Loredana Ionescu
La patru luni după spectaculosul jaf comis în Olanda, Coiful de Aur de la Coţofeneşti, o piesă arheologică de patrimoniu inestimabilă pentru România, încă nu a fost recuperat. Doi suspecţi au fost audiaţi vineri în faţa unui tribunal olandez, într-un caz care a provocat indignare atât în Ţările de Jos, cât şi în România.
Jaf cu explozibil într-un muzeu olandez. Patrimoniul românesc, ţinta atacului
Furtul a avut loc în luna ianuarie a acestui an, când mai mulţi indivizi înarmaţi cu explozibili au pătruns în incinta Muzeului Drents din Assen, un oraş din nordul Olandei. Ţinta: una dintre cele mai valoroase piese ale istoriei și identității naționale românești – Coiful de Aur de la Coţofeneşti, datând din secolele V-IV î.Hr., împreună cu trei brăţări dacice din aur.
Potrivit autorităţilor olandeze, hoţii au forţat intrarea muzeului, au detunat încărcături explozive și au distrus vitrinele care adăposteau comorile arheologice. Operaţiunea, extrem de bine coordonată, a durat doar câteva minute, dar a lăsat în urmă un prejudiciu istoric și cultural greu de cuantificat.
Artefactele fuseseră împrumutate de la Muzeul Național de Istorie a României (MNIR) pentru o expoziţie temporară în Olanda. În urma jafului, conducerea muzeului din Bucureşti a fost zguduită de scandal, iar directorul instituţiei a fost demis pentru decizia considerată hazardată de a transporta în afara ţării asemenea piese fără garanţii suplimentare de securitate.
Doi suspecţi în faţa justiţiei olandeze. Dovezi clare, dar tăcere totală
Vineri, 9 mai 2025, doi dintre presupuşii autori ai jafului au fost aduşi în faţa Tribunalului din Assen pentru o primă audiere. Este vorba despre Douglas Chesley W., în vârstă de 36 de ani, şi Bernhard Z., în vârstă de 35 de ani. Cei doi sunt acuzaţi de implicare directă în jaful cu explozibil care a dus la dispariţia artefactelor româneşti.
Procuratura olandeză susţine că deţine „o multitudine de dovezi” care îi leagă pe suspecţi de incident. Printre probele esenţiale se numără haine cu urme de ADN care aparţin celor doi, dar şi cioburi de sticlă ce provin, conform anchetatorilor, din vitrinele sparte ale muzeului.
Cu toate acestea, atât Douglas cât şi Bernhard au refuzat să ofere orice declaraţie în faţa instanţei, menţinând o tăcere suspectă care alimentează suspiciunile că artefactele s-ar putea afla încă în posesia lor sau a complicilor.
România cere răspunsuri. Presiuni diplomatice și anchete paralele
După comiterea jafului, autorităţile române au reacţionat rapid şi vehement. Premierul de la acea vreme, Marcel Ciolacu, a catalogat incidentul drept „o insultă gravă adusă patrimoniului nostru naţional” şi a cerut iniţierea de acţiuni legale internaţionale pentru recuperarea obiectelor.
„Suntem revoltaţi de furtul unor piese inestimabile. Luăm în calcul solicitarea de daune fără precedent, inclusiv prin canale diplomatice şi legale internaţionale. Coiful de la Coţofeneşti nu este doar un obiect arheologic, este o parte din sufletul acestei naţiuni”, a declarat oficialul.
Ministerul Afacerilor Externe din România a transmis o notă de protest ambasadei Regatului Ţărilor de Jos, solicitând explicaţii cu privire la măsurile de securitate care au permis comiterea jafului şi lipsa reacţiei imediate.
Operațiuni sub acoperire și oferte de sute de mii de euro. Obiectele rămân dispărute
Ancheta desfăşurată de autorităţile olandeze a inclus metode neconvenţionale. Potrivit AFP, unul dintre agenţii implicaţi în dosar s-a dat drept infractor pentru a obţine informaţii despre locaţia comorilor. Acesta i-ar fi oferit unuia dintre suspecţi suma de 400.000 de euro în schimbul informaţiilor care ar putea duce la recuperarea coifului.
De asemenea, poliţia olandeză a pus la dispoziţia publicului o recompensă de 100.000 de euro pentru orice detaliu care ar putea contribui la localizarea pieselor furate.
În ciuda acestor eforturi, obiectele de patrimoniu nu au fost încă găsite. Procuratura a declarat că „presupune” că acestea nu au fost topite, ci se află în continuare în posesia hoţilor, ascunse undeva în Europa.
Un jaf care a deschis răni istorice și întrebări incomode despre protejarea patrimoniului românesc
Furtul Coifului de Aur de la Coţofeneşti nu este doar o crimă împotriva patrimoniului cultural. Este o lecţie dureroasă despre fragilitatea sistemelor de protecţie a valorilor istorice româneşti în afara graniţelor.
Coiful, descoperit în 1929 la Poiana Coţofeneşti, judeţul Prahova, este o capodoperă a orfevrăriei geto-dacice. Confecţionat din aur masiv, cu decoraţiuni simbolice unice, obiectul este considerat unul dintre cele mai importante piese ale civilizaţiei tracice.
A fost expus pentru prima dată în perioada interbelică și a rămas un simbol al trecutului glorios al poporului român. Decizia de a-l trimite în afara ţării pentru o expoziţie temporară a fost criticată intens de istorici, muzeografi şi societatea civilă.
Faptul că artefactul a fost furat în timp ce se afla în custodia unei alte ţări a generat frustrări adânci în rândul specialiştilor. „S-a greşit grav. Nu se transportă tezaurul unui popor fără protecţie absolută. Acest coif nu trebuia niciodată să părăsească teritoriul naţional fără condiţii de securitate la nivel militar”, a spus un cercetător de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti, sub protecţia anonimatului, potrivit Newsweek.
Ancheta continuă. Tăcerea suspecţilor, cel mai mare obstacol
Autorităţile olandeze, aflate sub o presiune crescândă, continuă investigaţiile, dar lipsa cooperării din partea suspecţilor reprezintă o barieră majoră. Procurorii speră că probele ADN şi înregistrările video surprinse în noaptea jafului vor fi suficiente pentru a obţine condamnări şi, mai ales, pentru a localiza piesele furate.
În lipsa unui indiciu concret, Coiful de Aur de la Coţofeneşti rămâne dispărut. Românii aşteaptă, cu speranţă şi indignare, veşti despre salvarea unei comori care înseamnă mai mult decât aur – înseamnă identitate, memorie și rădăcini.
Sursa foto: Arhivă
