Georgescu Dragos
La 36 de ani de la trecerea sa la cele veșnice, figura Părintelui Arsenie Boca continuă să fascineze, să inspire și să mobilizeze mii de credincioși din întreaga țară. Deși nu a urmărit vreodată notorietatea și și-a trăit viața în discreție și smerenie, popularitatea lui a crescut rapid după 1990, când primele legende, mărturii și povestiri despre duhovnicul de la Prislop au început să circule tot mai intens. Pentru mulți, Arsenie Boca a rămas și va rămâne „Sfântul Ardealului”, iar numărul impresionant al pelerinilor care se îndreaptă an de an către mormântul său de la Mănăstirea Prislop confirmă această percepție.
Cine a fost, de fapt, Arsenie Boca. Părintele va fi canonizat de Biserica Ortodoxă
Anul 2025 aduce însă un moment istoric: proclamarea locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, un eveniment așteptat de mulți credincioși și pregătit îndelung de Episcopia Devei și Hunedoarei. Sărbătoarea cuprinde două zile de ceremonii religioase, la care sunt așteptați zeci de mii de pelerini.
Episcopia Devei și Hunedoarei a anunțat, printr-un comunicat oficial, programul complet al evenimentelor dedicate canonizării locale. Joi, 27 noiembrie 2025, începând cu ora 16.00, va fi oficiată Slujba Privegherii, în cinstea Sfântului Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop. Această slujbă reprezintă un moment de rugăciune și reculegere în cadrul căruia credincioșii se adună pentru a-l pomeni pe fostul stareț și duhovnic al mănăstirii, un om pe care mulți îl consideră făcător de minuni și sprijin în momente de cumpănă.
A doua zi, vineri, 28 noiembrie 2025, începând cu ora 9.00, va fi oficiată Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească, la altarul de vară al mănăstirii. După rugăciunea amvonului, se va da citire Tomosului sinodal de proclamare locală a canonizării, va fi prezentată icoana canonică a sfântului, iar credincioșii vor asculta și vor cânta troparul dedicat acestuia.
Aceste momente marchează oficial, la nivel local, trecerea părintelui Arsenie Boca în rândul sfinților, sub titulatura stabilită de Sfântul Sinod: Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu zi de prăznuire pe 28 noiembrie.
Accesul pelerinilor și gestionarea numărului uriaș de credincioși
Evenimentul atrage anual mii de oameni, iar în 2025 numărul lor ar putea fi cel mai mare de până acum. Episcopia a anunțat deja reguli clare pentru gestionarea fluxului de pelerini, având în vedere spațiul limitat al mănăstirii și topografia abruptă a zonei.
Autocarele vor avea acces în parcarea special amenajată doar în limita locurilor disponibile. Odată ce acestea se ocupă, autoritățile nu vor mai permite intrarea altor autocare, pentru a evita blocajele. Pelerinii care vin cu autoturisme personale vor fi dirijați de agenții rutieri și vor fi rugați să-și parcheze mașinile pe acostament, pe un singur sens, în ordinea sosirii.
Capacitatea redusă a zonei este o provocare cunoscută de autorități, mai ales în condițiile în care, în ultimii ani, afluxul de credincioși a crescut spectaculos. Drumul spre Prislop a devenit, în anumite zile, unul dintre cele mai circulate drumuri din județul Hunedoara, iar organizarea din acest an încearcă să prevină orice situație de risc.
Părintele Arsenie Boca (1910–1989) rămâne una dintre cele mai influente figuri ale ortodoxiei românești din secolul XX. Născut în satul Vața de Sus, a urmat cursurile Institutului Teologic din Sibiu, fiind remarcat pentru inteligența și capacitatea sa de introspecție. A devenit ulterior stareț la Mănăstirea Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus și, apoi, duhovnic la Mănăstirea Prislop.
Trecerea sa în rândul sfinților a fost hotărâtă în anul 2024, când Sfântul Sinod a aprobat canonizarea lui și a altor 15 clerici și monahi români. Deja considerat sfânt de mare parte a credincioșilor, Arsenie Boca avea un cult popular uriaș, alimentat de mărturii despre vindecări miraculoase, profeții, acte de clarviziune și momente inexplicabile relatate atât de ucenici, cât și de oameni care l-au cunoscut întâmplător.
Povești, profeții și mărturii: începuturile unui fenomen unic
Popularitatea lui Arsenie Boca a explodat în anii 1990, când primele povestiri despre „minunile” sale au început să circule intens. Unele mărturii vorbeau despre vindecări inexplicabile, altele despre sfaturi duhovnicești care s-au adeverit, iar altele despre abilitatea lui de a vedea în sufletele oamenilor.
Zoe Dăian, nepoata sa, a afirmat într-un interviu că părintele ar fi prezis moartea cuplului Ceaușescu, într-un dialog purtat cu dictatorul în anii ’80. În povestirea ei, Nicolae Ceaușescu l-ar fi întrebat direct ce știe despre soarta lui, iar Arsenie i-ar fi răspuns: „Într-o zi de mare sărbătoare veți fi omorâți amândoi.”
Deși imposibil de verificat, astfel de relatări au circulat intens și au alimentat imaginea părintelui ca duhovnic cu darul premoniției.
În anii 1990, numeroase alte profeții i-au fost atribuite: despre războaie, cutremure, crize mondiale sau schimbări sociale. Aceste texte au fost publicate în diverse volume de mărturii, adesea fără sursă verificabilă, dar au contribuit la formarea unei aure mistice în jurul lui.
Întâmplări inexplicabile: disparițiile din arest și de pe șantierul Canalului
Printre mărturiile cele mai controversate se numără cele relatate de Dan Lucinescu, fost deținut politic, care susținea că Arsenie Boca ar fi dispărut literalmente din celula sa în anul 1948, în timpul anchetelor. Potrivit povestirii, anchetatorii ar fi intrat în celulă și ar fi găsit-o goală, iar această întâmplare i-ar fi tulburat profund.
O altă relată susținea că în 1951, când părintele se afla trimis la muncă pe șantierul Canalului București–Marea Neagră, ar fi dispărut pentru câteva ore pentru a fi prezent la înmormântarea mamei sale.
Aceste relatări nu au fost niciodată confirmate, iar Arsenie Boca nu a vorbit public despre ele. A preferat tăcerea, pe care o considera o cale de desăvârșire, inspirată de modelul Avvei Arsenie cel Mare.
Relatările de la înmormântare și controversele ulterioare
În jurul morții și înmormântării sale din 4 decembrie 1989 au apărut numeroase povestiri. Unele dintre ele, precum cea a maicii Adriana, susțin că părintele ar fi deschis ochii în sicriu. Alte relatări spun că deasupra mănăstirii ar fi apărut o cruce de stele în noaptea înmormântării.
Realitatea istorică arată însă că înmormântarea a avut loc într-un cadru restrâns, cu puțini preoți și localnici, având în vedere contextul Revoluției și clima de incertitudine politică din acele zile. Puținele fotografii existente arată un cadru modest, fără mulțimile despre care vorbesc unele mărturii apărute ulterior.
Controversele nu au ocolit nici cărțile apărute imediat după 1990. Maica Zamfira, stareța mănăstirii Prislop între 1952 și 1959, una dintre persoanele cele mai apropiate de Arsenie Boca, a criticat ferm textele apărute după moartea acestuia. Ea a acuzat autori neavizați că au fabricat predici, fragmente și „profeții” pe care părintele nu le-ar fi rostit niciodată.
În prefața volumului „Cărarea împărăției”, ea califica astfel de texte ca „invenții și fabulații” și avertiza credincioșii să nu se lase induși în eroare.
Maica Zamfira: ucenica de patru decenii și vocea care a încercat să apere imaginea duhovnicului
Julieta Constantinescu, cunoscută ca maica Zamfira, a fost una dintre cele mai apropiate persoane de Arsenie Boca. L-a urmat vreme de peste patruzeci de ani, din anii ’40 până la moartea lui.
În anii 1990, când fenomenele pelerinajelor și apariția textelor despre „minunile” părintelui au explodat, ea a încercat să clarifice situația și să apere imaginea duhovnicului de exagerările și miturile care apăreau.
Ea a explicat că Arsenie Boca nu a făcut opt ani de închisoare, nu a fost declarat legionar, nu fusese arestat de la un „schit” inexistent și nu avusese vreo legătură cu familia regală sau cu familia Ceaușescu.
Zamfira a încercat să restabilească adevărul istoric, subliniind că părintele a fost ridicat doar pentru investigații, în special din cauza popularității sale.
Prislopul înainte și după Arsenie Boca: între istorie și renaștere
Mănăstirea Prislop are o istorie mult mai veche decât perioada în care Arsenie Boca a viețuit acolo. În secolul al XVI-lea, sub conducerea pustnicului Ioan de la Prislop, a devenit un centru de cultură bisericească și spiritualitate transilvăneană.
Legenda spune că Ioan, îndrăgostit de o tânără din satul Silvaș, s-a retras cu ea la chilia săpată în stâncă. Acolo, cei doi ar fi murit, iar povestea lor a devenit parte din folclorul locului.
În secolul XVIII, mănăstirea a fost incendiată, iar arhivele au dispărut. După ani de pustnicie, locul a fost revitalizat în secolul XX și, mai ales după 1990, a devenit unul dintre cele mai importante centre de pelerinaj din România.
Mormântul simplu al lui Arsenie Boca, marcat de o cruce de lemn și de flori, a devenit punctul central al întregii așezări, atrăgând oameni din toate colțurile țării și chiar din diaspora.
