Grigore Madalina
Moștenirea este unul dintre cele mai sensibile subiecte pentru multe familii din România. Problemele apar mai ales atunci când o persoană moare fără să lase testament și fără să aibă copii. În astfel de situații, rudele apropiate ajung deseori în fața notarului fără să știe cine are drept legal la avere și cum se împarte aceasta.
Legea din România stabilește foarte clar ordinea moștenitorilor atunci când nu există testament. Chiar dacă mulți cred că averea ajunge automat la frați sau la stat, lucrurile sunt mult mai complexe. Totul depinde de rudele rămase în viață și de gradul de rudenie.
În practică, foarte multe familii descoperă abia după deces cine are drept legal asupra casei, terenurilor, banilor sau altor bunuri.
Ce se întâmplă dacă nu există testament
Atunci când o persoană moare fără testament, se aplică regulile moștenirii legale prevăzute în Codul Civil.
Asta înseamnă că bunurile sunt împărțite între rude după o ordine stabilită de lege.
Moștenitorii sunt împărțiți în mai multe clase:
- descendenți;
- ascendenți și colaterali privilegiați;
- ascendenți ordinari;
- colaterali ordinari.
Dacă persoana decedată nu are copii, se trece automat la următoarea categorie de moștenitori.
În multe cazuri, oamenii sunt surprinși să afle că soțul supraviețuitor are drepturi importante asupra averii, chiar dacă nu există copii.
Cine moștenește dacă există soț sau soție
Dacă persoana decedată era căsătorită, primul care vine la moștenire este soțul supraviețuitor.
Acesta nu moștenește însă întotdeauna totul.
Partea lui depinde de celelalte rude aflate în viață.
De exemplu, dacă persoana decedată nu avea copii, dar avea părinți sau frați, soțul supraviețuitor împarte averea cu aceștia.
În această situație, soțul primește de regulă jumătate din moștenire, iar restul se împarte între părinți și frați.
Dacă nu mai există nici părinți și nici frați, atunci soțul poate moșteni întreaga avere.
În România, foarte multe conflicte apar exact în aceste situații, mai ales atunci când rudele consideră că au contribuit la întreținerea bunurilor sau la îngrijirea persoanei decedate.
Ce se întâmplă dacă persoana decedată nu era căsătorită
Dacă persoana nu avea copii și nici soț sau soție, moștenirea merge către părinți și frați.
Aceștia fac parte din clasa a doua de moștenitori.
Dacă ambii părinți sunt în viață, iar persoana decedată avea și frați, averea se împarte între ei potrivit regulilor din Codul Civil.
Frații și surorile vin la moștenire împreună cu părinții.
Dacă unul dintre frați a murit înainte, copiii acestuia, adică nepoții de frate sau soră, pot veni la moștenire prin reprezentare succesorală.
În multe familii, aceste reguli provoacă surprize mari după deschiderea succesiunii.
Cine moștenește dacă nu mai există părinți sau frați
Dacă persoana decedată nu mai are nici părinți, nici frați, atunci moștenirea merge către bunici.
Aceștia fac parte din categoria ascendenților ordinari.
Dacă bunicii nu mai sunt în viață, averea poate ajunge la unchi, mătuși sau veri, în funcție de rudele existente.
Foarte mulți români nu știu că inclusiv rudele mai îndepărtate pot veni la moștenire dacă nu există moștenitori apropiați.
În practică, există situații în care veri de gradul doi sau alte rude îndepărtate au ajuns proprietarii unor imobile sau terenuri importante.
Când ajunge moștenirea la stat
Statul moștenește doar în situațiile extreme în care nu există absolut niciun moștenitor legal sau testamentar.
Acest lucru se întâmplă foarte rar.
Înainte ca averea să fie preluată de stat, notarul verifică existența tuturor rudelor posibile.
Sunt analizate certificatele de naștere, actele de stare civilă și toate documentele care pot demonstra existența unui moștenitor.
Abia după epuizarea tuturor verificărilor, bunurile pot trece în proprietatea statului român.
Ce bunuri intră la moștenire
În succesiune intră aproape toate bunurile persoanei decedate:
- case;
- apartamente;
- terenuri;
- mașini;
- bani din conturi;
- economii;
- acțiuni;
- alte bunuri de valoare.
De asemenea, moștenitorii preiau nu doar bunurile, ci și eventualele datorii ale persoanei decedate.
Acesta este un detaliu pe care mulți români îl află prea târziu.
Dacă există credite, taxe restante sau alte obligații financiare, acestea pot fi preluate în anumite limite de moștenitori.
Din acest motiv, unii oameni aleg să renunțe la moștenire.
În cât timp trebuie acceptată moștenirea
Conform legislației din România, termenul general pentru acceptarea succesiunii este de un an de la data decesului.
Acceptarea poate fi făcută explicit, prin declarație la notar, sau tacit, prin acte care arată intenția de a accepta averea.
De exemplu:
- plata taxelor pentru imobil;
- administrarea bunurilor;
- închirierea unui apartament moștenit.
Dacă nimeni nu acceptă moștenirea în termenul legal, pot apărea probleme juridice importante.
Ce se întâmplă dacă rudele nu se înțeleg
În România, foarte multe succesiuni ajung în instanță.
Cele mai multe conflicte apar din cauza caselor și terenurilor.
Există situații în care rudele locuiesc deja în imobil și refuză împărțirea bunurilor sau vânzarea acestora.
Alteori, apar dispute privind contribuțiile financiare făcute în timpul vieții persoanei decedate.
În lipsa unui testament clar, procesele pot dura ani întregi.
De aceea, specialiștii recomandă ca persoanele fără copii să stabilească din timp ce se va întâmpla cu averea lor.
Testamentul poate evita multe probleme
Mulți români evită să facă testament, considerând că rudele se vor înțelege după deces.
În realitate, lipsa unui document clar generează deseori scandaluri și procese costisitoare.
Prin testament, o persoană poate stabili cui dorește să lase o parte importantă din avere, în limitele prevăzute de lege.
Totuși, chiar și în cazul unui testament, anumite rude apropiate pot beneficia de rezerva succesorală.
În cazul persoanelor fără copii, libertatea de a decide asupra averii este însă mai mare.
Pentru foarte mulți români, regulile moștenirii rămân greu de înțeles până în momentul în care sunt nevoiți să treacă printr-o succesiune. Tocmai de aceea, notarii recomandă ca toate actele și intențiile legate de avere să fie clarificate din timp, pentru a evita conflictele care pot destrăma familii întregi.
