Mirela Loșniță
Cinci scenarii politice după turul 2. Turul al doilea al alegerilor prezidențiale, programat pentru 18 mai, va decide nu doar cine va fi următorul președinte al României, ci și direcția politică și economică a țării pentru următorii ani. Într-un context de criză politică accentuată, cu un Guvern demis, un premier interimar și un euro în creștere galopantă, românii se pregătesc să aleagă între două viziuni total diferite: cea a lui Nicușor Dan și cea a lui George Simion. Iar fiecare alegere deschide un scenariu distinct pentru Palatul Victoria, coalițiile parlamentare și stabilitatea țării.
Cinci scenarii politice după turul 2
De la anticipatele evocate de AUR, până la guverne de uniune pro-europeană sau combinații fragile în jurul unui premier de compromis, România pare prinsă într-un hățiș politic din care cu greu va ieși fără turbulențe. În spatele calculelor oficiale, se joacă și o altă miză: cum va reuși George Simion, dacă ajunge la Cotroceni, să scape de „balastul” Călin Georgescu – omul pe care l-a propus public drept premier, dar despre care, în culise, se vorbește deja ca despre o soluție temporară.
Anunțul făcut de George Simion, potrivit căruia îl va nominaliza pe Călin Georgescu în funcția de prim-ministru, a fost primit cu rumoare atât în tabăra suveranistă, cât și în rândul partidelor pro-europene. „Constituția spune așa – președintele poate nominaliza o persoană și încă una, are la dispoziție 60 de zile, după care poate dizolva Parlamentul. Există mai multe variante în lucru, eu mă aștept ca actuala componență a Parlamentului, având în vedere un vot covârșitor care a fost, fără precedent aproape, o diferență atât de mare între primul loc și al doilea loc în scurta istorie a alegerilor, că nu i-aș mai zice democrație, dacă românii ne dau girul, aș alege să merg și cu Călin Georgescu la alegeri anticipate, dar e mică șansa pentru că mă aștept să găsesc 50% plus unu din parlament”, a delcarat Simion.
Simion și-a justificat opțiunea invocând legitimitatea electorală și nevoia unei „curățenii totale” în actuala clasă politică. Dar în spatele acestui discurs se ascunde și o dificultate majoră: în ciuda scorului puternic în primul tur, AUR nu deține majoritatea în Parlament.
Pentru ca Georgescu să fie învestit premier, este nevoie de cel puțin 233 de voturi. Blocul suveranist – format din AUR și POT – deține împreună 116 mandate (89 AUR și 27 POT). Adăugând ipotetica susținere a celor 33 de parlamentari din SOS România, condus de Diana Șoșoacă, s-ar ajunge la 149 de voturi.
Chiar și în acest scenariu favorabil, lipsesc încă 84 de voturi pentru o majoritate. Iar alianța cu SOS este departe de a fi certă, având în vedere tensiunile publice dintre Simion și Șoșoacă. Astfel, un guvern Georgescu pare aproape imposibil de validat fără sprijinul partidelor pro-europene.
Alegeri anticipate, între dorință și haos politic
Al doilea scenariu discutat intens este cel al declanșării alegerilor anticipate. Dan Tanasă, unul dintre liderii AUR, a declarat că „poporul român vrea altceva” și că guvernul viitor trebuie să reflecte voința populară exprimată în primul tur.
Declanșarea anticipatelor, însă, este o operațiune juridico-politică complicată, cu consecințe grave pentru economie și imaginea internațională a României. Ar însemna luni întregi fără guvern legitim, o frânare a investițiilor și posibila destabilizare a cursului leului.
Mai mult, respingerea succesivă a două propuneri de premier ar presupune un joc periculos, în care George Simion riscă să piardă sprijinul și în propriul partid. AUR este un conglomerat eterogen, iar Călin Georgescu nu este susținut unanim nici în interiorul formațiunii.
Varianta unui alt premier: Lulea sau Gavrilă
O a treia opțiune, care câștigă tot mai mult teren, este aceea a unui guvern AUR-POT, susținut punctual în Parlament de parlamentari disidenți din alte formațiuni. În acest caz, George Simion ar putea renunța rapid la Călin Georgescu după primul vot negativ și ar putea veni cu o altă propunere: Marius Lulea.
Lulea, prim-vicepreședinte AUR și „premierul din umbră” al partidului, este văzut ca adevăratul strateg al formațiunii și omul care l-a propulsat pe Simion în politică. O astfel de nominalizare ar reface coeziunea internă și ar permite negocieri mai flexibile cu partide din afara spectrului suveranist.
Un alt nume vehiculat este Ana Maria Gavrilă, președinta Partidului Oamenilor Tineri (POT), o figură nouă în politica românească, dar percepută ca moderată și mai ușor digerabilă pentru un segment mai larg din clasa politică.
Guvern pro-european, dacă învinge Nicușor Dan
Dacă Nicușor Dan va câștiga alegerile prezidențiale, scenariul se schimbă radical. Tabăra pro-europeană ar avea legitimitatea de a forma un nou guvern, fie minoritar, fie într-o coaliție largă. Componența exactă a guvernului ar depinde însă de poziționarea PSD: rămâne în Opoziție sau revine la guvernare?
În interiorul PSD există tensiuni legate de această alegere. Unii lideri, precum Marcel Ciolacu, susțin nevoia de reformă în afara puterii. Alții, mai pragmatici, sunt dispuși la negocieri pentru menținerea influenței guvernamentale.
Un guvern minoritar susținut de PSD ar fi fragil, expus constant pericolului unei moțiuni de cenzură. Dar o coaliție pro-europeană fără PSD ar avea dificultăți serioase în a atinge pragul de 233 de voturi necesar pentru învestitură potrivit Antena3CNN.
Ilie Bolojan, opțiunea dreaptei pentru Palatul Victoria
Un scenariu realist este formarea unui guvern din PNL, USR, UDMR și minorități, condus de Ilie Bolojan. Acest guvern ar însuma 179 de voturi – 71 PNL, 59 USR, 32 UDMR și 17 minorități –, cu un deficit de 54 de voturi față de pragul constituțional.
Sprijinul PSD ar rezolva această problemă, dar ar veni cu prețul cedării poziției de premier. Ilie Bolojan a afirmat în mai multe rânduri că premierul trebuie desemnat de partidul cu cei mai mulți parlamentari. Așadar, intrarea PSD în ecuație l-ar scoate automat din joc.
În acest caz, noul lider al PSD ar putea deveni și prim-ministru, în funcție de Congresul partidului planificat pentru iunie. Printre numele vehiculate se află Sorin Grindeanu, Victor Negrescu și Lia Olguța Vasilescu – aceasta din urmă refuzând public ambele funcții, cel puțin pentru moment.
Coaliție de uniune națională, ultima variantă
Un al cincilea scenariu – cel mai improbabil, dar nu imposibil – este formarea unei coaliții largi între toate partidele pro-europene, în fața amenințării unei crize politice majore. Acest guvern ar avea sprijin parlamentar confortabil, dar ar fi instabil din cauza diferențelor ideologice și intereselor divergente.
Într-un astfel de guvern, premierul ar fi aproape sigur de la PSD, partid cu cea mai mare pondere parlamentară. Asta ar însemna că Nicușor Dan, deși președinte, ar trebui să accepte o formulă în care influența sa asupra guvernării ar fi limitată.
România se află la o răscruce politică în care fiecare scenariu deschide o serie de complicații și posibilități. Alegerile din 18 mai nu vor aduce doar un nou președinte, ci vor reseta complet arhitectura puterii. Rămâne de văzut cine va ști să joace cel mai bine în această partidă de șah politic, cu miză uriașă pentru stabilitatea și viitorul țării.
