Redactia.ro
Home » Stil de viață » Inedit » Cele mai sadice metode de tortură din istorie. La ce chinuri groaznice erau supuși oamenii din Evul Mediu

Cele mai sadice metode de tortură din istorie. La ce chinuri groaznice erau supuși oamenii din Evul Mediu

Epoca Medievală a fost una dintre cele mai violente perioade ale istoriei omenirii. Însă, în istorie au existat o mulțime de factori care au dezvoltat dorința anticilor de a-și tortura semenii, printre aceștia regăsindu-se moștenirea greco-romană, deloc empatică la durerile condamnaților, armele folosite în războaie și cruciadele.

Între turnirurile cavalerești și manifestările câmpenești, execuțiile și torturile publice reprezentau picanteriile acelor vremuri. Iată câteva dintre ele:

Taurul Sicilian / Taurul de bronz

Taurul Sicilian a fost inventat în Grecia Antică și constă într-un taur făcut din metal care avea o portiță în partea laterală sau dorsală. Acesta era folosit atât ca instrument de tortură cât și ca metodă de execuție. Condamnații erau băgați în interiorul taurului, iar dedesubtul acestuia se făcea un foc. Metalul se încingea, iar condamnatul din interiorul său era prăjit de viu. Taurul era prevăzut cu niște orificii în dreptul nărilor pe care ieșeau un miros de carne arsă.

Tubul crocodilului

Acest instrument de tortură a fost numit tubul crocodilului datorită reluărilor metalice care stăteau de jur împrejurul gâtului, imobilizând victima. Sun tub se aprindea un foc, iar în scurt timp dacă cel torturat nu spunea informațiile necesare, se zbătea involuntar din cauza căldurii și murea înțepat, respectiv ars de viu.

Patul de tortură

Acest pat de tortură era foarte popular în Evul Mediu. El avea de regulă o serie de tamburi și scripeți care întindeau sforile ce țineau victima legată de mâini și de picioare. Întinderea se realiza la maxim până când articulațiile cedau în cazul în care cel torturat nu oferea informațiile necesare.

Gheara pisicii

Gheara pisicii era un instrument de tortură ce consta într-un mâner lung care avea la capăt țepi de metal, curbați astfel încât semănau cu ghearele unei pisici. Instrumentul era folosit la jupuirea pielii și a cărnii de pe os, din oricare parte a corpului. Victima era dezbrăcată și legată de un stâlp sau un suport pentru a nu scăpa de tortură, după ce începea procesul de mutilare în sine. În general era smulsă mai întâi pielea de pe extremități, ca victima să sufere mai mult, după care urmau pieptul, gâtul, spatele și fața.

Jupuirea

Victimele erau dezbrăcate, legate și întinse pe o masă, iar cei care se ocupau de tortură le jupuiau pielea cu ajutorul unui cuțit de dimensiuni reduse. Ca și în cazul ghearei de pisică, procesul începea cu pielea de pe extremități, însă în anumite cazuri se începea și cu fața, continuând în partea de jos a corpului, deși majoritatea celor torturați mureau înainte să le fie jupuită pielea de la brâu în jos.

Scaunul spaniol

Cea mai cunoscută variantă a acestui instrument de tortură este scaunul care este căptușiți cu țepi de metal. Victima era legată de mâini, iar carnea îi era străpunsă de țepi, ocazional fiind împinsă de cei care se ocupau de întregul proces. Celui torturat i se adăugau greutăți, pentru a intra mai mult în vârfurile ascuțite, sau i se punea cărbuni încinși dedesubt, asta pentru că unele modele de scaune aveau și găuri prin care trecea cu ușurință focul.

Sfarmă capete

Capul victimei era prins în aparat, iar cel care se ocupa de procesul de tortură îi strângea capul înfiletând un singur șurub. Craniul condamnatului era strâns din ce în ce mai mult, până când dinții erau sfărâmați de mandibulă, iar mai apoi victima suferea de o moarte lentă, în dureri groaznice.

Para durerii sau a angoasei

Instrumentul în formă de petală este alcătuit din două, trei sau patru petale. Tortura începea cu introducerea aparatului în orificiile victimelor sau în gura mincinoșilor și celor care rosteau blasfemii. După ce era introdus, petalele se distanțau și se separau una de cealaltă prin strângerea unui șurub. Astfel, rămânea la latitudinea călăului dacă și a mărturisitor victimei dacă se ajungea la ruperea cărnii celui mutilat sau să se extindă para la maxim, mutilându-și astfel victimele pentru totdeauna.

Leagănul lui Iuda

Victima era plasată deasupra unei construcții de mici dimensiuni în formă de piramidă, iar vârful era introdus în vaginul, respectiv anusul persoanei. Picioarele condamnaților erau mai apoi legate împreună, astfel atunci când erau mișcate amândouă durerea era insuportabilă. Durata torturii se întindea de la o perioadă de câteva ore la câteva zile.

Măgarul spaniol

Victima era plasată în poziție călare pe un suport în forma unei prisme triunghiulare orientate cu partea ascuțită în sus, iar in picioare erau atârnate mai multe greutăți pentru ca tortura să fie completă.

Loading...