Astfel se păstrează cu adevărat o tradiție de generații.
Nu prin frică.
Nu prin amenințarea că „se întâmplă ceva rău” dacă lipsește un anumit obiect.
Ci prin transmiterea credinței și a generozității.
În cultura populară, oamenii au încercat mereu să găsească semne și simboluri.
Este firesc ca unele dintre ele să fi supraviețuit până astăzi.
Pâinea a rămas simbolul hranei.
Lumina, simbol al speranței.
Apa, simbol al curățirii.
Busuiocul, un element familiar practicilor religioase și tradiției românești.
Dar niciunul dintre aceste lucruri nu trebuie privit ca un obiect magic.
Pentru cine dorește să respecte seara de Sfânta Parascheva într-un mod apropiat de credința ortodoxă, lucrurile sunt mult mai simple.
O casă în care există o icoană nu devine automat o casă fără probleme.
Un portofel în care rămâne o bancnotă nu garantează bani.
O pâine lăsată pe masă nu promite bogăție.
În schimb, rugăciunea, cumpătarea și ajutorul oferit celuilalt sunt gesturi care au un sens real în contextul acestei sărbători.
De aceea, dacă ar fi să alegem un singur lucru despre care putem spune că este bine să existe în casă în seara de Sfânta Parascheva, acesta nu ar fi neapărat un obiect.
Ar fi liniștea dintre oameni.
O familie care se așază pentru câteva minute împreună.
O rugăciune spusă pentru cei bolnavi.
O masă la care nimeni nu este uitat.
O lumânare aprinsă în timpul rugăciunii.
Și, poate, o porție de mâncare pregătită pentru cineva care nu are.
În felul acesta, tradiția transmisă de generații capătă un sens mai profund.
Seara de 14 octombrie nu trebuie să fie despre teama de a încălca o superstiție.
Poate fi despre recunoștință, familie și grijă față de celălalt.
Iar acestea sunt lucruri care nu trebuie puse deoparte odată ce ziua Sfintei Parascheva s-a încheiat.
